Aflat la vânătoare de pietre albastre Leland împreună cu prietena sa, Breanne Sika, O’Brien a ajuns să se scufunde încet în nisip, în ciuda avertismentului acesteia. Zona fusese afectată recent de lucrări de dragare, iar terenul devenise nesigur.
„Pare foarte periculos”, a fost observația făcută de Sika chiar înainte ca O’Brien să pășească exact în locul respectiv. În timp ce încerca să își recupereze un aparat electronic din buzunar, un picior i s-a blocat, iar în scurt timp s-a afundat până la brâu.
„Nu putea să intru în panică. Trebuie să fiu un bărbat macho. Nu poți cere ajutor când încerci să impresionezi fata cu care ești”, a declarat O’Brien. Cu toate acestea, după 15 minute de eforturi nereușite de eliberare, cei doi au început să apeleze serviciul de urgență 911.
Condițiile dificile de comunicare, cauzate de semnalul slab și zgomotul valurilor, au îngreunat contactarea autorităților. În cele din urmă, apelul a reușit. „I-am spus operatoarei de la 911: „Cred că și prietena mea încearcă să sune”. Exact în același moment, ea spunea: „Prietenul meu e blocat””.
A fost un moment revelator. Deși discutaseră despre posibilitatea unei relații, era prima dată când se numeau reciproc „prieten” și „prietenă”.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_37af698838828869b1e1b8074a892088.webp)
O’Brien este coach de recuperare și se află în proces de recuperare din alcoolism de patru ani. Sika, în vârstă de 36 de ani, lucrează și ea în domeniul recuperării. Pe măsură ce așteptau sosirea echipajelor de salvare, O’Brien a declarat că a rămas calm. Nu credea că va ajunge să se scufunde complet, ca într-o scenă din Looney Tunes. „De îndată ce piciorul mi-a fost prins, a atins fundul – simțeam ca și cum ar fi ciment”, a spus el.
De altfel, oamenii de știință afirmă că înecul în nisipuri mișcătoare este aproape imposibil în realitate. Nisipul este mai dens decât corpul uman, iar aerul din plămâni oferă suficientă flotabilitate pentru a împiedica scufundarea completă.
Din fericire, povestea lui Mitchell OBrien nu s-a transformat într-o tragedie, ci într-o lecție – și poate, începutul unei povești de dragoste.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_cc7bdecf4b1aa6c43ef342a2d4ed061f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_d0ef0a283cc1be265c01c6c57a895fd3.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_bfb3b8675ac401fa9b627f2a66817c94.png)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_7b99ae7da4980a72c5581437ae66b63b.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_504ee18886cbbd6c02ec6c5c54a67344.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_3b2ddd42d866d833a6e31317846d6641.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_a02e44b8f6707fcfb8f8921d528c3a33.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_75211c78deb133878bc0bd68a52d0007.jpg)