Declarația de iubire pentru România a unui albanez care s-a mutat de doi ani în nordul țării: ”Nu suntem diferiți. Românii sunt genul de oameni pe care-i vrei ca vecini”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Realdo Fili, atacantul albanez al Botoșaniului, este de părere că românii sunt stilul de oameni ”pe care ți-i dorești ca vecini”, îi apreciază pe moldoveni și se simte în siguranță aici, fiindcă ”România e țară NATO”.
Cuprins:
A sosit înaintea declanșării pandemiei de coronavirus în România, în iarna 2020, la Botoșani, după ce jucase doar în țara natală, în Albania. Realdo Fili, 25 de ani, atacant de meserie, și-a făcut și el loc în echipa din nordul Moldovei, a avut și momente mai bune decât în acest sezon, așteaptă să încheie un nou sezon cu botoșănenii, apoi să vadă în ce condiții își poate continua cariera aici.
Fiecare gol în România l-a celebrat cu flic-flac-uri acrobatice! Fotbalistul albanez este unul dintre străinii din Liga 1 care pot oferi un interviu vorbind limba română. ”Eu pot să vorbesc, zic eu bine, dacă un cuvânt nu-l știu prea bine, să nu mi-o luați în nume de rău, dar îl spun în engleză”, a spus Fili în debutul convorbirii telefonice. În discuția pentru cititorii Libertatea, nu a fost nevoie să spună mai mult de trei cuvinte în limba engleză, în rest s-a putut conversa lejer în limba lui Eminescu.
Libertatea: - Realdo, ce înseamnă România pentru tine?
Realdo Fili - Sunt de doi ani aici, dar îmi place foarte mult. Foarte mult. Zi de zi.
- Ce anume îți place, punctual?
- Îmi plac mult cultura, mâncarea, muzica. Noi, albanezii și românii, nu suntem diferiți. Am mulți prieteni aici, unii speciali, români și de alte nații. Îmi place și fotbalul, are multe de oferit comparativ cu Albania. Și da, corect, am vrut să câștig mai mult, financiar și sportiv, de aceea m-am adaptat bine în țara voastră.
”Îmi place tot, de la fotbal la mâncare și manele”
- Ce anume îți place vizavi de cultură?
- Am fost în câteva orașe, București, Iași, Cluj, sunt frumoase, au un stil al lor, au ceva deosebit. Nu sunt zgârie nori, dar sunt orașe europene. (râde) Dacă ar avea și mare, aceste orașe, ar fi perfect! De mare mi-e dor. La Constanța am ajuns mai puțin, nu credeți că s-ar fi potrivit o ieșire la mare sau la o apă mai mare pentru București, Iași sau Cluj?
- Mâncare?
- Mănânc de toate, n-am probleme. Facem grătar, tot timpul. Ți-am zis, am prieteni mulți. Oricum, mâncarea e pe stilul balcanic și nu ai cum să nu-ți placă.
- Muzică?
- Manele. Aud tot timpul în vestiar și am ajuns să-mi pun în mașină... N-am un cântăreț preferat, îmi place ritmul, muzica, e stilul balcanic. Nu suntem diferiți.
”Românii sunt genul de oameni pe care ți-i dorești ca vecini”
- Ce-ți place cel mai mult la români?
- Sunt genul de oameni cu care te împrietenești foarte ușor. Din primul moment când am venit la Botoșani, am simțit că mi-e bine. În primele două, m-am împrietenit cu 75 la sută dintre noii coechipieri. Simțeam că mă cunosc cu ei de-o viață! Să știți că e foarte greu pentru un străin să vină într-o țară străină, iar tu în 48 de ore să zici: ”Măi frate, ăștia sunt oameni cumsecade!”. Românii sunt genul de oameni pe care-i vrei ca vecini, pricepi? Să vorbești cu el, să-ți spună o vorbă bună, să-ți răspundă la salut, să te poți ajuta reciproce, dacă e, la nevoie.
- Ce au special moldovenii alături de care trăiești de doi ani?
- Am învățat să trăiesc cu frigul. Brrr! Asta e ceva special. Ca oraș, Botoșaniul este un pic cam departe de orice. Faci mult, ca timp, la deplasări, dar te obișnuiești și cu asta.
- Ca oameni cum ți se par?
- Mie-mi plac, oamenii sunt foarte liniștiți. Oriunde te vezi cu ei, te salută, e mare lucru. Foarte buni oameni.
- Nu e prea liniște, prea mic orașul? Te întreb fiindcă au fost alți străini care afirmă acest detaliu.
- Nu știu ce au zis alții, dar eu sunt învățat cu viața liniștită. Jumătate de zi o petrec la antrenamente, recuperare, a doua parte dacă am timp merg la restaurant, dacă nu, mănânc acasă. Și dacă aș sta la Paris, aș avea timp să ies?! Și dacă ajung la București, am același stil de viață ca la București. Și-mi place viața liniștită.
”Bucureștiul chiar mi se pare că e micul Paris”
- Cum ți se pare Bucureștiul?
- În Capitală am fost de foarte mult ori. Bucureștiul e foarte frumos, foarte mare, foarte zgomotos. Am auzit chestia asta, că este ”micul Paris”. Am fost și la Paris și chiar e adevărat. Nu spun să vă perii. Zona mea preferată din București e parcul Herăstrău, cu lacul, cu restaurantele, cu promenada. Am fost și în Grădina Japoneză, am prins primăvara, e extraordinar.
Cum a învățat limba română
- În cât timp ai învățat româna?
- Aproximativ 8-9 luni. Știam italiană, mi s-a părut ușor să învăț limba voastră. M-a ajutat și colegul meu albanez de la Botoșani, Enriko Papa. El a ajuns înaintea mea la Botoșani, a învățat româna, iar eu eram curios, să învăț repede. I spuneam un cuvânt în albaneză, el îmi zicea cum se zice în română, așa am învățat.
- Te sperie războiul din Ucraina?
- Nu, nu, deși e păcat ce se întâmplă acolo. Nu cred că România va avea treabă cu ce e acolo. România e țară NATO, e țară europeană, e bine aici. Sper să se termine mai repede situația din Ucraina. Dar nu pricep de ce sunt omorâți civilii acolo?! A dispărut umanitatea?
- Cum te împaci cu tradițiile în România?
- Îmi plac. Eu sunt creștin catolic, dar merg periodic în bisericile ortodoxe, la voi. Le apreciez. Dumnezeu e în fiecare casă, nu contează că e catolic sau ortodox. Tradițiile sunt cam la fel ca la mine acasă. Contează și acest aspect, nu am fost obligat să schimb ceva în stilul meu de viață. Uite, România îmi dă o stare de bine!
Ce notă acordă României
- Dacă ar fi să dai o notă Românie, ce ai alege de la 1 la 10?
- Pune, te rog, nota 9,5. Sincer. De ce? Păi, tot timpul și în toate locurile, poți să faci mai bine.
- E ceva ce nu-ți place aici?
- Stai să mă gândesc! Nu e ceva, în mod deosebit. Drumurile? N-avem noi ce să facem, așa e, nu poți schimba nimic. Luăm situația așa cum e.x
