Mărturia unui gorjean care a fost în moarte clinică. Ce experiență a trăit

Bărbatul a povestit că a suferit un infarct, chiar în noaptea de Revelion dintre anii 2015-2016 și a fost în moarte clinică. Atunci, scrie igj.ro, inima sa încetat să mai bată chiar când se afla în ambulanță.

„Fiind ger, m-am simțit slăbit. Am intrat în casă pentru a-i servi pe copii cu cozonac și tort, că așa e datina, însă mă simțeam din ce în ce mai slăbit. Aveam probleme cardiace, o anghină pectorală veche, pe care o tratam cu neglijență. Mă mulțumeam că luam nitroglicerină, dar m-am înșelat. Mai avusesem cred cinci infarcturi. Copiii au chemat-o pe nevastă-mea. Am luat o nitroglicerină, dar fără mare efect și am mai luat una. Degeaba. Simțeam că mă pierd. Am rugat-o să cheme salvarea. Am plecat pe picioarele mele. Când am intrat în ambulanță nu am mai știut nimic. Am fost resuscitat, mi-am revenit puțin, am ajuns la spital și acolo am murit“, a povestit, pentru sursa citată, domnul Bebe, așa cum-i spun prietenii.

Virgil Maftei povestește că, în prima fază, a fost declarat mort, după care medicul Minodora Cârlogea l-a readus la viață:

„Cei de acolo m-au tras pe hol și îi așteptau pe cei cu targa să mă ducă la morgă. A venit doamna doctor Cârlugea, care i-ar fi certat pe cei de acolo că de ce nu se mai încearcă resuscitarea. A început manevrele și după 50 de minute am dat semne vitale. Am fost dus pe secție și am fost băgat pe aparate. A fost anunțat un elicopter ca să mă preia și să mă ducă la București, dar noaptea nu circula, așa că s-a așteptat până dimineața, dar pe la orele 4-5 mi-am revenit“.

Bărbatul povestește că timp de câteva zile nu a știut nimic și nu le-a recunoscut pe persoanele apropiate care se aflau în preajma sa. Asta până într-o zi când a văzut mâna doctorului. Atunci, el spune că și-a amintit tot visul pe care l-a avut cât timp fost în moarte clinică.

A simțit nevoia să povestească visul celor de lâgă el.

„În primă fază era o lume frumoasă, cu câmpii și munți verzi, oameni frumoși și copii. Când am mers, parcă cineva m-a îndemnat să mă uit pe cer și am văzut un chip de om, ca și cum ar fi fost făcut din fum. Avea forma unui chip de om, dar totul era alb. Stătea pe un fotoliu cu toiagul în mâna dreaptă, iar lângă el, jos, era o persoană. Am realizat că într-adevăr este Dumnezeu. Omul de lângă El s-a uitat în dreapta lui și am plecat în direcția respectivă. Am mers. Am trecut pe lângă femei, bărbați și copii care munceau, zâmbeau și erau veseli. Nu înțelegeam limba lor. Era o lume foarte frumoasă. Am văzut la un moment dat o perdea, ca un fum cenușiu. Am observat că, totuși, este un drum care cobora. Curiozitatea m-a împins să merg pe acela drum, deși era semi întuneric. Era o lumină urâtă. Mergând, am văzut pe o parte și cealalta drumului pietruit, cu denivelări, clădiri joase, cu acoperiș drept. Vedeam mâini întinse și capete care ieșeau, iar când ajungeam în dreptul lor se retrăgeau. Mi-am dat seama că cereau un ajutor sau milă. În partea dreaptă erau femei, iar în cea stângă erau bărbații. Nu aveau haine. Femeile nu întindeau mâna, iar când ajungeam în dreptul lor se retrăgeau în întuneric. Am mers mult și parcă coboram. La un moment dat m-am întrebat ce caut eu pe aici și de ce nu mă întorc. M-am întors. Mergeam cu greu. Mi se părea că panta este mult mai dificilă. Am ajuns cu chiu și vai în apropierea acelei perdele. Am căzut și m-am târât pentru că trebuie să ajung acolo. Am ajuns. Jumătate eram în lumea frumoasă și cealaltă jumătatea în lumea cealaltă. Parcă nu aveam forța să mai trec. Ceva parcă mă trăgea înapoi. Dincolo, în dreapta mea era o femeie. M-am uitat la ea și mi-am recăpătat puterile. Am reușit să trec. Am început să merg. Am văzut din nou chipul lui Dumnezeu, care nu a făcut niciun gest. Cel care era jos nu vorbea, dar îmi făcea semn cu privirea sau cu capul. Am luat-o în direcția pe care mi-a indicat-o, unde se afla și femeia respectivă. Treceau pe lângă mine copii care zâmbeau. Când am ajuns în dreptul ei s-a tras. Era chiar în dreptul perdelei de nor cenușiu prin care intrasem. A apărut mâna stângă cu halatul de culoarea albă și manșeta verde. A pus mâna pe mâna mea dreaptă și m-a tras. Mi-a spus: ”Hai încoace! Nu ai ce căuta acolo””, a rememorat experința cel care a fost în moarte clinică.

Recomandări

Rufin Zamfir, expert în dezinformare rusească: „Este obligatoriu ca instituțiile competente să verifice dacă Rusia a interferat în procesul electoral din România”

Citește și: EXCLUSIV/ Ștefan Hrușcă nu mai are răbdare! Anul ăsta începe să ne colinde încă din toamnă

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro