Mari erori judiciare din România: Achitat post-mortem după 12 ani de închisoare. Fiica lui a primit 5.000 de euro daune
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea continuă să vă prezinte cazurile unor oameni care au fost acuzaţi de crimă şi închişi, în arest preventiv sau în puşcărie, pentru ca mai apoi să fie achitaţi definitiv. Trei povești care dincolo de limitele sistemului judiciar vorbesc și despre modul aleatoriu în care se stabilesc în România despăgubirile din astfel de cazuri.
Cuprins:
- Ce probe aveau anchetatorii
- Cum s-a demonstrat nevinovăţia
- Al doilea caz: profesorul ucis și banii neatinși din dulap
- Argumente pentru achitarea învăţătorului
- Cine putea comite crima?
- Al treilea caz: un bărbat este acuzat de uciderea concubinei
- Îndoiala judecătorilor a dus la achitare
- Condamnat pentru o altă crimă
- Problema despăgubirilor
Condamnarea lui Marcel Ţundrea „reprezintă cea mai mare eroare judiciară din istoria justiţiei române”, precizează Parchetul General, în preambulul rechizitoriului prin care adevăratul ucigaş a fost trimis în judecată.
Crima s-a petrecut în Pojogeni (Gorj), în vara anului 1992. Pe 16 iunie, după prânz, Mioara Ghelasie a mers ca să spele rufe la pârâul de lângă sat, iar de acolo a dispărut fără urmă. Ultima oară, fata de 14 ani a fost văzută de fratele ei şi de Gheorghe Avram, un consătean. Cei doi se întâlniseră pe un pod, iar fratele l-a rugat pe Avram să-i arunce un săpun surorii lui.
Cadavrul fetei a fost găsit după două zile; fusese violată şi ucisă prin sufocare. Marcel Ţundrea a intrat în vizorul anchetatorilor după alte două zile, printr-o întâmplare. Cel care îi coordona pe poliţiştii veniţi să ancheteze crima s-a întâlnit cu Ţundrea pe stradă, a stat de vorbă cu el, şi apoi o femeie din sat i l-a descris, spunând că „e violent şi s-a certat cu nevastă-sa”.
Anchetatorul a mai aflat că bărbatul a fost exmatriculat de la două facultăţi, că apoi se angajase la CFR şi că, recent, fusese dat afară de la serviciu. „Pornind de la aceste elemente, am început să investighez mai în amănunt persoana lui Ţundrea”, a declarat la Parchetul General, peste ani, locotenent-colonelul de poliţie.
Ţundrea avea 42 de ani şi era subinginer. Locuia într-un apartament din Târgu-Jiu, dar venea aproape zilnic în Pojogeni, la mama lui, care stătea lângă casa victimei. Avea şi el o fetiţă de 10 ani şi era în proces de divorţ, iar după ce şi-a pierdut serviciul se apucase de băut.
Ce probe aveau anchetatorii
Din momentul în care a devenit suspect, tot probatoriul acuzării a fost ţesut în jurul lui Ţundrea, ca o pânză de păianjen:
- Cicatricele. Pe 21 iunie 1992, după examinarea lui fizică, legistul a concluzionat că suspectul „prezintă pe penis multiple leziuni care pot fi cauzate/urmare a unui raport sexual exercitat cu forţa”. Bărbatul a spus că şi-a provocat rănile singur, dar declaraţia lui n-a fost luată în seamă.
- Probele biologice. A doua zi, de la locuinţa mamei lui Ţundrea au fost ridicate mai multe haine pătate cu sânge care, s-a stabilit ulterior, aparţinea grupei de sânge AB IV şi, respectiv, A II. Tot A II erau şi urmele biologice lăsate de cel care violase victima şi, pentru că Ţundrea avea aceeaşi grupă de sânge, s-a stabilit că el e vinovatul. Deşi „cea mai mare parte din populaţia României (43%) are grupa de sânge AII”, subliniau procurorii Parchetului General, peste ani.
- Revistele obscene. La percheziţii, în casa lui Ţundrea au fost găsite mai multe reviste cu conţinut sexual. La începutul anilor ’90, în România abia ieşită din comunism, publicaţiile de acest gen erau pe toate tarabele. În cazul lui Ţundrea, judecătorii care l-au condamnat au apreciat că aceste reviste era dovada unui „comportament sexual deviant, care se înscria în potenţialitatea infractorului de a comite violul şi omorul”.
- Alibiul ignorat. Ţundrea a susţinut tot timpul că, în ziua crimei, el plecase din Pojogeni spre Târgu Jiu cu trenul de la ora 10.25. La acel moment, fata era încă în viaţă. Cinci martori confirmau spusele lui Ţundrea, dar ei nu au fost audiaţi de procuror.
- Declaraţia mincinoasă. În iulie 1992, reaudiată, o martoră, rudă cu victima, a susţinut că, la momentul crimei, ar fi văzut un bărbat fugind prin albia pârăului. „Convingerea mea e că persoana este Ţundrea Ilie Marcel”, a declarat martora. Ulterior, s-a demonstrat că ea fusese influenţată să spună asta şi a fost acuzată de mărturie mincinoasă.
Cum s-a demonstrat nevinovăţia
În baza acestor probe, în mai 1993, Ţundrea a fost condamnat de Tribunalul Gorj la 25 de ani de închisoare. ÎCCJ a menţinut sentinţa.
Din puşcărie, bărbatul a făcut 24 de cereri de revizuire, şi toate i-au fost respinse. Până în 2004, când procurorii au cerut expertiza genetică a probelor recoltate de la victimă. A fost stabilit astfel profilul biologic al celui care a violat-o pe fata de 14 ani şi s-a constatat că nu este ADN-ul lui Ţundrea. Iar el a fost pus în libertate, în mai 2004, prin suspendarea executării sentinţei.
<strong>Procesul de revizuire a durat cinci ani şi jumătate. Marcel Ţundrea, care în închisoare făcuse cancer la plămâni, a murit în ianuarie 2007. </strong>
A fost achitat post-mortem, prin Decizia 3824/18.11.2009 a ÎCCJ. Doi ani mai târziu, fiica lui a cerut 12 milioane de euro despăgubiri din partea statului român. A primit 5.000 de euro, „o reparaţie morală corespunzătoare”, au apreciat judecătorii ÎCCJ.
Gheorghe Avram, adevăratul autor al crimei, a ucis din nou în 1995. Victimă a fost un bărbat căruia i-a zdrobit capul cu un par. Pentru uciderea Mioarei Ghelasie, el a fost trimis în judecată în 2011 şi condamnat la 25 de închisoare. Instanţa i-a scăzut din pedeapsă perioada deja executată pentru al doilea omor, iar Avram a fost liberat condiţionat în septembrie 2017.
Al doilea caz: profesorul ucis și banii neatinși din dulap
Vasile Tătaru era învățător în comuna Scorţeni din Bacău. Când a fost arestat pentru crimă, bărbatul de 34 de ani se afla în concediu pentru creșterea copilului.
Victima, Gheorghe Cernat, avea 58 de ani, era profesor de matematică la aceeaşi şcoală şi locuia singur. În jurul datei de 25 iunie 2007, cineva a intrat peste el în casă, l-a lovit cu un scaun în cap, şi apoi l-a înjunghiat de mai multe ori în piept.
<strong>Profesorul avea într-un dulap 48.000 de lei, dar criminalul a plecat fără să ia nimic. </strong>
Tătaru a fost cel care l-a descoperit pe profesor, pe 30 iunie 2007. Şi a devenit imediat principalul suspect, după ce anchetatorii au aflat că pe 25 iunie, învăţătorul, care o înlocuia uneori pe soţia sa, angajată la magazinul din comună, descoperise că are 300 de lei lipsă în gestiune.
Pe 2 iulie 2007, Tătaru a recunoscut că l-a ucis pe profesor, după ce a mers la el, ca să-i ceară bani cu împrumut. A dat încă o declaraţie similară şi a participat la reconstituirea faptei, însă apoi a retractat totul. „Am recunoscut de frică, după vreo 5 ore de interogatoriu în care poliţiştii îmi spuneau că au probe împotriva mea, inclusiv amprente”, le-a mărturisit el judecătorilor.
Incriminat doar de propriile declaraţii şi de faptul că picase testul poligraf, Tătaru a fost trimis în judecată pentru omor şi violare de domiciliu şi a primit 18 ani de închisoare. Dosarul a ajuns la ÎCCJ care, în 2009, a cerut administrarea unor probe.
Argumente pentru achitarea învăţătorului
Procesul a durat cinci ani. În februarie 2013, Vasile Tătaru a fost achitat definitiv, iar judecătorii şi-au bazat decizia pe următoarele argumente:
- Anchetatorii nu au stabilit cu certitudine data comiterii crimei. Raportul medico-legal precizează că decesul victimei s-ar fi putut produce în intervalul 23-26 iunie 2007. În rechizitoriu se spune că profesorul a fost ucis pe 25 iunie, într-o zi de luni. Dar există martori care susţin că l-au văzut pe bărbat prin sat și marţi, ba chiar şi joi, pe 28 iunie. Şi chiar dacă 25 iunie ar fi data crimei, „nu există declarația niciunui martor care să îl plaseze pe inculpat la locuința victimei în acea zi”, subliniază judecătorii.
- Nu există probe certe de vinovăție. Declaraţiile în care Tătaru a recunoscut crima nu sunt consecvente, iar veridicitatea mărturisirii „este pusă la îndoială și de lipsa unui mobil al crimei”, spun judecătorii.
- Probele ADN demonstrează nevinovăţia învăţătorului. Pe hainele şi pe pantofii pe care Tătaru îi purta în presupusa zi a crimei nu s-a găsit sângele victimei. Mai mult, la locul crimei nu era ADN-ul lui Tătaru; nici pe scaunul cu care fusese lovită victimă, nici pe mânerul cuțitului murdar de sânge care a fost găsit în cameră.
Dar la locul crimei exista profilul genetic al unui bărbat necunoscut; el a fost descoperit pe mânerul unei uşi şi în urmele mici de sânge de pe scaunele din cameră. În plus, au fost găsite şi cinci urme papilare „ce nu conțin suficiente detalii dactiloscopice necesare identificării persoanei/lor care le-au creat”, precizează Institutul de Criminalistică din IGPR, dar şi un smoc de păr uman care, conform INML, nu a putut fi analizat genetic, pentru că erau fragmente de fire, fără rădăcină.
Cine putea comite crima?
În mai 2009, judecătorii de la ÎCCJ precizau că, având în vedere că victima, „profesor de matematică, era un cadru didactic foarte sever”, trebuia să există, printre suspecţi, şi „elevii lăsaţi corigenţi sau repetenţi în ultimii 3 ani, gradul de probabilitate al comiterii faptei de către unul din aceştia putând fi sensibil mai mare”.
<strong>După achitarea lui Vasile Tătaru, dosarul acestei crime s-a întors la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, unde figurează şi azi cu autor necunoscut. </strong>
În 2014, Tătaru a cerut în instanţă 1.000.000 de lei daune din partea statului, pentru cele 33 de luni, cât a fost arestat.
Curtea de Apel Bacău i-a respins cererea în 2018, pentru că „nu s-a constatat nelegalitatea măsurilor privative de libertate” iar „apelantul-reclamant a avut o poziție oscilantă în cursul procesului (de recunoașterea inițial, apoi de negare a faptei), menționată și în hotărârea de achitare, hotărâre argumentată, în esență, pe absența unor probe certe din care să rezulte indubitabil vinovăția apelantului-reclamant”.
Al treilea caz: un bărbat este acuzat de uciderea concubinei
Deva, 15 ianuarie 2004, ora 10.20. Un necunoscut sună la 112, anunţând că „în spatele garajelor din zona blocului D4, se află cadavrul unei femei, ambalat în saci de rafie”. Legiştii au stabilit că victima fusese ucisă în bătaie, cu 2-3 zile înainte.
Femeia avea 42 de ani şi locuia, împreună cu concubinul ei, într-un cămin social aflat în apropiere de locul crimei. În casa lor au fost găsite mai multe urme de sânge, o lumânare arsă pe masă, o coadă de mătură ruptă şi mai mulți saci din rafie, similari celor în care fusese ambalat cadavrul.
Ştefan Căldăraş, concubinul femeii, a fost arestat în aceeaşi zi, şi apoi trimis în judecată, pentru omor. Bărbatul de 50 de ani nu a recunoscut niciodată săvârşirea faptei, susţinând că victima dispăruse de acasă din 11 ianuarie.
Dar când a fost găsită moartă era îmbrăcată sumar şi desculţă, deşi era iarnă, l-au contrazis anchetatorii. În plus, urmele de sânge din locuinţă erau ale ei, iar verigheta pe care ea o purtase pe deget, cu o seară înainte crimă, când a fost în vizită la fiica ei, a fost găsită în buzunarul lui Căldăraş.
Un martor spune că, în dimineaţa în care a fost găsit cadavrul, l-a văzut pe Căldăraş în acea zonă, cărând un căruț în care erau saci de rafie, acoperiţi cu cartoane, iar o femeie a declarat că a auzit, cu câteva nopţi înainte, dinspre locuinţa celor doi, cum o femeie striga: „Lasă-mă în pace! Nu mai da în mine că mă omori!”.
Îndoiala judecătorilor a dus la achitare
Şapte ani a durat procesul. Căldăraş a fost achitat şi eliberat din arest, apoi rejudecat şi condamnat la 10 ani de închisoare. Dar în septembrie 2011, ÎCCJ i-a admis recursul şi l-a achitat definitiv, considerând că probele din dosar nu au putut demonstra, mai presus de orice îndoială, vinovăţia lui.
Pe unul din sacii în care a fost băgat cadavrul s-a descoperit un singur profil genetic, iar el nu era al celui acuzat de crimă, ci al unei persoane necunoscute. Putea fi bărbatul care a sunat la 112, au spus judecătorii care l-au condamnat pe Căldăraş. Dar atunci, unde este ADN-ul inculpatului care a cărat acei saci?, s-au întrebat cei care au decis achitarea.
În plus, hainele pe care se presupune că le-a purtat Căldaraş când a comis crima erau curate, deşi la locul faptei au fost găsite urme de sânge.
Condamnat pentru o altă crimă
În august 2012, la nici un an după ce a primit decizia definitivă de achitare, Ştefan Căldăraş a fost acuzat de o altă crimă. Victima era un bărbat pe care, spun procurorii, el l-a bătut cu o cârjă, până l-a ucis. Trimis în judecată pentru omor calificat, Căldăraş a cerut să fie achitat, susţinând că cineva i-a înscenat crima.
Dar fapta a fost probată, inclusiv cu expertize genetice, iar Ştefan Căldăraş a fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare. Pentru că avea vârsta peste 60 ani, a fost liberat condiţionat după ce a executat jumătate din pedeapsă, în decembrie 2019.
În 2017, când încă se afla în penitenciar, el a dat în judecată statul român, solicitând 400.000 de euro despăgubiri, pentru cele opt luni de arest preventiv din primul dosar de omor. Cererea i-a fost respinsă, ca fiind tardiv formulată.
Problema despăgubirilor
„Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare”, scrie în Constituţia României. Dar legislația nu prevede vreun criteriu de stabilire a despăgubirilor, judecătorul fiind singurul care decide dacă şi în ce cuantum sunt acordate ele.
Practica judiciară e extrem de diversificată, iar pentru drame aproape similare instanţele decid dezdăunarea cu sume diferite:
- 70.000 de lei vechi a primit despăgubiri Gheorghe Samoilescu, condamnat pe nedrept pentru o crimă, înainte de 1989. La acea vreme, însemna valoarea unei mașini „Dacia”. Din sumă, statul i-a reţinut 30.000 de lei, reprezentând „cheltuieli de cazare și mâncare în penitenciar”. Una dintre fiicele lui a primit 10.000 de euro daune morale în 2013, iar soţiei lui Samoilescu, arestată şi ea, instanţa i-a acordat 20.000 de euro despăgubiri.
- 1.000 de euro a decis instanţa că trebuie să primească despăgubiri Viorica Vişan. Ea a stat 10 ani în închisoare, pentru o crimă comisă de fiul ei.
- 10.000 de euro sunt despăgubirile primite de Romică Chiperi, care a fost acuzat de omor şi arestat preventiv un an şi jumătate, înainte de a fi achitat.
- Niciun ban nu a primit Laszlo Kristof, închis un an şi două luni pentru o crimă, şi apoi declarat nevinovat. Instanţa i-a respins cererea de despăgubire, iar când Kristof a revenit cu solicitarea, a fost amendat pentru rea-credință, cu 700 de lei.
- Niciun ban nu a primit şi Vasile Tătaru, după ce a stat în arest 2 ani şi 9 luni, acuzat omor.
- 80.000 de euro au fost daunele morale acordate lui Iosif Kleibel, arestat preventiv un an şi 4 luni, sub acuzaţia că şi-ar fi ucis soţia.
- 65.000 de lei daune a primit Mihai Igeanu, care a stat 9 luni pe nedrept în arest, pentru o crimă.
- Niciun ban nu a primit Ştefan Căldăraş, arestat preventiv 8 luni, pentru că şi-ar fi ucis concubina.
- 5.000 de euro a primit, din partea statului român, fiica lui Marcel Ţundrea, bărbatul care, condamnat pe nedrept pentru o crimă, a stat în închisoare 12 ani.
Foto: Agerpres
