Isi vad mamele doar la puscarie

O sala austera, cu banci ca la scoala si o scena din lemn. Asezate cuminti in banci, doua cate doua, detinutele din singurul penitenciar pentru femei din Romania vor avea parte, chiar de ziua lor, de o surpriza. Isi vor revedea copiii, dupa ani intregi in care nu au mai stiut nimic de ei. I-au “parasit” cand erau bebelusi, iar acum incearca sa-si imagineze cum arata. Cauta sa-si stapaneasca tremurul mainilor, dar acestea nu le mai asculta, iar lacrimile se rostogolesc domol pe obraji.

Povestile lor sunt mai degraba infricosatoare, au furat, au facut trafic de droguri sau au ucis. Au fost aduse la penitenciarul din Targsor, Prahova, ca sa-si ispaseasca pedeapsa. Dupa ani de zile petrecuti aici, nu mai cauta acum din priviri iertarea noastra. Asteapta tematoare intalnirea cu cei pe care nu au apucat inca sa-i invete sa le spuna “mama”.

“In culise”, insotiti de asistentii maternali, copiii se pregatesc si ei pentru marea intalnire, cu mai putine emotii, fascinati mai degraba de costumele vesele, in forma de floare, pe care trebuie sa le imbrace. “Pe mine ma cheama Andreea si am doi-trei ani”, ne spune un ghemotoc de fata cu un rucsac galben in spate. “Ea e mami Carmen”, continua fetita prezentarile, aratand spre asistenta maternala care a luat-o in ingrijire de cand nici nu implinise noua luni. “Am venit s-o vedem pe mami Victoria.” E vorbareata si nu sta locului o clipa. Isi va vedea pentru prima oara mama dupa aproape trei ani de zile. I-a pregatit o poezie si o sacosa plina cu dulciuri. 

Aproape totul e gata. Din cei zece pusti care au venit la intalnirea cu mamele lor de 8 Martie, unul singur pare sa fie speriat de acest moment. Gabi are sase ani si sase luni. A venit la penitenciar impreuna cu sora lui geamana, Ana. Nu si-au mai vazut mama de “trei ani si opt luni”, timp masurat, secunda cu secunda, pana la ultimele ore din noaptea dinaintea marii intalniri, de Doina, mama celor doi micuti. Doina ispaseste la Targsor o condamnare de 8 ani pentru consum si trafic de droguri.

Cearcanele uriase, intunecate, din jurul ochilor tradeaza noptile de nesomn, in incercarea de a se obisnui aici, in celula, departe de copii. Cel mai mult o doare plansul baiatului ei, pe care il aude de afara cum striga ca nu vrea s-o vada.

Asistenta maternala il aduce in sala clubului, pentru ca Doina sa poata macar sa-l vada. Nu e chip. Gabi isi recunoaste mama si incepe din nou sa planga. “N-am dormit toata noaptea. Abia asteptam sa-i vad. Au crescut. Vad ca Ana seamana mai mult cu mine, dar de Gabi nici nu pot sa ma apropii, sa-l strang in brate”, marturiseste Doina cu lacrimi in ochi. S-a asezat in fundul salii, ii este teama ca, dupa ce copiii vor cobori de pe scena, nici Ana nu va mai dori s-o vada.

De pe scena, Andreea recita “Catelus cu parul cret” si o cauta din priviri pe “mami Victoria”. Femeia de 30 de ani, inchisa la Targsor pentru talharie, izbucneste in plans in primul rand de banci. Nu-i vine sa creada ca are o fata atat de frumoasa si isteata. De indata ce poate sa o ia in brate, ii promite: “Peste doua luni o sa plec de aici si o sa vin sa te iau. O sa fim numai noi doua si o sa fie bine.” Putin nedumerita la inceput, Andreea isi vine repede in fire si face cunostinta cu “colegele lui mami Victoria”. “Ea e fata mea”, o prezinta femeia, cu chipul inundat de fericire. Arunca o privire plina de recunostinta spre “mami Carmen”, asistenta maternala: “Va multumesc pentru ca ati crescut-o asa.”

Intr-un alt colt al salii, Doina asculta povesti de la gradinita: “Aici ii spuneam poezii lui Mos Craciun”, ii explica Ana mamei ei, aratandu-i cateva fotografii. “Dar ce s-a intamplat cu parul tau? De ce nu mai ai codite?”, o intreaba Doina. “Mi-am lipit guma in par si  a trebuit sa ma tund”, ii raspunde fetita  de numai sase ani. Cele doua incep sa rada. Gheata s-a spart. Ana i-a mai dat mamei sale o sansa. Pentru impacarea cu fiul ei, insa, femeia trebuie sa mai astepte. Poate de Paste, cand se vor intalni din nou, lucrurile vor sta altfel.

Urmărește-ne pe Google News