„Mi-a fost prietena, i-am spus ca o iubesc, iar acum ma respinge”

Ma numesc Liviu, locuiesc intr-un oras din vestul tarii, am 38 de ani, sunt divortat de trei ani. In urma cu un an si opt luni, ma aflam intr-o situatie dificila: nu ma impacam cu ideea ca pierdusem, dupa divort, persoana ce insemna totul pentru mine, fetita mea. Eram terminat fizic, psihic, dar mai ales afectiv, pot spune ca pentru mine viata nu mai avea nici un sens. Atunci am cunoscut, accidental, o femeie care m-a fascinat cu chipul ei angelic, faptura delicata si, mai ales, cu ochii ei minunati si tristi. Credeti-ma ca, in acele momente, numai sa curtez si sa ma impaunez nu eram capabil. Dar aceasta persoana a reusit, cu bunatate, rabdare, gingasie, caldura si daruire sa-mi schimbe viata. Am dat uitarii nereusitele si neimplinirile de pana atunci. Datorita ei mi-am recapatat increderea in mine, puterea de munca, dorinta de viata. M-a ajutat sa uit trecutul si mi-a dat o noua perspectiva a viitorului. Pentru mine este ingerul meu salvator si de aceea o alint "Ingerul meu". Ea se numeste Marioara, v-a implini 35 de ani, are aceeasi situatie civila ca si mine si are o fetita. Este o fiinta frumoasa, credincioasa, cumsecade, respectuoasa, extrem de pedanta, intr-un cuvant: minunata, iar asta m-a facut sa ma indragostesc iremediabil de ea. Relatia noastra a devenit frumoasa, dulce si suava, dar vara trecuta am incercat sa dau o tenta mai serioasa legaturii noastre. S-a inhibat, s-a inchis in ea, s-a intristat si mi-a spus ca ar trebui sa ne vedem mai rar. Si-a motivat atitudinea prin faptul ca nu mai crede in iubire, dupa toate cate i s-au intamplat in fosta casnicie. Mi-a spus ca iubirea este efemera, am sa o iubesc un an, poate doi si-apoi imi va trece. O sperie perspectiva unei noi legaturi. Si-a pierdut increderea si traieste cuprinsa de temeri si prejudecati. Am incercat sa-i schimb aceasta stare prin tandrete si caldura, i-am spus ca iubirea, increderea si devotamentul este esenta vietii de cuplu. De la ziua ei de nastere am incetat sa o vizitez, continuand insa sa-i scriu. Am facut acest pas din respect pentru dorinta ei, din cauza neputintei mele de a-i schimba mentalitatea, dar si pentru a incerca sa ma detasez de tot ceea ce simteam pentru ea. Am suspendat totul in septembrie, anul trecut, ne-am revazut de Paste. Ardeam de dorul ei, reintalnirea a fost frumoasa. Sunt o persoana onorabila si i-am promis ca locul de la pieptul meu va fi doar al ei, este si va fi doar al ei. Eu nu pot sa mint, sa fiu fals, nu pot sa insel. Toate astea le-am invatat de la ea. Am regasit-o frumoasa, dureros de frumoasa, dar la fel de tacuta si inchisa in ea. Eu nu mai cred in prea multe lucruri, dar cu siguranta cred in ea. Si sunt sigur ca o iubesc. Liviu B., Arad