Cei doi bărbați îndrăgostiți, dintre care unul a absolvit Teologia și a fondat prima comunitate de creștini LGBT din România!

• Victor Ciobotaru și Florin Buhuceanu au o poveste în care se îmbină  prejudecățile lumii și curajul lor de a merge înainte.
• Victor este absolvent de Teologie și, ca și partenerul lui de viață Florin, crede că crede că orientarea sexuală și credința pot fi în armonie. 

Într-un apartament din centrul Bucureștiului, doi bărbați caută cutiile cu ceai într-un dulap de lemn. Afară se lasă întunericul care, ușor-ușor, devine un aliat pentru povești care n-au mai fost vreodată spuse presei, nici publicului. Deși protagonisul e persoană publică, și-a asumat identitatea sexuală și luptă pentru acceptarea ei încă din anii 90.

Comunitatea de creștini LGBT

Pe Florin Buhuceanu (48 de ani), presa îl numea, în 2006, “șeful homosexualilor”, care se căsătorise simbolic cu un bărbat spaniol, în speranța că statul român avea să înțeleagă nevoia recunoașterii cuplurilor de același sex. 13 ani mai târziu, Florin ne lămurește că în comunitatea LGBT nu există “șefi”, ci doar oameni care luptă pentru drepturile lor și ale celor la fel ca ei, dar sunt invizibili. Florin lucrează la asociația ACCEPT din 1998. A trecut prin mai multe funcții: membru, președinte, vicepreședinte și director.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Partenerul său, Victor Ciobotaru (31 de ani), a început, de asemenea, să fie un activist vocal pentru drepturile persoanelor LGBT, mai ales în preajma referendumului pentru familie. Datorită eforturilor sale, acum există în România o comunitate de creștini LGBT, care are și o pagină de Facebook administrată tot de el. Victor este absolvent de Teologie și crede că orientarea sexuală și credința pot fi în armonie.

Chance, varză călită și un pictor gay

Un motan negru cu alb și ochii verzi ne supraveghează circumspect, în timp ce Florin și Victor se așază cu cănile de ceai la masa din spatele peretelui plin cu cărți. L-au botezat Chance, pentru că a fost salvat de la moarte.

În micul apartament miroase a varză călită gătită de Victor. El e cel care gătește cel mai des, pentru că îi place. “Victor are simț culinar. Mie îmi trebuie rețetă, că altfel mă pierd“, se confesează Florin, care adaugă că partenerului său îi iese cel mai bine prăjitura Tiramisu.

În cealaltă încăpere sunt tablouri pictate de artistul gay George Tomaziu, care a făcut spionaj împotriva Germaniei naziste. Florin nu se consideră colecționar, doar încearcă să salveze de la uitare cât mai multe artefacte gay. Crede că este important pentru identitatea persoanelor LGBT să aibă memorii ale trecutului în care să afle răspunsuri despre ei.

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Informații extrem de limitate în comunism

Florin știa ce simte încă din adolescență. Când avea 14 ani, a găsit întâmplător cuvântul “homosexual“ într-o carte de medicină a mamei sale. Acolo, homosexualitatea era descrisă ca o boală, iar “SIDA era caracterizată ca un cancer al gay-ilor“, își amintește Florin. Virusul HIV SIDA a fost privit, eronat, în anii 80 ca fiind determinat de orientarea gay. Studii actuale arată că virusul poate fi contractat în general de persoanele care nu se protejează în timpul actului sexual, indiferent de orientarea sexuală.

Totuși, pentru el era mai important că a descoperit un cuvânt cu care se identifică decât faptul că e descris negativ. Încerca să înțeleagă cine este, în condițiile în care accesul la informație despre comunitatea LGBT în comunism era extrem de limitat. Singurul lucru care l-a făcut să-și dea seama că mai sunt alții ca el au fost lecturile lui Oscar Wilde sau Proust.

Primele persoane gay le-a cunoscut în anii ‘90, când a intrat la facultate. “Era riscul să o belești major, scuză-mi expresia, și-atunci eram cu toții precauți“, își amintește el.

Mama lui a aflat că e gay de la televizor

Mama sa a aflat că el e gay de la televizor, când Adriana Bahmuțeanu l-a întrebat într-o emisiune în direct cum e să fii gay în România. Se întâmpla în 1998, înainte de dezincriminarea homosexualității din 2001. Acela a fost momentul în care și-a asumat public nu doar rolul de activist, ci și de persoană gay. Nu era pregătit să vorbească despre sine, dar din acel moment lucrurile au luat o turnură pe care n-a mai putut să o controleze.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

După acel episod, Florin a vorbit cu mama lui “puțin și prost“. “N-am știut niciodată cum să-i spun despre cum e pentru mine să fiu gay. Pe de altă parte, mama, chiar dacă nu era intelectuală, era un om inteligent. În felul ei m-a acceptat și mi-a cunoscut partenerii importanți din viața mea”. Odată, i-a mărturisit unui fost partener al lui Florin că simte că se poartă cu el ca o soacră. Acesta i-a răspuns că îi este un fel de soacră și au râs amândoi.

Părinții, supuși presiunii bisericilor

Tot atunci, diverși oameni ai Bisericii o sunau pe mama lui pentru a-i spune că fiul ei e imoral. Nu i-a spus niciodată băiatului său prin ce trece, Florin a aflat de la surorile ei. Cu timpul, femeia a învățat să nu mai pună la suflet toate răutățile.

La fel cum a fost nevoită și mama lui Victor. “Cei de la Biserică (Adventistă – n.r.) n-au vorbit direct cu maică-mea, dar au avut discuții despre cum homosexualii distrug lumea și ar trebui să fim omorâți cu pietre. Vorbeau suficient de tare încât să-i audă mama”.

Ea a aflat în 2016 că băiatul său este gay, la doi ani după ce Victor îl adusese acasă pe Florin. Inițial, i-l prezentase mamei drept un coleg de muncă de la București. Victor era acasă în Iași doar pentru o vacanță de o săptămână. La finalul fiecărei zile își spunea că mai bine lasă confesiunea pentru ziua următoare. Așa se face că a amânat momentul până când a terminat bagajul de plecare.

“I-am spus: trebuie să discutăm ceva important. S-a așezat pe canapea și i-am zis să nu se aștepte ca într-o zi să vin cu o noră sau cu nepoți, pentru că sunt gay./ Cum adică ești gay?/ Sunt într-o relație cu un bărbat. I-am spus că l-a cunoscut”, povestește Victor, cu ochii în tavan, ca și cum nu-i vine să creadă că episodul chiar s-a întâmplat.

“Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii așa cum sunt”

Când l-a auzit, mama lui l-a întrebat ce spune Dumnezeu despre asta. Victor i-a răspuns că Dumnezeu nu are nici o problemă și că îi iubește pe toți oamenii așa cum sunt. Apoi, l-a întrebat ce crede că vor zice frații. Victor credea că se referă la oamenii de la biserică, dar, de fapt, făcea referire la frații lui. 

“I-am spus că unul dintre ei ne vizitase pe mine și pe Florin cu scurt timp înainte. S-a mai relaxat puțin și a început să-mi povestească despre ce văzuse ea la televizor. Îmi spunea că îi este teamă că va trebui să plec din țară, dacă vreau să trăiesc alături de partenerul meu. Toată discuția a durat 15 minute“, povestește Victor. “Cred că intenționat a procedat așa, pentru că știa că o să plece imediat“, intervine Florin râzând.

Victor a plecat de acasă rușinat, pentru că și-a subapreciat mama. În sinea lui credea că va reacționa mai rău. El și mama lui trăiseră multă vreme într-un mediu religios și conservator, în care a auzit o mulțime de prejudecăți “foarte toxice legate de homosexualitate“. Doar atunci când s-a îndrăgostit și-a acceptat identitatea. Avea deja 26 de ani.

“Faptul că m-am îndrăgostit a fost pentru mine ca o revelație. Mi-a deschis ochii. M-am văzut altfel. Mi-am dat seama că n-am de ce să mă ascund, chiar dacă aș putea deranja pe unii din jur. Până la urmă e problema lor, nu a mea”, spune Victor.

Amândoi se raportează doar la mamele lor, pentru că și-au pierdut tații când erau doar niște copii. Tatăl lui Florin s-a stins din viață când el avea 11 ani, iar al lui Victor, când acesta avea aceeași vârstă.

Victor îl știa pe Florin de la televizor

Cei doi s-au cunoscut ca multe alte cupluri din prezent: pe o aplicație. Victor a intrat în vorbă cu Florin și l-a întrebat despre cum era să fii gay înainte de abrogarea Articolului 200. Era o perioadă în care se căuta pe el însuși mai mult ca oricând.

Victor își amintește de partenerul său de când era adolescent și urmărea la TV dezbaterile despre dezincriminarea homosexualității. “Era prezentat de către moderator drept reprezentantul homosexualilor și se făcea trimitere la faptul că el a studiat teologia”. Atunci și-a dat seama că mai sunt și alții ca el în România. “Mă gândeam că trebuie să ai curaj să-ți asumi ceva așa de rușinos, cum percepeam eu cu mintea de copil, la televizor“, spune Victor în timp ce se uită admirativ către Florin.

Victor credea că este “singurul gay din oraș, din țară, de pe pământ“

Tot ce știa Victor despre homosexualitate era din Biblie și dintr-o broșură din perioada comunistă. Până să-l vadă pe Florin la TV, credea că este “singurul gay din oraș, din țară, de pe pământ“. Nu înțelegea de ce tocmai pe el Dumnezeu l-a făcut așa.

S-au întâlnit la câteva săptămâni după ce au vorbit pe net, pe 3 ianuarie 2015. Nu s-au văzut într-un muzeu sau în alt spațiu care ar reflecta preocupările a doi intelectuali, ambii cu paltoane și ochelari de vedere, ci au colindat mallurile. Florin era pe punctul de a se muta în apartamentul în care locuiesc împreună acum, pe care îl cumpărase recent, și avea nevoie de mobilă. “Nu a fost tocmai romantic, dar am zis să îmbin utilul cu plăcutul”, explică Florin, în timp ce schițează un zâmbet ștrengar pentru obținerea iertării de la Victor.

“După prima întâlnire am plecat fascinat de Florin“, își amintește Victor. “De poveste, nu de mine“,  intervine Florin. Vrea să pară amuzat, dar obrajii roșii îl dau de gol că s-a rușinat.

“M-a impresionat să văd că ajută atâția oameni“

“Era altfel decât toate persoanele pe care le întâlnisem înainte“, continuă Victor. Florin l-a fascinat prin preocupări, prin cunoștințele despre artă și istorie și prin faptul că era uman și foarte cald. “Nu i-am spus niciodată, dar m-a impresionat să văd că ajută atâția oameni. Mai ales la început eram plăcut surprins de câte persoane îl sună ca să-i ceară ajutorul și cum se dădea peste cap pentru respectivii“, mărturisește Victor.

El a fost cel care a insistat mai mult, pentru că Florin era mult mai ocupat în perioada respectivă, fiind directorul ACCEPT. A început să petreacă tot mai multe seri la Florin acasă și rămânea peste noapte până când s-a produs și mutarea.

“A fost o întreagă nebunie cu mutatul tuturor obiectelor și nu cred că m-aș fi descurcat singur. Cutii, chestii, cărți. Aveam vreo trei slujbe în perioada aia, iar jumătate din timp nu eram în țară. A fost ca un înger păzitor. Nu știu cum m-aș fi descurcat fără el. E ceva mai practic decât mine. Nu din cale afară, dar este. I married well, cum s-ar zice“, se amuză Florin.

Aveau convingeri comune, inclusiv religioase

Dincolo de faptul că “era chipeș și smart“, l-a atras că aveau convingeri comune, chiar și din perspectivă religioasă, deși au fost educați în comunități diferite. Citeau multe cărți împreună, iar Victor și-a apropiat cu mare ușurință prietenii lui. În câteva luni și-au construit o lume doar a lor.

“Victor are un tip de bunătate specifică Iașiului, dacă vrei. Toate astea mi-au dat  un fel de siguranță să construim o relație împreună. Eu nu coabitez bine cu oamenii, în general când vine vorba de spațiul meu personal și intim. Faptul că am rezistat împreună a fost cumva proba care m-a făcut să am încredere“, spune Florin.

“Ești un bulangiu“, a scris cineva pe ușă

Când stăteau într-o garsonieră, cineva scrisese pe ușă “Ești un bulangiu“.  Florin a decis să nu șteargă acele cuvinte pline de ură. Nu știe ce a fost în capul său atunci. Zăbovește câteva secunde. “Cred că am vrut să arăt că nu-mi pasă. În interior trăiam cu teamă, dar în același timp mă întrebam: Ce ar trebui să fac? Să mă mut doar pentru că un hater știe unde stau? Nu! Fuck off, mi-am zis”.

Pentru Victor a fost mai greu să treacă prin asta. Pentru cineva ca el, care nu își făcuse coming-out-ul, o astfel de experiență era “ca un purgatoriu“, crede Florin. Victor nu schițează nici un cuvânt, ca și cum n-ar exista un cuvânt mai bun pentru a descrie experiența prin care a trecut.

Atacat și scuipat pe stradă

În schimb, pentru Florin nu era prima dată când se confrunta cu ura oamenilor pentru că e gay. După ce a devenit persoană publică, au fost numeroase momente neplăcute pe care a încercat să le gestioneze cu calm. A fost atacat fizic și scuipat pe stradă. Li se întâmpla tuturor celor care erau vizibili, explică activistul.

“Credeam că avem o misiune fiecare dintre noi. Simțeam că ăla e momentul în care chiar trebuie să facem ceva. După ce văzuserăm atâția oameni care încă erau în închisoare, simțeam o obligativitate: trebuia să scăpăm de nenorocirea aia de Articol 200“, mai afirmă Florin.

Vizibilitatea sa de atunci nu l-a afectat doar pe el, ci și pe Adrian, fostul său partener. “Mergeam pe stradă și ne uitam de trei ori în spate. Știam că suntem urmăriți, că ne sunt ascultate telefoanele. Un an, amândoi am fost disfuncționali și speriați”. Face o pauză de câteva secunde. E cu privirea în podea.

Primul gay care a dat în judecată Poliția

Fostul său partener a fost interogat timp de 2-3 ore de poliție cu privire la viața lor personală, dar și cu cine se întâlnește Florin și ce discuții are cu respectivii oameni. “A refuzat să răspundă. I-au luat amprentele și l-au fotografiat de parcă ar fi un infractor“, se întreabă Florin, plin de furie chiar și după mai bine de zece ani.

Adrian a avut nevoie de consiliere psihologică pentru a trece peste acel eveniment. Apoi, împreună au luat decizia  să plece din țară. Au ales Canada. “Mă simțeam vinovat, deși știu că singura responsabilitate o poartă Poliția Română. El era mai vulnerabil. Nu era un activist, ca să zici că era obișnuit cu valul de hărțuiri și de răutăți. Era doar un om care voia să ducă o viață obișnuită în București“, povestește Florin.

Adrian a fost primul gay care a dat în judecată Poliția Română. Instituția a trebuit să explice de ce l-a interogat. “Firește că au găsit o scuză. Au spus că voiau să investigheze cazul unui gay omorât în Constanța în urmă cu câțiva ani. Dar era complet fals. Pe el l-au întrebat doar de viața noastră personală și cu cine mă întâlnesc eu”, își mai amintește bărbatul.

Florin a stat doar 9 luni în Canada. Nu îi era nici bine, nici rău. Se simțea în siguranță, dar în același timp nu-și găsea locul. Nu mai avea o misiune. “Oricum, relația noastră fusese serios zdruncinată de momentele alea groaznice”, mărturisește Florin.

De ce au nevoie de parteneriatul civil

Florin și Victor își doresc reglementarea parteneriatului civil, în primul rând pentru a se simți mai în siguranță, dar și pentru a scăpa de corvoada în interacțiunea cu instituțiile statului, când trebuie să-și justifice de fiecare dată existența în calitate de cuplu.

Cel mai des au probleme cu Poșta Română, pentru că nu pot ridica corespondența unul pentru celălalt, deși ambii au domiciliul la aceeași adresă, iar funcționarii știu că sunt împreună. “Ni se cer acte notariale, ca eu să iau documentele sau scrisorile de la adresa comună. Ultima dată, după ce am pus întrebări, e adevărat, cu o voce ridicată, și am chemat-o pe șefa secției, la sfârșit am auzit-o din ușă spunând: homosexualul ăla. Evident că am făcut cale întoarsă și am întrebat-o cum își permite. Ea a negat tot“, spune Florin.

O altă problemă este legată de asigurarea pentru sănătate. Florin și-ar dori să-și poată extinde asigurarea de sănătate pentru partenerul său, având în vedere că Victor e încă prins cu studiile de master.

Nu în ultimul rând, cei doi cred că adoptarea parteneriatului civil ar însemna recuperarea prietenilor care au plecat în străinătate pentru a fi liberi, cât și o formă de dreptate pentru cei care au fost abuzați de statul român. “O facem și pentru cei din comunitate care nu vor apuca momentul deciziei, care au trecut prin pușcării, care nici măcar nu și-au imaginat că ar putea să stea cu cineva în același spațiu și respira normal”, încheie Florin.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 15

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!  

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro