Un român plecat de 16 ani în Germania cultivă sparanghel în Bucovina ca să se poată întoarce acasă: „Am început cu patru rânduri”

A lucrat 16 ani în Germania, dar vrea să facă același lucru acasă

Ionuț Câmpanu și soția lui lucrează de 16 ani în Germania, în firme specializate în cultura sparanghelului. Tocmai această experiență i-a făcut să creadă că pot dezvolta o astfel de plantație și în Bucovina.

„De 16 ani, eu și soția lucrăm în Germania la firme de sparanghel”, a spus Ionuț Câmpanu pentru sursa citată.

Familia a început cultura în urmă cu patru ani. La început, a fost doar o încercare, cu patru rânduri de sparanghel, fiecare de aproximativ 200 de metri. Apoi au extins plantația la un hectar, iar acum au ajuns la 3,5 hectare. Creșterea a venit treptat, pentru că sparanghelul nu aduce bani imediat. După plantare, trebuie lăsat să se dezvolte, iar fermierul investește în teren, plante și întreținere, fără să aibă încă producție de vândut.

Fermier: „Am început cu patru rânduri”

Ionuț Câmpanu spune că afacerea a pornit foarte modest.

„Am început cu patru rânduri de 200 de metri”, a povestit el.

În prezent, familia recoltează sparanghel de pe două hectare. Restul suprafeței mai este lăsat un an, pentru ca plantele să se întărească. Dacă totul merge bine, de anul viitor recoltarea ar urma să se facă de pe întreaga suprafață de 3,5 hectare.

În acest tip de cultură nu poți forța planta din primul an. Dacă fermierul recoltează prea devreme sau prea mult, riscă să slăbească plantația și să piardă producția din anii următori.

Investiție mare și bani recuperați greu

Sparanghelul este o cultură de nișă în România, dar una costisitoare. Numai materialul săditor pentru un hectar ajunge la aproximativ 15.000 de euro, potrivit lui Ionuț Câmpanu. La această sumă se adaugă lucrările agricole, întreținerea terenului, forța de muncă și perioada în care plantația nu produce suficient pentru a acoperi investiția.

Familia nu și-a recuperat încă banii investiți, dar speră ca acest lucru să se întâmple în următorii doi-trei ani, dacă producția crește și vânzările rămân bune. Pentru mulți fermieri, sparanghelul poate părea o cultură riscantă tocmai din acest motiv. Se muncește mult înainte să apară primele venituri serioase, iar sezonul de recoltare este scurt.

Recolta din acest an a întârziat din cauza frigului

Sparanghelul depinde mult de temperatură. Lăstarii cresc bine atunci când solul se încălzește, iar primăvara rece din acest an a întârziat recolta Recoltarea se face zilnic, manual, de obicei dimineața, și ar urma să continue până spre jumătatea lunii iunie.

Pe plantația din Vadul Moldovei sunt cultivate două soiuri de sparanghel verde, unul cu un aspect comercial bun, celălalt apreciat pentru că crește mai drept, detalii care contează mult la vânzare.

În multe țări europene, sparanghelul este considerat o legumă premium, apreciat pentru conținutul de vitamine, fibre și antioxidanți. În România, consumul este încă redus, dar interesul a început să crească în ultimii ani.

Sparanghelul, leguma numită cândva „hrana regilor”

Familia vinde în prezent producția în piețele din Suceava, în băcănii și în magazine mici din județele Suceava și Neamț. Și pentru că se vinde bine, deși este o cultură de nișă, oamenii vor să continue și să extindă cultura.

Sparanghelul are o istorie lungă în gastronomia europeană. A fost asociat mult timp cu mesele aristocratice și cu bucătăriile regale, mai ales în Franța. În perioada regelui Ludovic al XIV-lea, sparanghelul era atât de apreciat încât la Versailles au fost construite sere speciale pentru ca planta să poată fi servită pe o perioadă cât mai lungă din an.

De aici vine și reputația de „hrană a regilor”. Astăzi, sparanghelul nu mai este un produs rezervat curților regale, dar rămâne o legumă mai scumpă decât altele, tocmai pentru că este greu de cultivat, se recoltează manual și are un sezon scurt.

Sparangelul, drumul familiei de întoarcerea acasă

Pentru Ionuț Câmpanu și familia lui, plantația din Bucovina este mai mult decât o investiție agricolă. Este un plan de viață pentru că, după ani întregi de muncă în Germania, ei speră ca afacerea să le permită să revină definitiv în România.

„Într-un an-doi vrem să ne întoarcem acasă”, a spus fermierul pentru sursa citată.

Totul depinde însă de felul în care va merge producția în următoarele sezoane. Anul acesta, familia recoltează de pe două hectare. De anul viitor, dacă plantele se dezvoltă bine, ar putea recolta de pe toate cele 3,5 hectare.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro