La 28 de ani, un român a făcut din alergare un fenomen european și o formă de terapie ironică pentru eșecurile amoroase: „Cred că lumea ar fi puțin mai bună dacă am avea decența să răspundem la mesaje”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La 28 de ani, Vlad Stănculescu este unul dintre românii care au reușit să transforme o pasiune personală într-o comunitate internațională și într-o formă de terapie colectivă. Stabilit în Barcelona, fondator al unuia dintre cele mai mari cluburi de alergare din Europa și creatorul proiectului online „Doctor Running”, Vlad vorbește despre alergat nu ca performanță, ci ca refugiu: pentru anxietate, singurătate, eșecuri amoroase și presiunea unei generații care se compară constant. Cu peste 200.000 de urmăritori, el a ales să nu ofere soluții perfecte, ci să spună, cu umor și onestitate, lucruri pe care mulți le trăiesc, dar puțini le recunosc.
Cuprins:
- A fondat unul dintre cele mai mari cluburi de alergat din Europa
- „Cu alergatul a fost dragoste și durere la prima experiență”
- „Corpul nostru are puterea să ne ducă la linia de finish, dar trebuie să-l tratăm cu dragoste”
- „Nimeni nu ar trebui să se simtă singur în momentele dificile”
- „Generația noastră suferă de un complex al comparației constante”
- „Nu trebuie să oprim niciodată conversația despre cine suntem”
- „Nu am filtru, iar ceea ce gândesc și trăiesc pun pe pagină”
A fondat unul dintre cele mai mari cluburi de alergat din Europa
Vlad Stănculescu a transformat pasiunea pentru alergat într-un mod de viață. În urmă cu trei ani, tânărul s-a stabilit în Barcelona, locul unde a fondat unul dintre cele mai mari cluburi de alergat din Europa, Razze Club, iar în 2025 a hotărât să-și expună mai mult din obiceiuri și filozofii de viață în online, ceea ce i-a adus în prezent peste 200.000 de urmăritori atât din țară, cât și internaționali.
Sub numele de Doctor Running, el generează un tip de content care combină alergatul cu ironia despre dating, anxietate, singurătate și eșecuri relaționale. Nu promite soluții și nici nu oferă rețete de viață, dar spune, mai degrabă, lucruri pe care mulți le simt, dar puțini le verbalizează. Într-un mediu virtual dominat de perfecțiune, Vlad a găsit o modalitate mai autentică (și plină de umor) de a vorbi despre relații, aspecte și drame amoroase, și care invită de fapt oamenii să abordeze un stil de viață sănătos și să se apuce de alergat.
Originar din București, Vlad a absolvit Gheorghe Lazăr, iar apoi s-a mutat în UK, unde a terminat Loughborough University, dar și un master în International Marketing, la Southbank University din Londra. A petrecut câțiva ani pe tărâm britanic, unde a lucrat în mai multe industrii, de la innovation și finance, la data research, iar în urmă cu trei ani s-a stabilit în Barcelona, unde activează în domeniul marketingului sportiv.
Tânărul este extrem de pasionat de alergat, drept urmare, în urmă cu doi ani, în orașul spaniol, a pus bazele unui club de alergare, care între timp a devenit unul dintre cele mai mari din Europa, dar și din lume, după cum precizează. „Avem sute de participanți la fiecare ediție, totul este gratis și încercăm să oferim experiențe unice pentru toate categoriile de alergători, de la începători la profesioniști”, explică el pentru Libertatea.
„Cu alergatul a fost dragoste și durere la prima experiență”
Așa cum povestește, a început să fie pasionat de acest sport în 2015, în timp ce locuia în Londra. Vlad mărturisește că încă de mic nu se înțelegea bine cu activitățile fizice, chiar dacă părinții l-au dus la diferite clase, de la karate, la fotbal sau baschet. „Singurul lucru care s-a lipit de mine, la vremea aia, au fost snacks-urile post-antrenament. Prima activitate care m-a pasionat o fost înotul, iar acele sute de ore pe care le-am petrecut la Lia Manoliu au format de fapt baza pentru multe triatloane și competiții Ironman la care am participat”.
De la un puști care nu voia să facă mișcare, în ziua de azi, Stănculescu a alergat peste 50 de maratoane, sute de semimaratoane, triatloane olimpice, sprint-uri, Ironman-uri, cât și ultra-uri (50+ kilometri).
„Cu alergatul a fost dragoste și durere la prima experiență, dar care ulterior s-a transformat într-o dependență, dar și într-o ședință de terapie, doar că mai ieftină, și care-mi și face poftă de mâncare la final. Am început ușor, cu doi kilometri, dar mereu am vrut mai mult, nu m-am oprit și am simțit că asta este ceea ce vreau să fac atât personal, cât și profesional. În urmă cu doi ani, am făcut un challenge și am alergat un semimaraton în fiecare zi, timp de 31 de zile, ca o metodă de a promova sănătatea mintală, dar și pentru a face față unor situații stresante de la acel moment”, descrie el.
„Corpul nostru are puterea să ne ducă la linia de finish, dar trebuie să-l tratăm cu dragoste”
În 2025, ca o formă de terapie personală, după mai multe experiențe fericite și mai puțin fericite în plan sentimental, Vlad s-a decis să posteze pe contul său de Instagram o combinație de gânduri personale și sfaturi amuzante și ironice la adresa dating-ului cu tot felul de aspecte ale vieții lui de alergător. „Nu am pornit cu ideea de a avea succes, ci mai degrabă cu dorința de a răspândi conceptul de alergare și sport ca o formă de a face față diferitelor aspecte ale vieții, în special pentru persoanele care suferă de anxietate și depresie sau trec prin momente mai dificile în plan amoros”, explică antreprenorul.
Formula pe care a gândit-o și care s-a dovedit foarte populară în mediul online, unde are peste 200.000 de urmăritori, își are bazele în observațiile sale asupra celor din jur, unde mulți suferă sau se chinuie cu singurătatea, după cum subliniază. „Alergatul chiar poate duce la formarea unei relații sănătoase cu propria persoană, cu propriul tău corp, și poate înlocui relațiile toxice cu persoane de care avem impresia că suntem dependenți, atasați sau atrași. Aspectul cel mai pozitiv este reprezentat de comunitatea de alergători la nivel internațional, grupuri de oameni care-și folosesc suferința sau frustrările de zi cu zi și le transferă în kilometri. Comunitatea asta te acceptă așa cum ești, fără explicații, fără criterii și fără așteptări. Tu îți setezi singur ce fel de alergător vrei să fii”.
Odată cu experiența și andurața create în urma alergatului, Vlad a învățat că orice este posibil. Este conștient de faptul că suferința și durerea nu dispar, indiferent de nivelul la care ești, dar crede că mindsetul poate fi antrenat pentru a face față la situații extreme. „Corpul nostru are puterea să ne ducă la linia de finish, dar trebuie să-l tratăm cu dragoste, să-l alimentăm cu grijă și să nu ignorăm momentele necesare de alergare”.
„Nimeni nu ar trebui să se simtă singur în momentele dificile”
Așa cum precizează, Vlad crede că viața după cortină este mai relevantă decât un act regizat, motiv pentru care crede că oamenii îl urmăresc și-i apreciază forma inedită de content. „În mediul online, după părerea mea, se promovează prea mult stiluri de viață perfecte, cu influenceri care zi de zi ne arată cât de glamorous și entertaining poate fi viața. Majoritatea nu rezonează neapărat cu nivelul ăsta de perfecțiune, de la corpuri bine lucrate și relații fără probleme, la apartamente fără igrasie și călătorii fără grija ca bagajul de la Ryan Air să nu depășească 7 kilograme”.
Referitor dacă simte vreo responsabilitate față de publicul generos pe care-l are, Stănculescu precizează cum fiecare urmăritor are libertatea de a alege cât de mult rezonează cu postările lui. Așa cum adaugă, postările lui sunt bazate pe propriile experiențe, chiar dacă unele par duse la extrem.
„Nenumărate postări au fost făcute după date-uri eșuate, conversații aprinse la muncă, sau verificarea contului bancar la câteva zile după salariu. Însă mesajul pe care vreau să-l transmit este că nimeni nu ar trebui să se simtă singur în momentele dificile, toți trecem prin aceleași situații, deși, de obicei, alegem să nu vorbim despre ele. Comunicarea transparentă nu rezolvă neapărat problemele, dar aduce alinare în multe cazuri”, susține sportivul.
„Generația noastră suferă de un complex al comparației constante”
Vlad îmbină sportul cu problemele de corazon, și apropo de cum vede intimitatea la generația din care face parte, el crede că este foarte dificil să mai trăim povești de dragoste așa cum am auzit sau am văzut la generațiile din trecut.
„În opinia mea, generația noastră suferă de un complex al comparației constante, fapt care creează deseori iluzia că lucrurile ar putea fi mai bune de la sine - better looking, better house, better salary, better lifestyle - iar asta duce la un scurtcircuit cu realitatea. De multe ori, renunțăm la ce avem pentru a căuta mai bine, în loc să lucrăm cu ce avem pentru a face mai bine. Practic, de asta în prezent conceptul de situationship înlocuiește de multe ori filozofia datingului.
Căutăm experiențe scurte, satisfacere sexuală și momente în care să nu fim singuri, însă doar când avem nevoie, nu full-time. Nu văd asta într-un mod total negativ, în sensul în care suntem și într-o perioadă în care lumea este mult mai competitivă, ambițioasă și încearcă să realizeze proiecte pe cont propriu, dar, această mentalitate, deși de admirat, necesită un nivel de singurătate și motivație care nu permite formarea de relații lungi foarte des”.
„Nu trebuie să oprim niciodată conversația despre cine suntem”
Pentru că are o abordare ușor zeflemistă asupra relațiilor, l-am întrebat și unde se poziționează în rândul bărbaților care nu se regăsesc nici în masculinitatea toxică, nici în discursurile perfect articulate despre emoții. Mi-a mărturisit că nu prea știe și e foarte greu să se pună într-o categorie, atunci când viața este un amalgam de sentimente, dorințe, realizări, dezamăgiri, euforie și depresie. „Singurul lucru de care sunt sigur este că nu trebuie să oprim niciodată conversația despre cine suntem, ce simțim și e important să auzim și poveștile altora”.
Cât despre cum vede bărbatul modern, Vlad răspunde simplu: alergând. „În sport și în viață, câteodată inconștient, alteori crezând că trecerea unei linii de finish în plan profesional sau sportiv aduce liniște și, deseori, într-o stare de anxietate și depresie cauzate de așteptările pe care ni le setăm sau ne sunt setate de părinți, multe influențate de aspecte tradiționale ale unei copilării în România, dar și de mommy/daddy issues”.
Glumele pe care Vlad Stănculescu le scrie în online ating o oboseală comună, de la ghosting și ambiguitate, la lipsa de asumare. L-am întrebat care crede că sunt elementele care au contribuit la scena de dating actuală și a spus: „Mulți dintre noi greșim atunci când credem că o relație începe cu un nivel maxim de atracție, conexiune și compatibilitate sexuală; iar atunci când nu găsim perfecțiunea, alegem să schimbăm persoana”.
Tânărul este urmărit și de foarte multe femei care se amuză și se regăsesc în replicile lui, iar el crede că se întâmplă asta pentru că datingul se traduce în orice limbă, în orice țară și în orice situație. „În ziua de azi avem parte și de multe nereușite emoționale, dar trebuie tratate cu o notă de ironie și sarcasm, altfel riscăm să fim copleșiți și, în câțiva ani, să ajungem toți celibatari”.
„Nu am filtru, iar ceea ce gândesc și trăiesc pun pe pagină”
Succesul pe care-l are în online nu l-a schimbat, mai ales că sportivul încearcă de multe ori să promoveze ideea de body positivity și iubirea de sine. El aduce în discuție faptul că postările lui nu sunt făcute din cele mai avantajoase unghiuri, tocmai pentru a păstra ideea de autenticitate.
„Sincer, nu am filtru, iar ceea ce gândesc și trăiesc pun pe pagină. E amuzant că sunt destul de multe momente în care persoane cu care am fost în relații sau la date-uri îmi scriu - e despre mine, nu?”. Vlad menționează cum online-ul poate deveni un mediu toxic pentru utilizatori, mai ales în raport cu imaginea de sine, în clipa în care pierdem raportul cu realitatea și credem că ceea ce vedem este ceea ce se întâmplă.
În ceea ce privește modul în care interacționăm unii cu alții, Stănculescu spune că i-ar plăcea să nu mai „ghost-uim” (n.r. - să ignorăm/dispărem brusc din viața cuiva) persoane, indiferent dacă există interes sau nu. „Cred că lumea ar fi puțin mai bună dacă am avea decența să răspundem la mesaje”. El semnalează ideea asta și în postările pe care le face, iar apropo de umorul pe care-l folosește, tânărul precizează că „este lubrifiantul de care avem nevoie deseori, pentru a verbaliza gândurile care ne apasă”.
Proiectul pe care l-a construit pe Instagram i-ar plăcea să ducă la o conversație mai amplă prin care să poată promova alergatul în rândul tuturor comunităților, și să transforme, așa cum subliniază, efortul și suferința în medalii și curse, nu în insecurități și dezamăgiri. „Mă împlinește faptul că am ajuns să cunosc foarte multe persoane datorită contentului pe care îl fac, în special în ajunul curselor sportive. Mesajul comun pe care-l aud de la cei din jur este - „spui ceea ce gândesc și eu, dar n-am curajul să spun” - iar asta mă bucură, îmi umple golul din inimă lăsat de experiențele mele fără succes în relații”, încheie sportivul.
