Nedumerirea unui canadian mutat vara trecută în România: „Nu pricep cum vine asta, supermașini și haine scumpe, iar lângă ele sărăcie lucie”

Dovada deschiderii granițelor pe mapamond în deceniile premergătoare pandemiei de coronavirus. Un tânăr născut în Canada, la Ottawa, din tată haitian și mamă franceză din Guadalupe, care a fost direcționat să învețe fotbal în Franța, patru ani, apoi în Spania, alți șapte. Cu o iubită rezidentă la Madrid, columbiancă la origini. Și ajuns în România să câștige bani și să-și construiască o carieră.

Mikael Cantave, 25 de ani, a evoluat în Spania la diverse formații obscure, alegând de vara trecută să sosească în Liga 1 pentru a-și oferi un boost carierei. Canadianul cu origini haitiene se bucură în prezent că a trecut peste o accidentare ce nu i-a permis să joace decât trei meciuri toată toamna pentru Chindia Târgoviște, în 2022 dorind să se afirme. Mikael a evoluat la selecționatele de juniori ale Țării Frunzei de Arțar, mai ales că este născut la Ottawa, apoi la „naționala mare” a optat pentru Haiti, unde a adunat 11 selecții și un gol.

Recomandări

Alexandru Ulici, managerul Spitalului „Grigore Alexandrescu” din București, victima unei tentative de înșelăciune în numele DNA: „O să te aranjez și eu, că am puterea s-o fac”

Extrema se laudă că a jucat împotriva Argentinei lui Leo Messi și Di Maria, povestind într-un interviu acordat Libertatea ce impact are România asupra lui.

Libertatea: Mikael, de ce ai ales România?
Mikael Cantave: Am venit în România pentru un viitor mai bun al carierei mele. Sunt prieten bun cu Bryan Alceus, de la naționala Haiti, jucător ce a fost la Gaz Metan, ați făcut și voi la Libertatea un interviu cu el în decembrie, a avut probleme financiare acolo. În fine, m-am despărțit de agentul pe care l-am avut mai mult timp în Spania, a fost un moment bun de a schimba aerul după 7 ani acolo. Am avut o oportunitate, România, am prins-o din zbor.

– Și primele impresii după jumătate de an aici?
– O experiență nouă, utilă, de care vreau să mă bucur în continuare. Încă n-am arătat tot ceea ce pot, dar am încredere că o voi face. Am avut ghinion, multe luni am pierdut din cauza unei accidentări, însă acum sunt încărcat și gata să-mi arăt valoarea.

Recomandări

Creșterea numărului de angajați la stat nu se mai oprește. 5.900 de noi posturi, ocupate într-o singură lună

„Oamenii sunt patrioți, așa-mi par”

– Ce știai, ce auziseși despre România înainte a de ajunge?
– Hagi, cel mai mare fotbalist, cam atât. Nu prea știam nimic despre zonă, era o țară nouă, de-abia o localizam pe hartă.

– Mai ales că tu ai un istoric familial ieșit din comun.
– Da, așa e. Sunt născut în Canada din tată haitian, din mamă franțuzoaică din Guadalupe. Cum mă prezint? Sunt canadian, cu sânge haitian. Apoi, de la 13 ani am plecat în Franța, după care am stat 7 ani în Spania. Sunt un globetrotter.

– România cum ți se pare comparativ cu ceea ce ai mai văzut în Europa?
– Are o cultură puternică, oamenii sunt patrioți, au caracter. Îmi place chestia asta. A fost un pic mai dificil să mă adaptez decât în Spania, dar trebuie să o fac oriunde.

– Ce-ai apucat să vezi din România?
– Târgoviște, acolo unde locuiesc, București, plus ce am văzut cu echipa în deplasări. Târgoviște este un oraș frumos, mic și liniștit, București chiar e extraordinar, nu credeam, nu știam că este atât de frumos.

Vorbește cinci limbi

– Ce ai în tine din fiecare țară pe unde ai trecut?
– Haitienii sunt recunoscuți pentru stilul lor de luptători. În Canada sunt oameni buni, din Franța am luat spiritul artistic, iar din Spania căldura, felul ospitalier al oamenilor, felul de a se bucura de viață.

Recomandări

Bancul cu poporul roșu și lumea reală

– Și din România?
– Am învățat să nu tragi concluzii pripite, greșite, despre oameni. Fiindcă am întâlnit oameni drăguți, am fost primit foarte bine, apreciez limba și cultura. Este o oarecare greutate să învăț limba voastră, dar chiar doresc s-o fac. Vorbesc cinci limbi, iar româna vreau să fie a șasea. Vorbesc engleza, franceza, spaniola, portugheza și creola, dialectul ce se vorbește în Haiti.

– Cuvântul favorit sau expresia preferată?
– Știu cuvinte urâte, pe care le aud frecvent, asta e realitatea. Dacă ar fi să aleg un cuvânt frumos, acestea ar fi „iubire”. Îmi place cum sună anumite cuvinte precum „haide”, „manele”, „băi”…

„Mă simt ca pe Coasta de Azur aici, la mall”

– Ai mai fost în Haiti?
– Vara trecută. Este dificil, politic, sărăcia este foarte mare. Țara este într-o situație extrem de grea, după lupte interne. Sunt mereu fericit să merg în această țară a sufletului meu, dar e și amar să vezi atât de mulți oameni suferind. Trăiesc un mix de emoții.

– Sunt șanse să revină la viață țara, într-un mod sănătos?
– Nu știu dacă sunt șanse. Sunt chestii politice la mijloc. Doar speranța, asta îi ține pe cei de acolo pe linia de plutire.

– Cum ți se pare stilul de viață din România?
– Cred că trăiți bine. Prețurile bune, viața bună, asta am simțit. Bine, am înțeles că sunt și oameni săraci. Nu prea pricep cum vine treaba asta, cu mașini Mercedes, BMW, Ferrari, mai ales în București, când merg la mall, parcă e Coasta de Azur, supermașini, haine scumpe, apoi oameni săraci, din ceea ce văd la TV.

„Am crezut că «Manele» ăsta e un om faimos”

– Ai avut parte de momente amuzante până acum?
– Da, unele de zi cu zi, ceea ce m-a făcut să-mi placă România mai mult. Uite, un detaliu ce mi s-a părut haios. Tot auzeam „manele, manele”, am crezut că este un bărbat, un tip, un cântăreț și i-am întrebat pe colegii de la Chindia. „Vă rog, cine este bărbatul? Este cel mai bun artist de la voi? Să mi-l arătați și mie!”. Ei n-au înțeles la început, apoi s-au prins. Îi întrebam când mergem să-l vedem și noi la un concert pe „Manele” ăsta, credeam că e cel mai faimos, gen Maluma sau Ed Sheeran.

– Cu mâncarea cum te împaci?
– Nu știu prea mult. Mămăligă cu smântână îmi place, în rest nu prea am sesizat ceva deosebit.

„Dracula, cel mai cunoscut român”

– Ce nu-ți place în România?
– Că este departe de casele mele, pentru că eu mă simt acasă și în Canada, și în Haiti, și în Spania. Dar nu e atât de departe ca un drum la Botoșani sau la Cluj-Napoca. Doamne, cât poți să mergi cu autocarul până în aceste orașe!

– Ce-ți place cel mai mult la români?
– Oamenii sunt cam ca în Spania, iubesc viața. Am colegi puși pe glume, care îți aduc zâmbetul pe buze, sunt haioși.

– Ce vrei să vizitezi cât mai curând?
– Vreau să văd castelele lui Dracula. Știam că a avut o legătură cu Târgoviște, este faimos în America de Nord, serios. Mai ales de Halloween. Este cel mai cunoscut român acolo, ca să zic așa! Eu, unul, nu m-am deghizat în Dracula fiindcă, recunosc, nu-mi plac vampirii, eram speriat de ei când eram copil.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro