EXCLUSIV. Jurnalistă din Belarus: „Există acum o campanie dusă de activişti, care încearcă să distrugă drumurile pe care se deplasează trupele ruseşti”

Nu poţi compara Belarus cu nimic din Europa. E o dictatură în care nu poţi protesta deschis. Şi, în ciuda acestor luni pline de represiune, a faptului că în închisori oamenii sunt torturaţi, oamenii au ieşit să protesteze în toată ţara.

Hanna Liubakova, ziaristă:

Hanna Liubakova este o jurnalistă şi cercetătoare din Belarus care acum lucrează din Vilnius. Scrie pentru platforma internaţională Outriders şi este fellow la Atlantic Council.

Hanna şi-a început cariera la singurul post TV independent din Belarus, unde a lucrat ca prezentator TV şi corespondent. Ca reporter, a documentat subiecte în multe ţări şi regiuni: Belgia, Marea Britanie, Polonia, Franţa, Cecenia. Printre altele, a fost fellow al World Press Institute în SUA. 

Jurnalişti arestaţi, bătuţi şi torturaţi

-Când te-am întrebat dacă eşti în Minsk, ai răspuns cu fermitate „nu, sigur că nu”. La ce presiuni sunt supuşi jurnaliştii care relatează astăzi din Belarus?
-Aproximativ 300 de jurnalişti au fost forţaţi să fugă din ţară. Peste 30 de jurnalişti belaruşi sunt în închisoare. Iar reporterii care lucrează încă din ţară încearcă să-şi facă meseria într-un mod cât se poate de invizibil pentru regim. Nu au încetat niciodată să muncească, dar azi o fac oarecum anonim. Uneori nu mai relatează despre anumite probleme extrem de sensibile, le evită sau lucrează cât de subteran posibil. 

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Totuşi, primesc încă multe veşti de la jurnalişti care au trebuit să se mute, pentru că s-au făcut presiuni asupra lor, pentru că regimul a încercat să-i aresteze sau redacţiile rămăseseră fără resurse.

Cel mai recent, o colegă de-a mea a trebuit să fugă din ţară şi pentru o vreme pierdusem contactul cu ea. Nu ne mai răspundea. A trebuit să iasă urgent din ţară, ca să scape de arest. Acum este în siguranţă, dar a rămas fără echipament. Nu mai are laptop, nu mai poate munci. Este foarte greu, inclusiv pentru cei care au părăsit ţara. Nu pot continua să muncească prea uşor.  Frecvent le sunt confiscate echipamentele şi-mi scriu că au nevoie de un laptop, de exemplu. Dar cel mai îngrozitor e că nu-şi pot face munca liber, pentru că pot fi arestaţi în orice moment. 

„E mult mai rău chiar şi decât în Rusia”

-Aceste pericole la adresa libertăţii presei sunt ceva mai vechi. Ai spune că s-au agravat condiţiile pe fondul conflictului din Ucraina?
-2020 a fost anul în care mulţi dintre noi au fost arestaţi. Torturaţi. Bătuţi. Şi regimul a deschis acest război împotriva jurnaliştilor şi bloggerilor din Belarus. Până în 2021, majoritatea marilor redacţii au fost nevoite să părăsească ţara, multe din ele au fost interzise.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

300 de canale de Telegram au fost denunţate ca fiind „extremiste”, inclusiv canalele de Telegram ale multor surse media independente. 

Cea mai mare organizaţie de presă, TUT.by,  a fost interzisă şi 12 jurnalişti, inclusiv redactorul-şef, rămân în închisoare. Nu e ceva recent, e vorba de luni întregi de represiune. E un război real purtat de regimul lui Lukaşenko împotriva jurnaliştilor şi bloggerilor din Belarus.

Înainte să aibă loc referendumul pe tema modificării Constituţiei, respectiv războiul din Ucraina, presa independentă din Belarus fusese deja distrusă. E o „pană de curent” cronică în media din Belarus. 

Acum colegii mei, jurnaliştii din ţară, vor să relateze despre război şi pur şi simplu nu pot, pentru că, în primul rând, media e blocată. Şi e foarte periculos să muncească pe teren,  mult mai rău chiar şi decât în Rusia. 

Pe partea pozitivă, din cauza represiunilor, din cauza faptului că marile redacţii au fost deja blocate sau nu mai există, jurnaliştii care încă mai rezistă nu îşi mai autocenzurează deloc relatările. Au deja dosare penale deschise, au fost deja numiţi „extremişti”, aşa că uneori îşi spun: „OK; oricum hai să relatăm adevărul, să vorbim deschis de ce se întâmplă şi să numim războiul război”.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

„Nu Belarus ajută Rusia, ci regimul lui Lukaşenko”

-Te aşteptai să vezi Belarus arătând susţinerea pe care a arătat-o Rusiei în invazia asupra Ucrainei?
-Nu Belarus ajută Rusia, ci regimul lui Lukaşenko. Este foarte important să facem distincţia asta, pentru că deja există discriminare din cauza cărora belaruşii suferă mult. 

Mulţi oameni, care au fost nevoiţi să fugă din calea regimului, trebuie să fugă acum şi din Ucraina, şi ajung să fie „dublu refugiaţi”. O bună parte din belaruşi s-au lovit de atitudini negative din partea europenilor, din partea ucrainenilor, dar nu este vina lor. Nu ei sunt regimul. Nimeni în Belarus nu sprijină războiul. Nu vei găsi oameni care să-ţi spună: „da, vreau ca trupe din Belarus să fie trimise în Ucraina”. Pentru că noi avem familii în Ucraina, pentru că ştim bine Ucraina, e o naţiune cu care suntem înfrăţiţi, călătorim des acolo. E una din ţările în care putem călători fără viză. 

Nu este surprinzător că mii de oameni au fugit către Ucraina de teama persecuţiei în Belarus, datorită limbii asemănătoare şi a multiplelor legături dintre ţările noastre. Aşa că trebuie să distingem clar între regim şi oameni. Oamenii sunt împotriva războiului.

În primul rând, mulţi oameni sunt anti-Lukaşenko, aşa că deciziile lui nu sunt susţinute din oficiu. În al doilea rând, sunt împotriva războiului în general, nu vor ca Ucraina să fie atacată. Şi, de regulă, nu cred în propaganda rusească, pentru că majoritatea nu au încredere în regim şi în canalele sale media oficiale.

-După cum au sugerat şi protestele din Belarus.
-Exact, în primele zile de la începutul războiului, sute de mii de oameni au protestat pe stradă, în ciuda riscurilor mari şi represiunii. 

Ştim că cel puţin o mie de oameni au fost arestaţi la proteste. Oamenii se tem şi se opun ideii ca trupe belaruse să meargă în Ucraina. 

Există acum o campanie dusă de activişti, care încearcă să distrugă drumurile pe care se deplasează trupele ruseşti. Dacă sunt prinşi, aceştia vor fi acuzaţi de terorism, deci vor plăti un preţ foarte mare.

„O uniune a doi dictatori”

-Dată fiind ampla opoziţie de care vorbeşti, de ce s-a implicat Lukaşenko?
-Lukaşenko s-a implicat pentru că Putin l-a salvat în 2020. E singurul lui aliat în acest moment. Putin l-a sprijinit financiar, economic, politic, moral, diplomatic şi acum Lukaşenko trebuie să-şi plătească datoriile. Acesta e unul dintre motivele pentru care l-a sprijinit pe Putin. Un alt motiv este că Lukaşenko înţelege că, dacă Putin pică, dacă Rusia devine mai slabă, atunci şi Lukaşenko ar fi mai slab, iar asta ar fi o ameninţare asupra regimului său. El are nevoie de Putin la putere. 

E o uniune a doi dictatori, care se sprijină unul pe altul şi sunt practic în aceeaşi barcă. Şi de aceea ţara noastră e trasă în acest război, deşi majoritatea oamenilor nu vor asta.

-Care este versiunea lor oficială despre războiul din Ucraina, ce le spun oamenilor?
-Propaganda este foarte intensă acum şi reflectă întocmai ce spune propaganda rusească. Iar media de stat din Belarus nu se sfieşte să distribuie articole de la Sputnik, de la Russia Today şi să copieze orice mesaje şi naraţiuni există în Rusia: că Ucraina a vrut să atace Rusia, că Ucraina a vrut să atace Belarus. Aceasta este o retorică foarte periculoasă, pentru că aşa ar putea încerca Lukaşenko să justifice o eventuală trimitere a trupelor în Ucraina. Ei susţin că NATO este cea care escaladează şi că NATO controlează Ucraina, că intervenţia Rusiei e legitimă şi e nevoie de război. 

Lukaşenko neagă implicarea Belarusului în război, dar problema este că ţara furnizează teritorii şi infrastructură pentru ca Rusia să atace Ucraina. Ceea ce o face agresoare în aceeaşi măsură ca statul rus. Lukaşenko încearcă să ascundă acest lucru, nu vrea ca oamenii să înţeleagă asta. 

În acelaşi timp, el acum neagă posibilitatea de a trimite trupe belaruse în Ucraina, dar înainte spusese că, la nevoie, trupele vor interveni. La cum stau lucrurile, dacă Rusia decide asta, cred că s-ar putea întâmpla în orice moment. Lukaşenko a pierdut suveranitatea în sfera militară şi geopolitică. Practic, a cedat Kremlinului o parte din suveranitate.

-Cunoşti şi oameni în Belarus care cred în propaganda de stat legată de Ucraina?
-Sigur, vor fi mereu oameni care cred în propagandă – asta e valabil în orice ţară, inclusiv în Vest. Se întâmplă şi în Belarus. Nu putem face acum o cercetare independentă în Belarus, ca să ne putem baza pe date. Dar o echipă din Polonia a făcut un studiu în decembrie, un sondaj la care 68% din respondenţi  au spus că televiziunea e principala sursă de ştiri false. Şi televiziunea în Belarus este evident ori televiziunea de stat, ori cea rusească. Ceea ce ne arată că majoritatea oamenilor nu au încredere în mass-media statală, în naraţiunile statului.

Lukaşenko controlează toată mass-media de stat în Belarus, dar oamenii nu urmăresc şi nu au încredere. În acelaşi timp, mă tem că, în timp, din cauza blocării  presei libere şi cu lipsa alternativelor de informare pentru belaruşi, situaţia poate deveni mai periculoasă. Neavând cum să acceseze alte informaţii, s-ar putea schimba nivelul de încredere al oamenilor în propagandă. 

În Belarus, economia stagna şi înaintea pandemiei şi a sancţiunilor

-Belarus a primit mai multe valuri de sancţiuni din Europa, dinainte de începerea războiului din Ucraina, din cauza alegerilor prezidenţiale fraudate în 2020 de Lukaşenko. Acum, pe fondul războiului din Ucraina, sancţiunile economice s-au multiplicat. Cum a reacţionat populaţia din Belarus la aceste măsuri luate de Vest?
-Cred că există un consens mai degrabă că sunt necesare sancţiunile împotriva oficialilor şi oligarhilor. Când e vorba de sancţionarea întreprinderilor de stat, părerile sunt un pic mai împărţite. Oamenii care mai au acces la surse de informare, altele decât propaganda, cred că în general înţeleg că e singura cale prin care Occidentul poate determina schimbarea în Belarus. 

După deturnarea zborului Ryanair, anul trecut, cred că oamenii din Belarus au fost atât de şocaţi şi speriaţi, încât au început să vadă sancţiunile Vestului într-o lumină pozitivă. 

Chiar şi înaintea protestelor şi sancţiunilor din 2020, economia noastră stagna şi asta nu era din cauza coronavirusului, ci din cauza managementului defectuos al ţării şi metodelor sovietice cu care se încerca dirijarea economiei. Nu funcţiona. Populaţia era săracă, fără perspective şi nu se întrevedea nicio schimbare sub Lukaşenko. De aceea, i se împotrivea. Aceste lucruri se întâmplau şi înainte să fie impuse sancţiunile. 

Propaganda de stat a încercat să dea vina pe sancţiuni pentru toate dezastrele economice din Belarus, dar oamenii ştiau că situaţia e mai veche.

Acum, din cauza războiului şi din cauza sancţiunilor mai dure impuse Belarus, oamenii se aşteaptă la ce e mai rău, la colapsul economiei. Mulţi oameni pleacă din ţară, gândindu-se că oricând frontul se poate muta şi pe teritoriul ţării noastre. Cred că majoritatea populaţiei încă înţelege că situaţia nu e rezultatul faptului că Vestul ar vrea să distrugă Belarus, ci o consecinţă a acţiunilor lui Lukaşenko.

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia 

Urmărește-ne pe Google News