Desi a jucat in sapte telenovele venezuelene, Joana Benedek a devenit cunoscuta publicului din Romania, tara ei natala, dupa ce postul Acasa TV a difuzat telenovelele „Angela” si, mai apoi, „Femei inselate”.
Joana Benedek s-a „specializat” in a fi rea. Frumoasa si rea. Desigur, asta in rolurile pe care le joaca in telenovelele braziliene. Pentru ca felul ei de a fi e cu totul diferit de scenariul de film. Plecata din Romania in anul 1988, Joana a reusit sa ajunga in lumea buna a filmului sud-american. „A vrea inseamna a putea” – e filosofia ei de viata. Pare simpla, dar, de fapt, implica o lupta continua pentru succes. Iar victoria nu e totdeauna usoara.
Cand a parasit Romania, la numai 17 ani, Joana s-a simtit dezradacinata. Pleca de acasa, din locul in care crescuse si se formase, se despartea de familia ei. Si atunci a inteles un lucru: „Ca nu trebuie sa avem limite impuse de granite, de limba, de cultura. Am incercat sa-mi reconstruiesc sufletul pe ideea de universalitate. Asa ca, acum, incerc sa ma simt acasa oriunde as fi. Pentru mine „acasa” inseamna camin, caldura, cunoscut, siguranta, liniste, pace” – marturiseste Joana acum. Ea nu a uitat niciodata unde ii este adevarata casa. Nu a uitat Romania, Timisoara, Bucurestiul si toate locurile frumoase de la noi unde si-a petrecut copilaria si adolescenta. Sunt atatea amintiri pe care, cu siguranta, nu le va uita niciodata.
Desi pana acum Joana Benedek a jucat in sapte telenovele venezuelene, telespectatorii romani au admirat-o doar in doua din ele. Postul de televiziune Acasa TV a difuzat pana acum telenovela „Ä‚Ângela”, iar in momentul de fata „Femei inselate” este serialul care tine audienta cu sufletul la gura. Rolul Joanei din „Mujeres EngaÄ‚Ä…adas” a fost scris special pentru ea de Emilio Larrosa. Personajul ei, care chiar ii poarta numele, Joana, se va indragosti de Javier, iar cei doi se vor casatori. Scenele de amor dintre actrita romana si AndrÄ‚Å s GarcÄ‚Âa au fost indelung comentate in paginile presei mexicane.
Talentul, perseverenta si frumusetea Joanei Benedek o tin in mod constant in atentia publicului. In „Amigas y Rivales”, telenovela produsa tot de Emilio Larrosa, unde joaca alaturi de Eric del Castillo, Adamari Lopez si Michelle Vieth, Joana interpreteaza rolul unei femei ce pare o sotie model. In realitate insa, Roxana este o femeie cu sange rece, o criminala psihopata si imorala, dispusa sa apeleze la orice mijloace pentru a-si seduce fiul vitreg. Este un rol de compozitie, care ii da posibilitatea Joanei sa demonstreze ca nu este doar o frumoasa decorativa, ci si o interpreta talentata. Dupa ce au vazut-o in aceasta telenovela, admiratorii ei sunt de parere ca este cea mai „buna” dintre toate „relele” aparute pana acum in telenovele.
O realizare recenta a Joanei este videoclipul pentru melodia „Tantita pena”, interpretata de Alejandro FernÄ‚Ä„ndez. Unul din argumentele care a contat in alegerea Joanei a fost, pe langa frumusete, senzualitatea pe care o emana trupul ei. In videoclip sunt multe scene „calde”, in care Joana si Alejandro schimba imbratisari si saruturi indraznete. La fiecare scena s-au realizat cate trei repetitii si trei duble, iar cei doi au jucat cu atata pasiune, incat membrii echipei si-au pus problema daca nu s-a infiripat ceva special intre ei. Joana le-a inchis insa gura barfitorilor declarand: „Sunt o femeie indragostita, fericita si logodita”.
Acum frumoasa actrita locuieste in Mexic, intr-un apartament spatios, cu gradina in fata. „Uneori ies in gradina si ma asez pe iarba, ca sa ma incarc cu energia pamantului”, spune ea.
Singurul ei colocatar este, pana acum, french-puddel-ul Pufi. Casa este amenajata pe gustul ei, cu multe plante, lumanari aromate si lumina difuza. „Nu-mi place mobila veche, nu-mi plac antichitatile – marturiseste Joana -, poate de aceea stilul european nu ma prea atrage. Imi place tot ce e modern, atat ca arhitectura, cat si ca decoratiuni interioare. Dormitorul e ca un templu pentru mine. Eu fac totul in pat: vorbesc la telefon, citesc, mananc, ma uit la televizor. Am un pat foarte comod, cu opt perne si o plapuma, toate cu fulgi de gasca. Cum muncesc foarte mult, cand am timp de odihna, prefer sa-l petrec in pat”. Din cauza muncii ei, mereu in calatorii, mereu in contact cu oameni, Joana simte uneori nevoia sa fie singura. „Imi place sa stau acasa, sunt foarte casnica”, spune ea. Uneori ma izolez si nu mi-e frica de singuratate”.
Si totusi, ceea ce-i lipseste acolo este familia. Pana anul acesta, le-a avut aproape pe mama si sora ei, care au locuit in Venezuela timp de 10 ani. Dar s-au intors in Bucuresti, pentru ca Raluca, sora Joanei, sa termine ultimii doi ani de facultate. Tot aici sunt si bunicii, la care Joana tine foarte mult. Ea povesteste cum singura persoana pe care nu o mai vazuse de la plecarea din tara era bunicul sau, care a avut o mare importanta in formarea ei. Asa ca intalnirea din vara trecuta, dupa 10 ani de absenta, a fost foarte emotionanta. „Bunicul meu, caruia eu ii spun Papa, m-a crescut oarecum militareste. El m-a invatat sa fiu cea mai buna in ceea ce fac, indiferent ca e vorba despre lucruri marunte sau despre cariera mea”.
„Sunt directa, sincera si incerc sa-i ajut pe cei pe care ii pot ajuta. Nu sunt absolut deloc invidioasa, deoarece competitia din viata mea este cu mine insami, cu nimeni altcineva. Vreau sa ma autodepasesc. Cred ca, in ciuda unor esecuri pe care le avem cu totii la un moment dat, ceea ce ma defineste este triumful in viata. Mi-e frica de frica, pentru ca ea te limiteaza si iti ingradeste libertatea. Sunt muncitoare si cuvantul determinant pentru mine e pasiunea: eu ma cert cu pasiune, muncesc cu pasiune, fac dragoste cu pasiune. Sunt foarte pasionala in tot ceea ce fac, pasiunea e motorul meu. Principalul atu al meu a fost personalitatea, iar marele meu defect e ca sunt perfectionista pana la exagerare. Filosofia mea de viata este: „Querer es poder”, adica „A vrea este a putea”. Cred ca poti realiza tot ceea ce-ti doresti.”
„Da”, spune fara prea multa convingere. „Cereri in casatorie au existat intotdeauna, dar eu am fost tot timpul o fire foarte independenta. Sunt un spirit liber, de aceea mi-a fost un pic frica de casatorie. Si nici nu am intalnit un barbat care sa fie si bun, care sa ma atraga atat mental, cat si sexual”. Insa acum o luna si jumatate l-a intalnit pe prietenul ei, Jimmy Sanchez, care pare sa intruneasca toate calitatile pe care le cauta Joana la un barbat. „M-a cerut in casatorie la trei zile dupa ce ne-am cunoscut, dar totusi mi-e frica sa spun „da, el este alesul”. Insa are toate sansele sa devina…”, incheie ea.
Viata la Caracas are un cu totul alt puls. „E trepidanta si ma stresa in ultimul hal” – spune Doina Benedek, mama vitrega a Joanei. Birocratia de la noi e nimic pe langa ce se intampla in Venezuela. Pentru orice lucru, cat de mic, trebuie asteptat, trebuie batut la o usa, se cer o mie de hartii si de aprobari. Toate acestea inseamna foarte multi nervi, timp si bani. Ce se vede in serialele sud-americane seamana foarte mult cu realitatea. Sunt foarte multe crime, asasinate si rapiri. Zilnic, la Caracas au loc 30-40 de crime. Daca te ataca cineva pe strada si nu ai bani, risti sa fii omorat pe loc”, spune Doina.
Mancarea de baza a venezueleanului de rand este arepa. Un fel de mamaliga romaneasca, gospodarita altfel. Arepa se prepara din faina de porumb cu apa si sare. Se frige pe plita sau se prajeste in ulei. Pe langa arepa, venezuelenii sunt mari amatori de paste fainoase si orez. Nu mananca aproape deloc carne de porc. Prefera puiul, vita si carnea de peste. In schimb, nu vor refuza niciodata fructele si tot felul de salate, care mai de care mai exotice.
Foarte putini stiu ca Joana poseda anumite capacitati paranormale – de a vindeca folosind mainile. In perioada cat a locuit in Venezuela, Joana si-a cultivat acest har, Reiki, cum i se spune, cu maestra vietnameza Mink-Dan, ajungand la nivelul 4 al Seriei Universale de Vindecare, in cadrul Colegiului Medicilor. De cand s-a stabilit in Mexic, ea a atins deja nivelul 2, iar o multime de colegi au apelat la ea pentru a-i vindeca de dureri de cap si de oase.
„Joana era ca orice copil. Tot timpul intr-o continua miscare. Desi era slaba, manca cat pentru doi. Nici acum nu se abtine de la ce-i place. Adora dulciurile, clatitele si sarmalele. Cand era mica purta codita. A trebuit sa renunte la ea dupa ce a intrat la Liceul Pedagogic pentru ca… o durea capul. Cand a plecat in Venezuela, am „corespondat” cu ea prin fax pentru simplul motiv ca, in patria telenovelelor, nu sunt telefoane publice internationale. Odata, ne-a sunat din Mexic sa-i spunem cum sa faca sarmale”, povesteste Zoltan Pavel Benedek, tatal Joanei.
„Cel mai mult, Joana isi doreste sa fie fericita. Si acest lucru, pentru ea, nu e greu. Pentru ca a plecat de mica, s-a adaptat, iar acum pot spune cu certitudine ca Joana este un cetatean al lumii. Casa ei este acolo unde se simte bine”, spune Zoltan Pavel Benedek.
„Cand a plecat in Venezuela, Joana a tinut foarte mult sa-si ia cu ea duna si perna, asternuturile in care a dormit atatia ani. Toata lumea a fost contrariata. Ce-ti trebuie tie duna in Venezuela? Acolo, iarna, temperaturile ajung pana la 20 de grade Celsius. Nu am avut incotro si le-am trimis pachet, pe vapor. La destinatie, Joana le-a varat bucuroasa in masina de spalat. Va dati seama ce a iesit!”, povesteste Doina Benedek.
Adresa pentru fanii Joanei Benedek: Periferico Sur 2775 Torre A, PB, apt.104 San Jeronimo Magdalena Contreras CP 10200 Mexico DF, Mexico e-mail: saibaba@prodigy.net.