Cum a ajuns un român să fotografieze eclipsa totală de Soare de la 12.200 de metri deasupra Antarcticii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Anul acesta a fost dramatic”, spune Cătălin Beldea. Pasionat de astrofotografie, bucureșteanul face parte dintr-un grup select la nivel mondial: vânătorii de eclipse. Are deja 13 la activ, după ce pe 4 decembrie a fotografiat alinierea planetelor dintr-un avion ce zbura deasupra Antarcticii. El a povestit pentru Libertatea cum s-au năruit și refăcut de zeci de ori planurile începute în 2019, dar și cum s-a ratat la mustață un record mondial.
Cuprins:
Cătălin Beldea și-a început planificarea celei de-a 13-a călătorii pentru „a vâna” o eclipsă totală de Soare, cea care s-a produs în 4 decembrie 2021, încă din vara lui 2019.
Își împacheta echipamentele de fotografiat pentru a reveni în țară, după ce fusese în Chile, tot pe urmele unei eclipse totale. A primit atunci un e-mail de la Glenn Schneider, un alt „vânător de eclipse”, dar nu unul oarecare.
„Este specialistul numărul 1 al planetei în organizarea de expediții aeriene pentru a intercepta eclipse”, povestește Cătălin Beldea.
E-mailul de la astronomul Glenn Schneider, care are în palmares peste 33 de eclipse totale, vorbea tot despre Chile, anul 2021. Strângea grupuri de entuziaști, amatori sau profesioniști, pentru a închiria o serie de avioane care să-i poarte deasupra Oceanului Atlantic, în încercarea stabilirii unui record mondial: un răsărit de Soare în eclipsă văzut de la peste 10.000 de metri altitudine, cum nu a mai fost văzut de niciun om vreodată.
„Trebuie să ajungi la o anumită secundă, la un anumit punct”
Cătălin Beldea este organizator al festivalului de astronomie Astroshow, editor de astronomie la revista Știință și Tehnică, astrofotograf, vânător de eclipse și antreprenor. Publică pe blogul personal fotografii din expedițiile pe care le-a realizat în lume, în căutarea eclipselor totale.
„Nu e ușor lucru să ajungi să interceptezi în aer această umbră care traversează Pământul cu 30.000 de kilometri la oră la început, apoi decelerează la 9.000 - 10.000 de kilometri pe oră. Trebuie să ajungi la o anumită secundă, la un anumit punct, la o anumită altitudine din atmosferă. Nu e vorba de pregătirea doar matematică, fiindcă formulele și calculele sunt clare, dar problemele logistice sunt foarte mari. Însă a fost acest protocol, în vara lui 2019, că vor exista două avioane care vor zbura spre eclipsa totală în 2021. Anul acesta a fost, însă, dramatic”, a povestit Cătălin Beldea pentru Libertatea.
Planul inițial: patru avioane spre Antarctica
Planul părea a fi unul măreț: o flotă de avioane care să decoleze spre Antarctica pentru a surprinde cum Luna acoperă integral Soarele până rămân vizibile doar inelul de diamant și coroana solară.
Pe lângă cele două avioane pe care voia să le ridice în aer Glenn Schneider, mai trebuiau să fie cel puțin încă două: unul coordonat de revista National Geographic și altul de revista Sky & Telescope.
La începutul lui 2020, însă, a lovit pandemia, iar unele planuri s-au năruit.
Cele două mari reviste americane au renunțat, fiindcă nu au găsit suficienți oameni dispuși să plătească pentru a vedea eclipsa de la bordul unui avion. A fost frica de a merge la capătul lumii, frica de virus și de restricțiile impuse de diferitele țări pe traseul până în Chile, de unde urmau să decoleze.
Zboruri anulate cu o săptămână înainte de eclipsă
Din numărul total de avioane, în 2021 au rămas două - Blue Plane și Gold Plane, care urmau să se ridice de la sol pentru a prinde eclipsa la răsăritul Soarelui. Însă după doi ani de discuții, semnături și diferite aranjamente, cu o săptămână înainte de 4 decembrie, LATAM, compania națională aeriană din Chile, a anunțat că totul e anulat.
„LATAM a anunțat organizatorii că avioanele puse la dispoziție nu au permisiunea Insulelor Falkland pentru aterizarea de urgență pe aeroportul militar de acolo. Mereu când zbori spre Antarctica trebuie să ai un orizont de rezervă, dacă se întâmplă ceva, dacă cedează un motor, trebuie să ai un aeroport spre care să te poți îndrepta în 60 de minute pentru o aterizare de urgență. Comandantul aeroportului de acolo a spus că nu există posibilitatea să aterizăm acolo de urgență”, povestește Cătălin Beldea.
Într-un final, comandantul aeroportului a fost de acord, dar guvernatorul insulei a refuzat. În cazul unei urgențe, circa 90 de pasageri și staff-ul din două avioane ar fi aterizat pe micuța insulă, iar riscul infecției în contextul pandemiei de COVID-19 a fost considerat ca fiind prea ridicat.
Vestea a picat după ce membrii expediției se porniseră de peste tot din lume către Chile, o parte dintre ei fiind deja ajunși în țara sud-americană.
Cătălin Beldea spune că a așteptat 21 de zile înainte să obțină autorizația de a zbura spre Chile, făcând dovada vaccinării anti COVID-19, inclusiv tipul de vaccin și lotul de fabricație. Pe aeroportul din Santiago de Chile a făcut un test RT-PCR și a stat în izolare până a venit rezultatul. Ullterior, a mai stat câteva zile în carantină.
Incertitudine până în ultimul moment
Soluția găsită a fost una de avarie: s-a negociat ca LATAM să pună la dispoziție două avioane de tip Boeing 787, avioane mari, ultramoderne, care în cazul unei probleme se puteau întoarce pe aeroportul de unde au decolat. Schimbarea avioanelor a avut un avantaj major: geamurile erau de două ori mai mari ca suprafață și ofereau unghiuri foarte bune pentru vizionare.
Dar negocierile pentru preț, identificarea altor piloți și echipaje de zbor au durat până cu 24 de ore înainte de decolare.
„În ziua eclipsei am zburat din Santiago spre Punta Arenas, unde aveam emoții foarte mari că organizarea pe ultima sută de metri va duce la întârzierea decolării. Nu am avut nici boarding pass-uri în avion, ne-am urcat în baza unei liste făcute ca pe vremuri, cu verificarea pașaportului. Era riscul că dacă nu ajungem în secunda în care trebuie în umbra lăsată de eclipsă, puteam să ratăm momentul de eclipsă totală. M-am dus la piloți în avion și l-am întrebat pe unul dintre aceștia dacă prin întârzierea de 10 minute nu riscăm să ratăm fereastra. Mi-a răspuns: «we are military», apoi a completat «nu întârziem niciodată»”, povestește Cătălin Beldea.
Zburând cu 900 km/h, au câștigat 22 de secunde de eclipsă
Toate modificările făcute pe traseu au dus însă la ratarea obiectivului de a fi primii oameni din lume care văd eclipsa la răsărit, la o altitudine de peste 10.000 de metri.
Traseul zborului a fost modificat astfel că, atunci când au intrat în conul de umbră, se aflau la 12.200 de metri înălțime, iar Soarele era la un unghi de 5 grade pe linia orizonului, trecut de momentul răsăritului.
<strong>Cele două avioane - Blue și Gold - au zburat la 300 de metri unul lângă celălalt, la altitudini diferite, de traseul de intercepție ocupându-se Xavier Jubier, unul dintre cei mai cunoscuți vânători de eclipse de pe planetă. </strong>
„Eclipsa a durat 1 minut și 54 secunde din locul unde am observat-o noi, de la 12.200 de metri altitudine. Dacă am fi fost la sol sub avion, ar fi durat doar 1 min și 32 de secunde. S-au câștigat 22 de secunde zburând cu umbra. Din păcate pentru mine, vizual, a fost foarte scurt timpul, a trebuit să fac fotografii și să filmez, am văzut eclipsa destul de puțin, îmi pare foarte rău. Cred că a fost cea mai scurtă eclipsă pe care am văzut-o vreodată, deși am văzut una și de 10 secunde: parcă a fost mai lungă”, a spus Cătălin Beldea.
Umbra de peste nori
Cel mai frumos lucru din aer, povestește acesta, este să urmărești cum se mișcă umbra peste nori, sub avion. „Este o imagine extraordinară”, spune acesta. Însă cele mai frumoase eclipse sunt cele trăite în aer liber.
„Experiența formidabilă este în aer liber, să vezi eclipsa de afară, în mânecă scurtă, să simți fenomenul cu toate simțurile tale. Întâi se face mai frig, umbra vine chiar și cu 10 grade mai rece. Apoi începe să bată vântul foarte puternic, din cauza schimbării bruște de temperatură și presiune; sau, din contră, vântul se poate opri complet și este un sentiment de serenitate extraordinară. Apoi eclipsa se simte și cu auzul: dacă stai într-un grup foarte mare de oameni vei vedea acolo lucruri pe care nu le vezi frecvent”, spune Cătălin Beldea.
Oamenii râd, unii plâng, aplaudă, se îmbrățișează, sunt tot felul de trăiri acolo. Când te uiți pe geamul avionului, ai un singur simț activat.
Pentru el a fost a 13-a expediție, 11 dintre ele fiind reușite. La două eclipse cerul a fost înnorat și nu a putut să vadă inelul de diamant sau coroana solară, dar a simțit toate efectele: frigul, întunericul și bucuria oamenilor împletită cu tristețea de a nu putea vedea magia Soarelui.
Întreaga expediție spre Chile l-a costat pe Cătălin Beldea aproximativ 6.000 de euro. S-a întors acasă luni, 7 decembrie și a început deja să planifice noua deplasare: 20 aprilie 2023. Va merge în Australia de Vest sau în Papua de Vest, pentru a fotografia o nouă eclipsă de Soare, care va fi și de această dată totală.
„Altfel nu merită efortul”, conchide vânătorul de eclipse.
