Primul interviu dat de Iulia Navalnaia jurnaliștilor ruși, după moartea soțului ei, Aleksei Navalnîi: „Nu-i doresc moartea lui Putin, ar fi grozav să ajungă în închisoare” | VIDEO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Iulia Navalnaia a acordat un interviu pentru canalul Dozhd, discutând cu jurnaliștii Iulia Taratuta și Mikhail Fishman. Este prima sa intervenție majoră în fața presei ruse de la moartea soțului său, Aleksei Navalnîi, în închisoare.
Cuprins:
- Încrederea în eliberarea lui Aleksei Navalnîi
- Despre greva foamei în detenție a lui Aleksei
- Cu privire la gravitatea condițiilor din colonii
- Prima dată s-a temut pentru soțul ei
- Cu privire la atitudinea față de Putin
- Cum a aflat despre moartea lui Alexei
- Despre reacțiile copiilor
- Despre recuperarea lui Aleksei din comă în Berlin după otrăvire
- Despre plecarea din Rusia
- Despre un sfârșit just al războiului
- Despre înfrângerea țării sale
- Cu privire la activitățile sale politice
- Despre vremurile dificile ale FBC și Alexander Zheleznyak
- Despre filmul „Trădătorii"
- Despre fuziunea cu Maxim Katz
- Despre ambițiile sale politice
În ultimele luni, Navalnaia a vorbit doar cu media internaționale, iar în timpul crizei recente legate de Fundația Anticorupție, Mikhail Fishman și-a exprimat sprijinul față de asociații lui Navalnîi. În cadrul interviului, Navalnaia povestește despre momentul în care a aflat de decesul soțului său, despre reacțiile copiilor lor, dar și despre viziunea sa asupra viitorului politic și despre opinia sa cu privire la război și la președintele Putin, relatează Medusa.io.
Încrederea în eliberarea lui Aleksei Navalnîi
Am crezut cu adevărat că Aleksei va fi eliberat. Asta era speranța mea. Probabil că aveam mai puține așteptări ca Vladimir Putin să-l lase liber. Cu fiecare zi care trecea și în care Aleksei rămânea în închisoare, devenea din ce în ce mai clar că va dura mult timp. Totuși, eu întotdeauna am avut credință în lucrurile bune și am avut multă încredere. Simțeam că vom reuși să trecem peste toate obstacolele.
Despre greva foamei în detenție a lui Aleksei
Am realizat destul de repede că va fi supus torturii în închisoare. Mai ales când l-am văzut intrând în greva foamei. A fost teribil. Probabil că a fost chiar mai greu pentru mine din punct de vedere emoțional și interior decât atunci când a ieșit din comă. Arăta într-o stare foarte, foarte gravă. Dar atunci, când era în comă, era într-un spital, cu medici care aveau grijă de el. În schimb, aici era în închisoare. Singur. Când a decis brusc să intre în greva foamei, am înțeles că era un semn rău. Îl cunoșteam pe Aleksei, știam că nu face astfel de lucruri fără un motiv serios - întotdeauna mergea până la capăt.
Cu privire la gravitatea condițiilor din colonii
A fost greu să înțeleg că starea lui se înrăutățește. Era dureros să realizezi că nu aveai nicio putere să-l ajuți. Atunci când îți cerea constant lucruri atât de simple, lucruri care păreau banale, dar care îți arătau clar ce se întâmpla - nu îți spunea direct „mi-e foame", dar îți scria mereu despre mâncarea pe care o voia: „gătește pentru mine și spune-mi cum arată", „lasă-mă să-ți spun ce să gătești", „hai să experimentăm cu mâncarea" - lucruri pe care Aleksei nu le-ar fi spus niciodată în trecut, deoarece nu acorda prea multă atenție mâncării. Era evident că se concentra pe aceste detalii, pentru că nu avea nimic de mâncare. Asta a fost terifiant. Când a fost mutat la Kharp și era clar în ce condiții îngrozitoare urma să trăiască, mi-a trimis prima scrisoare după Anul Nou, în care îmi povestea, așa cum știa el să o facă cu o mare încântare: „Imaginează-ți, ce fericire, am avut un adevărat An Nou, mi-au dat chiar și o chiflă la micul dejun pe 1 ianuarie." Acea chiflă l-a ajutat să rămână în viață pentru mult timp - dar când a murit, m-a distrus, pentru că simțeam în ce condiții murea.
Prima dată s-a temut pentru soțul ei
A devenit evident că a fost teribil de înfricoșător când a fost otrăvit. Înainte de acel moment, au existat cazuri penale, atacuri, viața noastră a fost tot timpul agitată, cu percheziții, uși sparte – lucruri foarte neplăcute. Dar le-am trecut peste toate împreună. Însă atunci când a fost otrăvit, a fost probabil pentru prima dată când m-am simțit cu adevărat speriată, pentru că, brusc, am fost nevoită să fac față singură situației și să iau decizii fără ajutor.
Cu privire la atitudinea față de Putin
Chiar nu doresc ca niciunul dintre acești oameni să moară. Mi-aș dori ca toți acești oameni să fie pedepsiți. Ar fi minunat dacă am câștiga, iar Putin ar sta în închisoare în Kharp. Și să vadă cum Rusia se transformă dintr-o țară chinuită într-o țară democratică normală. Mi-ar plăcea să vadă că i-am învins pe toți. Asta este foarte important.
Cum a aflat despre moartea lui Alexei
Am văzut pe telefonul meu mesaje cu numele ,,Aleksei Navalny" și am crezut că era vorba de un alt proces. Apoi am observat al treilea cuvânt și, de fapt, nici măcar nu l-am citit clar la început, pentru că am aruncat telefonul, crezând că scria ,,a murit". După aceea, am luat telefonul și am început să verific știrile. Dar toate erau de pe canale de propagandă, așa că m-am calmat și am realizat că trebuie să verific mai întâi situația. Apoi, toată lumea a început să vorbească despre acest lucru.
Despre reacțiile copiilor
L-am întâlnit pe Zakhar a doua zi și, probabil, nu am avut nici măcar o discuție. Ne-am îmbrățișat și am stat așa mult timp. Câteva zile mai târziu, am zburat la Dasha, care mă aștepta la aeroport. Când m-am urcat în avion, am simțit că trebuia să merg la ea pentru a o sprijini, mai ales pentru că Dasha era foarte apropiată de Aleksei. Când am ajuns și ne-am îmbrățișat, am început să plâng și am realizat că, de fapt, aveam nevoie de sprijinul ei, iar ea mi l-a oferit din plin.
Despre recuperarea lui Aleksei din comă în Berlin după otrăvire
Pe de o parte, îi explici și pare să înțeleagă totul, dar, pe de altă parte, îmi arată spre medicul care nu înțelege rusă și spune: ,,la arma de lângă el." Chiar dacă sună amuzant, a fost extrem de înfricoșător. El se enervează doar cu mine, este foarte politicos cu toți ceilalți, dar mie îmi spune: ,,Haide să luăm arma și să fugim de aici."
Despre plecarea din Rusia
Am plecat în vacanță cu Zakhar și atunci a început războiul. Și nu m-am mai întors. Sincer, nu din frică, ci mai degrabă din teama că copiii ar fi rămas în străinătate, iar eu aș fi ajuns în Rusia, unde frontierele s-ar fi închis. A fost o decizie foarte grea. Când iei decizii împreună cu cineva, totul pare mai simplu. Decizia de a nu mă întoarce… Aleksei mi-a scris că nu ar trebui să mă întorc. În acel moment, mi se părea că granițele vor fi închise și chiar dacă aș fi reușit să plec, m-ar fi reținut din răutate. Nu simt încă că am emigrat. Am plecat doar cu un bagaj de mână, fără nimic. Când a început războiul, am realizat că Vladimir Putin își deschidea calea pentru orice.
Despre un sfârșit just al războiului
Ar fi fost corect ca acest război să nu fi avut loc niciodată. Dacă totuși a început, atunci ceea ce ar trebui să se întâmple acum este ca Vladimir Putin să înceteze imediat atacurile asupra orașelor ucrainene și să retragă toate trupele de pe teritoriul Ucrainei. Acesta ar fi rezultatul corect, aceasta ar trebui să fie soluția imediată. Din păcate, este clar că acest lucru nu se va întâmpla acum, dar dacă mă întrebați care ar trebui să fie finalul războiului, acesta ar fi: Putin să își retragă trupele și să recunoască pierderea acestui conflict.
Despre înfrângerea țării sale
Desigur că nu doresc înfrângerea țării mele. Întrebarea dumneavoastră sugerează că Vladimir Putin ar reprezenta întreaga țară, dar el nu este Rusia mea. Vladimir Putin este omul care a preluat conducerea țării mele și care se menține la putere de aproape 25 de ani, folosind orice mijloace necesare. Așadar, nu înseamnă că îmi doresc înfrângerea țării, ci că îmi doresc ca Vladimir Putin să fie înfrânt cât mai curând posibil, atât pe plan intern, cât și, cu atât mai mult, după ce a invadat o țară vecină.
Cu privire la activitățile sale politice
Probabil că pot fi considerată un politician, dacă asta vreți să auziți din partea mea. Desigur, sunt implicată în activități politice. Ce fac este să vorbesc la diverse evenimente și să mă întâlnesc cu lideri din întreaga lume. La început, toată lumea mi-a transmis condoleanțe, dar apoi discuțiile se concentrează pe situația politică din Rusia și pe regimul lui Vladimir Putin.
Despre vremurile dificile ale FBC și Alexander Zheleznyak
Este adevărat că FBC trece printr-o perioadă dificilă, dar nu cred că este vorba doar despre această organizație. Cred că toată lumea se confruntă cu o perioadă foarte, foarte grea acum. Fundația Anticorupție nu a sprijinit și nu va sprijini niciodată bancherii sau alte persoane implicate în activități dubioase – aceasta este o minciună. Trebuie să recunosc că a fost o greșeală să intru într-o relație cu anumite persoane, pe care le consider acum, probabil, nu prea clare din punct de vedere moral. În același timp, vreau să-i mulțumesc lui Alexander Zheleznyak, care, cred eu, a ajutat într-o situație dificilă, și am avut impresia că a făcut-o fără niciun interes personal. Sunt, desigur, îngrijorată de aspectul moral al lucrurilor, având în vedere că suntem acuzați de susținerea bancherilor. Dar, desigur, nu am sprijinit niciodată niciun bancher.
Despre filmul „Trădătorii"
„Trădătorii” nu este un testament, așa cum poate părea. Cred că este mai degrabă o sumă de avertismente exagerate și prelungite. Știu că Aleksei voia să facă acest film în timp ce era încă în viață și că producția a început atunci când el era încă alături de noi. Lui Aleksei îi păsa mult de acest subiect. Totuși, nu cred că ar trebui să-l considerăm un testament al său. Acest film este mai degrabă o lecție despre a nu repeta greșelile trecutului. Despre a nu face aceleași greșeli dacă va veni acel moment.
Despre fuziunea cu Maxim Katz
Înțeleg că politica presupune negociere, dar acum nu văd necesitatea de a mă alătura lui Maxim Katz, pentru că mi se pare că el vrea doar să atragă atenția asupra propriei persoane, fără a contribui cu ceva concret. Cred că nu există nici timp, nici resurse pentru asta acum, mai ales având în vedere că avem alte obiective mult mai importante. Nu aș spune că Maxim Katz este împotriva lui Putin. De fapt, mi se pare că a fost mai degrabă un opozant al lui Aleksei pentru mulți ani, s-a opus și Fundației Anticorupție, iar acum susținătorii lui sunt în conflict și cu mine. Nu am văzut prea multe acțiuni din partea lui împotriva regimului actual sau a lui Putin. Pentru mine, totul a devenit clar în 2014, când, în timpul procesului Yves Rocher împotriva lui Aleksei și Oleg, el a ales să-l sprijine pe Bastrykin, șeful Comitetului de Investigații.
Despre ambițiile sale politice
Nu am spus nimic despre alegerea președintelui. Un jurnalist de la BBC m-a întrebat dacă voi participa la alegeri, iar eu am răspuns afirmativ. Asta a fost tot. După aceea, mass-media a interpretat și a speculat pe tema aceasta. Totuși, este adevărat că am ambiții politice și, dacă voi avea oportunitatea, voi viza funcții de conducere în Rusia.
