Niste colhoznici

Tot mai insistent, dinspre Palatul Victoria se abat asupra populatiei niste masuri care n-au nimic comun cu social-democratia, necum cu liberalismul, cu o autentica si stimulatoare competitie pe piata muncii: eforturi mai mari si mai eficiente, beneficii mai mari. Dimpotriva, tendinta e de a tunde ca lana de pe oi veniturile celor ce au reusit in viata, chiar in hatisurile unei macroeconomii prost legiferate si gestionate, impingandu-i si pe ei, brutal, inapoi, la saracia colhoznica din care izbutisera sa iasa. Campionul unor asemenea initiative aberante e ministrul muncii si solidaritatii sociale. Fostul lider de sindicat inca nu pricepe ca munca bine facuta trebuie sa insemne si profituri in conso-nanta, iar prin solidaritate sociala intelege nivelarea veniturilor, prin taxe ilogice, la pragul de jos. Asa a fost cu mentinerea cheltuielilor de intretinere la cote exorbitante, platite ca atare doar de locatarii cu venituri cat de cat decente, dar neachitate de cei cu venituri mici si compensate de la buget, tot pe seama primilor. Asa se intampla si cu masura stupida si care va avea grele consecinte, inclusiv demografice, a plafonarii indemnizatiilor pentru maternitate. O familie cu venituri mari, impozitate ca atare, nu va mai dori copii. Va dori si va naste tot la doi ani unul, insa, angajata cu leafa mica de la REBU eventual ca sa stea bine-mersi acasa vreo zece ani, castigand mai bine decat la matura. Principiile colhoznice ale ministrului Sarbu au incubatie de lunga durata.

Urmărește-ne pe Google News