In tabara de la Kandahar e liniste, e liniste in sensul ca nu se trage asupra bazei. Dar toti cei de aici, fie ca sunt din Batalionul 314 “Rechinii Albi”, fie ca fac parte din Batalionul 2 Calugareni, cei care le-au luat locul stiu ca aici, in desert, niciodata nu stii ce se intampla in secunda urmatoare. Ce s-a intamplat marti seara, la ora 18.40 ora Romaniei, avea sa demonstreze din plin acest lucru.
Cand toata lumea se pregatea – dupa o zi in care mercurul termometrelor a urcat lejer pana la peste 55 de grade Celsius, sa mearga la masa, o racheta de 107 mm a lovit tabara in plin, la granita dintre zona romanilor si cea a britanicilor. Alarma suna strident si toata lumea alerga spre buncarele din beton. Pe mine si pe colegul meu Cristian Botez, de la ziarul “Ziarul”, atacul ne-a surprins la masa. Nici nu am realizat cand am lasat totul balta si
ne-am trezit alergand in noapte, ca alte mii de militari, prin tabara pentru a ne adaposti de atacul taliban. Toata lumea incerca sa se indeparteze de acea zona pentru ca, la doi pasi de ultimul dormitor al militarilor romani a cazut priectilul lansat de undeva de la vreo cinci sau poate sase kilometri distanta. Cand alarma s-a incheiat, dupa o ora de stat in buncar, am aflat ca e o singura victima, un roman. Maiorul Ion Stanciu, aflat la prima sa misiune. Ofiterul se intorcea de la masa atunci cand schijele l-au lovit in coapsa, picior si spate. “Am auzit suieratul rachetei si m-am culcat din instinct la pamant. Nici nu mi-am dat seama ce s-a intamplat. Mi-am dat sema ca sunt ranit abia atunci cand sangele imi siroia pe corp. M-au dus la spital, aici in baza, si apoi la infirmerie. Dupa ce doctorii si-au facut treaba si mi-au scos schijele mi-am sunat sotia si baiatul sa le spun ca sunt doar usor ranit”, povesteste luptatorul care e in Afganistan de aproape o saptamana. Pana spre dimineata elicoptere dotate cu aparatura speciala au brazdat cerul in cautarea teroristilor care au atacat Baza pentru a treia oara in numai cateva zile, iar fortele speciale au cautat si cea de-a doua racheta cazuta, proiectil care, din fericire, nu a explodat.
„Ion mai are de indeplinit o misiune acasa”
La nici o ora de la incidentul din baza de la Kandahar, maiorul Ion Stanciu a sunat acasa, la Buzau.
Calm, militarul i-a spus sotiei sale, Lenuta, ca a avut loc un mic accident din care a iesit un pic “sifonat”. “M-a linistit si mi-a zis ca nu e nimic grav. Il atinsesera cateva schije si pietre la picior. I-am spus ca il iubesc mult, dupa care am inchis telefonul”, ne-a declarat, ieri, sotia ofiterului, Lenuta. Era 19.30, ora Romaniei. Trecusera doar 50 de minute de cand talibanii atacasera cu doua rachete baza din Kandahar.
Maiorul era la prima misiune in afara tarii
Dupa prima convorbire cu sotul ei femeia a stat ca pe ghimpi in asteptarea unui alt semn de la Ion. Informatia ajunsese deja in tara prin intermediul grupului de jurnalisti romani care se aflau in documentare in tabara din Afganistan. Putin dupa ora 22.00 telefonul a sunat din nou. De la mii de kilometri distanta, ofiterul si-a asigurat familia ca lucrurile nu sunt asa de grave si ca ranile suferite sunt superficiale. “Mi-a spus sa nu imi fac griji, iar baiatul nostru Cosmin, de 12 ani, a vrut sa ii auda vocea la telefon. Au schimbat cateva cuvinte, suficiente cat sa se detensioneze atmosfera din casa”, a adaugat Lenuta Stanciu. Maiorul Ion Stanciu e la prima misiune intr-un cadru de operatii din afara tarii si, dupa cum spune sotia sa, a plecat acolo, in Afganistan, pentru ca ii place ceea ce face. “Haina militara i se potriveste ca o manusa si vreau sa se intoarca sanatos, pentru ca mai are de indeplinit o misiune acasa: aceea de a-si creste baiatul si de a-si sustine atat moral, cat si financiar familia!”, a incheiat, cu vocea tremuranda, sotia.