Cât de des poţi face radiografie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Investigațiile imagistice au revoluționat medicina modernă, oferind doctorilor posibilitatea de a vedea în interiorul corpului uman fără intervenții invazive. Radiografia este una dintre cele mai utilizate metode de diagnosticare, fiind rapidă, accesibilă și extrem de utilă în identificarea unei game largi de afecțiuni. Însă, nu multă lume știe cât de des este bine să faci o radiografie.
Cuprins:
- Ce sunt investigațiile medicale imagistice
- Câte tipuri de investigații imagistice există
- Ce investigații imagistice implică radiații și care nu
- Ce sunt razele X și cum funcționează
- Ce este o radiografie
- Cum te pregătești pentru o radiografie
- Ce trebuie să mai știi despre radiografii
- Care este intervalul ideal între două radiografii
Ce sunt investigațiile medicale imagistice
Investigațiile imagistice sunt proceduri medicale utilizate pentru a crea imagini detaliate ale structurilor și acțiunilor din interiorul corpului uman, potrivit Vinmec.com. Ele se bazează pe utilizarea unor tipuri variate de energie, precum razele X (radiații de înaltă energie), ultrasunetele (unde sonore intense), undele radio sau anumite substanțe radioactive. Aceste proceduri depind de simptomele pacientului și de partea corpului examinată și, spre deosebire de analizele de sânge sau de examinările fizice, îi ajută pe medici să diagnosticheze corect și rapid boli, să monitorizeze evoluția unor afecțiuni, să planifice tratamentele și să monitorizeze eficiența lor. Majoritatea investigațiilor imagistice sunt nedureroase și ușor de realizat, însă altele necesită ca pacientul să rămână nemișcat pentru un timp mai îndelungat în interiorul unui aparat, ceea ce poate deveni inconfortabil. Anumite teste implică expunerea la o cantitate mică de radiații.
Câte tipuri de investigații imagistice există
Tipurile de imagistică pe care le utilizează medicii specialiști sunt variate și se diferențiază în funcție de tehnologia folosită. Cea mai cunoscută și mai des utilizată astfel de procedură este radiografia cu raze X, în timp ce tomografia computerizată (CT) oferă imagini detaliate în secțiuni. De asemenea, există rezonanța magnetică (RMN), o procedură care folosește câmpuri magnetice, fără radiații, în timp ce ecografia, bazată pe ultrasunete, este sigură și poate fi folosită inclusiv în timpul sarcinii. În același timp, medicina nucleară, prin proceduri precum scintigrafia sau PET-CT, implică substanțe radioactive. Alegerea fiecărei metode depinde de zona examinărilor și de suspiciunea medicală.
Pentru unele proceduri, medicii introduc în corpul pacienților o cameră video de mici dimensiuni, care este atașată la un tub lung și subțire, denumit endoscop. Medicul îl deplasează printr-un pasaj sau printr-o deschidere a corpului pentru a vizualiza în interiorul unui anumit organ, cum ar fi inima, plămânii sau colonul, aflăm de pe Medlineplus.gov. Aceste proceduri necesită, de obicei, anestezie.
Ce investigații imagistice implică radiații și care nu
Un element important în evaluarea siguranței investigațiilor imagistice îl reprezintă prezența radiațiilor. Anumite proceduri, cum este cazul radiografiilor cu raze X, tomografiilor computerizate (CT) și a mamografiilor implică expunerea la radiații ionizante, ceea ce înseamnă că dețin suficientă energie pentru a interacționa cu țesuturile corpului. În scop medical, dozele sunt strict monitorizate și controlate pentru siguranța pacientului. În schimb, alte investigații, precum ecografiile și rezonanța magnetică nucleară (RMN), nu utilizează radiații și, de aceea, sunt considerate sigure, putând fi repetate ori de câte ori medicul consideră că sunt necesare pentru monitorizare. Această diferențiere este esențială, deoarece riscurile pentru sănătate apar în principal în urma expunerii excesive la radiații ionizante cu energie înaltă.
Ce sunt razele X și cum funcționează
Razele X sunt o formă de radiație electromagnetică, similară cu lumina vizibilă, microundele și cu undele radio, care este capabilă să traverseze țesuturile corpului uman. Descoperite de Wilhelm Conrad Röntgen, în 1895, razele X au devenit un instrument de diagnostic indispensabil în medicina modernă. Ele sunt utilizate în principal pentru a vizualiza structurile interne ale corpului, jucând un rol esențial în depistarea fracturilor, infecțiilor, tumorilor și a altor afecțiuni sau anomalii care pot apărea la nivelul țesuturilor. Aparatele de raze X generează fascicule de radiații prin bombardarea unei ținte metalice, de obicei din tungsten, cu electroni de mare energie. În momentul în care electronii se ciocnesc de ținta metalică, aceștia își pierd energia, producând fotoni de raze X. Acești fotoni traversează apoi corpul, iar diferențele de absorbție la nivelul diferitelor țesuturi conduc la formarea imaginii. Modul în care acestea sunt absorbite variază în funcție de densitatea diferitelor structuri din corpul uman. Astfel, țesuturile mai dense, așa cum sunt oasele, absorb mai multe raze X și apar pe imagine în alb, țesuturile moi, precum mușchii și organele, apar în diferite nuanțe de gri, în timp ce aerul din plămâni se vede negru, notează Onestepdiagnostic.com. Imaginile obținute pot fi înregistrate pe film sau în format digital, ceea ce le permite medicilor să le analizeze și să stabilească diagnostice pentru diverse afecțiuni.
Ce este o radiografie
Radiografia este o investigație imagistică simplă, rapidă și nedureroasă care utilizează un tip de energie radiațională numită raze X, capabilă să pătrundă prin țesuturile corpului pentru a obține imagini ale structurilor interne. Această metodă este utilizată frecvent pentru depistarea unor afecțiuni precum cancerul pulmonar, pneumonia, artrita, fracturile, probleme cardiace și alte boli. Procedura durează câteva minute și nu necesită, de obicei, pregătire specială. Rezultatele radiografiilor contribuie semnificativ la diagnosticarea precoce a unor afecțiuni periculoase, permițând inițierea tratamentului la timp. Unele afecțiuni nu pot fi identificate prin examinări fizice obișnuite din cauza lipsei simptomelor evidente. Radiografiile sunt folosite și ca parte a altor teste imagistice, cum ar fi tomografia computerizată. Atunci când razele X sunt utilizate la intensități și frecvențe adecvate, ele nu afectează, în general, sănătatea pacientului. După ce pătrund în țesuturile corpului, razele X sunt metabolizate și eliminate prin piele, urină sau prin transpirație, iar timpul necesar pentru eliminarea lor variază în funcție de intensitatea și de durata expunerii pacientului.
Cum te pregătești pentru o radiografie
În majoritatea cazurilor este necesară puțină pregătire sau chiar deloc. De obicei ți se cere să porți un șorț de protecție realizat din plumb, care protejează anumite părți ale corpului. De asemenea, ți se poate solicita să îndepărtezi bijuteriile sau alte obiecte care ar putea influența calitatea imaginii, inclusiv cele metalice. În funcție de zona corpului care este investigată ți se poate solicita să stai în picioare, să te așezi sau să te întinzi. Totodată, este necesar să rămâi nemișcat câteva momente în timpul realizării radiografiei. Este important de știut că nivelul de radiații emis în urma unei radiografii este redus. Organismul uman este expus zilnic la radiații naturale din mediul înconjurător (radiații cosmice, sol și aer), iar o radiografie standard adaugă doar o cantitate mică la acest nivel. De exemplu, radiația emisă în cazul unei radiografii toracice este echivalentă cu radiația naturală la care un om este expus din mediul înconjurător pe parcursul a zece zile.
Ce trebuie să mai știi despre radiografii
Razele X nu prezintă riscuri imediate care să pună viața în pericol. Totuși, efectele lor potențial nocive asupra unor părți ale corpului, ca organele reproducătoare, măduva osoasă, pielea și glanda tiroidă, rămân un motiv de îngrijorare. Expunerea frecventă la raze X poate afecta aceste organe și, în același timp, poate modifica funcțiile fiziologice. Pentru a asigura siguranța, radiografiile trebuie efectuate în condiții corespunzătoare, în spații special amenajate, cu aparatură certificată și de către personal medical calificat, conform Vinmec. Cadrele medicale, care sunt expuse în mod regulat la radiații, ar trebui să beneficieze de monitorizare periodică a stării de sănătate și a nivelului de expunere. y
De asemenea, grupurile speciale, cum sunt femeile însărcinate, ar trebui să limiteze expunerea la raze X pe durata sarcinii, deoarece studiile arată că acestea pot influența dezvoltarea fătului. De altfel, ele trebuie să-și informeze medicul din timp dacă sunt însărcinate sau dacă există posibilitatea unei sarcini pentru a putea fi alese metode alternative de diagnostic, atunci când este necesar. În mod similar, părinții sunt sfătuiți să evite să-și expună copiii la radiografii frecvente, din cauza riscurilor potențiale pe care acestea le pot avea asupra sănătății și dezvoltării.
Care este intervalul ideal între două radiografii
Trebuie să știi că nu există o regulă universală care să stabilească exact cât de des poate fi efectuată o radiografie, deoarece frecvența acestor investigații diferă de la un pacient la altul. În mod ideal, acestea ar trebui efectuate doar la recomandarea unui medic specialist, iar pacienții nu ar trebui să solicite radiografii pe cont propriu. Radiografia depinde de mai mulți factori, precum starea generală de sănătate, tipul investigației, zona care trebuie examinată și, mai ales, necesitatea medicală. În general, medicii recomandă realizarea radiografiilor doar atunci când beneficiile sunt mai mari decât riscurile.
Totodată, pacienții trebuie să urmeze indicațiile medicului atunci când efectuează radiografii pentru diagnostic, tratament sau monitorizare. Spre exemplu, în anumite situații, poate fi indicată o radiografie toracică anuală, în timp ce, în cazul unei fracturi, sunt necesare mai multe investigații pentru a urmări procesul de vindecare. În plus, radiografiile dentare pot fi efectuate periodic, dar într-un mod controlat. Important este ca fiecare radiografie să fie justificată din punct de vedere medical pentru a evita expunerile inutile la radiații și, de asemenea, pentru a menține un echilibru între siguranță și necesitatea diagnosticării corecte.
Utilizarea excesivă a radiografiilor în diagnostic și tratament poate avea un impact negativ asupra sănătății. În situațiile care necesită investigații repetate într-un interval scurt este obligatorie recomandarea unui medic. Echipamentele mai vechi de radiologie prezintă un risc mai mare de expunere la radiații, în timp ce tehnologiile moderne de imagistică au redus semnificativ riscurile, precum infertilitatea sau mutațiile genetice, menținând în același timp o acuratețe ridicată a diagnosticului, se mai precizează pe Vinmec.
Foto:Shutterstock.com
