„Războiul mi-a schimbat ideea despre fericire. Să fac un duș sau să pot găti un borș e incredibil”. Jurnalul de război al unei ucrainence

Luni, 28 februarie: Supraviețuirea și cum mi-a schimbat războiul ideea despre fericire

Noaptea am petrecut-o în buncăr, aici, în Kiev. Am înghețat de frig. Zero grade Celsius. Port costum de schi, dar chiar și așa, e foarte frig. Dar trăiesc. Nu știu dacă așa va fi și mâine. Un convoi militar rusesc lung de 64 de kilometri se îndreaptă spre orașul nostru.

Nu mai vorbim de luni sau marți. Astăzi este doar ziua cinci – ziua cinci de la atac. Am dormit, în ciuda frigului. Sunt uimită de cât de repede oamenii se pot obișnui chiar cu războiul. În prima zi am intrat în panică când s-au auzit sirenele. Astăzi sunt calmă.

Valentina:

Războiul mi-a schimbat ideea despre fericire. Am reușit să urc în apartamentul meu și am înțeles acum că lucrurile mici te fac fericit: dușul de azi și faptul că am gătit, am făcut un borș. Dar mi-e frică de noapte. Ne așteptăm la bombardamente puternice. Întotdeauna este cel mai rău dimineața, în jurul orei 5.00.

Marți, 1 martie: În așteptarea luptei și amintiri despre mormântul bunicului pe care nu am putut să-l vizitez

Ziua a șasea. Cea mai grea zi de până acum. Astăzi este începutul primăverii, dar afară a început să ningă. Doar câteva magazine sunt încă deschise în oraș, iar în fața magazinelor se formează cozi lungi. Oamenii se aprovizionează de urgență. 

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Încerc să mă distrag cu muzică, dar e greu, trupele lui Putin bombardează turnul TV. Este greu să descriu haosul emoțional din sufletul meu. Un amestec de frică, epuizare și speranță.

Astăzi ar fi ziua de naștere a bunicului meu. A murit acum opt ani. Nu i-am putut vizita mormântul. Este situat în Donețk, în estul Ucrainei, unde războiul a început din 2014. Sunt la telefon cu părinții mei. Îmi este foarte dor de ei.

Valentina:

Miercuri, 2 martie. Evadarea

La scurt timp după ce m-am trezit, mi-am dat seama cât sunt de epuizată mental. La amiază, am mers la gară, cu ce am putut să înghesui într-un rucsac. Am vrut să merg la părinții mei. Dar toate trenurile spre Dnipro au fost anulate. 

Când am trecut pe lângă peronul opt, era un tren către Lviv, oraș din vestul Ucrainei, lângă granița cu Polonia, și m-am urcat.

E o nebunie: acum sunt brusc la Lviv, departe de casă. Imediat ce am ajuns, s-a răspândit vestea că o rachetă a aterizat la câțiva metri de gara Kiev. Au fost pagube și răniți. Mă bucur că nu mai sunt la Kiev. Aici suntem mai în siguranță.

Joi, 3 martie. Prima noapte fără sirene și cât de frumoasă poate fi tăcerea

Prima noapte fără sirene. Cât de frumoasă poate fi tăcerea. Am putut închiria un mic apartament în Lviv. Orașul este plin de oameni din toate colțurile Ucrainei. Mulți vor să meargă mai departe, în Polonia sau Europa de Vest.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Astăzi, ONU a raportat un milion de refugiați. Un milion! Ce nebunie. Acum că pentru prima dată stresul scade, mă simt complet epuizată. O adevărată cădere. Stau și mă uit pe pereți.

Vineri, 4 martie. Viața normală care nu se va mai întoarce și flautul magic

Astăzi, pentru prima dată de la începutul războiului, am încercat să trăiesc normal. Dar viața normală nu se va întoarce niciodată. Sunt traumatizată. În timpul nopții, am tresărit la cel mai mic zgomot, am ascultat cu rigiditate: E doar zgomotul orașului sau sunt împușcături? Dacă cineva trântește ușa, tresar. Bombele sunt în capul meu. 

E absurd, dar astăzi am luat lecții de flaut online. Când am fugit de la Kiev, am uitat să iau o periuță de dinți cu mine. Dar mi-am împachetat flautul, un flaut magic!

Sâmbătă, 5 martie. Speranța, secundele care dor și cum simt că am îmbătrânit brusc

Ziua zece. Zece zile de război, distrugere, suferință. Fiecare secundă doare. Simt că am îmbătrânit zece ani în acele zece zile. Dar am speranță: nimeni nu se aștepta la puterea noastră. Am încredere în soldații noștri. Și cred în victorie. Acest război ne va face mai generoși și mai independenți ca niciodată.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Visez la ziua în care mă întorc acasă. Ne vom reconstrui țara.

Între atacurile cu rachete de acum câteva zile, de două lucruri mi-au adus aminte: de lalele galbene din glastra de acasă și o rochie pe care o pregătisem pentru o premieră de teatru. Premiera ar fi avut loc în ziua în care primele bombe au lovit Kievul.

Am fotografii cu lalelele și rochia. O voi purta de Ziua Victoriei. 

Valentina:

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia 

Urmărește-ne pe Google News