Războiul informațiilor în criza din Ucraina: în lupta cu Putin, SUA îi dezvăluie repetat fiecare mișcare posibilă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Scopul acestei neobișnuite campanii de dezvăluiri este de a amâna posibila invazie, de a-l face pe liderul de la Kremlin să regândească costurile politice, economice și umane ale unei astfel de acțiuni militare sau de a-i îngreuna capacitatea de a justifica războiul, spun experții citați de New York Times.
Cuprins:
După multă vreme în care a primit lecții de război informațional din partea lui Vladimir Putin, SUA încearcă să îl bată pe maestru la propriul lui joc.
În ultimele săptămâni, administrația Biden a detaliat mișcările forțelor speciale ruse în apropierea granițelor ucrainene, a expus un plan al Moscovei de a fabrica un pretext pentru o invazie, a descris destul de amănunțit planurile de război, a avertizat cu privire la costurile umane dramatice ale invaziei și a sugerat că unii ofițeri ruși au îndoieli cu privire la intențiile lui Putin.
Apoi, vineri, consilierul lui Joe Biden pentru Securitate Națională, Jake Sullivan, a anunțat că există semne credibile privind o invazie iminentă. Alți oficiali au explicat sub acoperirea anonimatului că anunțul a fost generat de noi informații care sugerează că atacul ar putea avea loc chiar miercuri, deși la nivel oficial, această clarificare foarte exactă a fost respinsă.
Avertismentele, negate vehement de Rusia și temperate parțiale de Kiev, au stârnit temeri în întreaga Europă și au declanșat ceva neliniște în Ucraina, unde multe misiuni diplomatice străine au fost parțial evacuate sau mutate spre vestul țării. Bursele au avut de suferit, iar multe zboruri au fost deviate, pentru a evita spațiul aerian ucrainean, de teama unei rachete rătăcite.
Seria de dezvăluiri este una dintre cele mai agresive campanii de comunicare a informațiilor adunate de serviciile secrete, de la criza rachetelor din Cuba și până acum, spun experții citați de New York Times. Este o strategie neobișnuită.
Practic, spun oficialii de la Washington, administrația avertizează întreaga lume cu privire la o amenințare urgentă, nu pentru a pregăti războiul, ci pentru a-l împiedica.
Speranța este că prin dezvăluirea planurilor lui Putin, Washingtonul va reuși să le dea peste cap, poate amânând invazia și oferind astfel timp pentru diplomație, poate presându-l pe Putin să regândească costurile politice, economice și umane ale unei astfel de invazii.
În același timp, oficialii administrației Biden spun că mai au un scop mai realist: vor să îi îngreuneze Rusiei posibilitatea de a justifica o invazie prin minciuni, subminându-i poziția pe scena globală și construind sprijin pentru un răspuns internațional la orice agresiune.
Unde sunt dovezile?
Cum funcționează lucrurile? Serviciile secrete declasifică informații, care apoi sunt comunicate Congresului, împărtășite reporterilor și discutate de purtătorii de cuvânt ai Pentagonului sau Departamentului de Stat.
Însă în vreme ce a lansat repetat avertismente îngrijorătoare, Washingtonul nu a oferit întotdeauna și dovezile clare care să le susțină, scrie CNN.
Într-un schimb tensionat de replici săptămânile trecute, în timpul unei conferințe de presă, jurnaliștii au cerut Departamentului de Stat să dovedească faptul că Rusia plănuiește cu adevărat să fabrice un clip video care ar servi drept pretext pentru declanșarea unei invazii.
„Riscăm să intrăm pe teritoriul lui Alex Jones”, a avertizat un reporter, cu referire la cunoscutul conspiraționist american.
Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat a răspuns că guvernul este încrezător în veridicitatea informației, dar nu a spus dacă oficialii americani au văzut clipul video.
„Dacă vă îndoiți de credibilitatea guvernului SUA sau a celui britanic sau a altor guverne și vreți să vă găsiți alinarea în informațiile pe care le publică rușii, puteți face asta”, a spus oficialul.
CNN notează în acest context că strategia este riscantă. Una este să încerci să descurajezi campanii de dezinformare precum cele ale rușilor, alta e când o democrație liberală se bazeză pe informații nepublicate pentru a convinge un public și așa sceptic.
Precedentul irakian
Există argumente pentru aceste suspiciuni. Aceste dezvăluiri sunt complicate de istorie. Înainte de invazia din Irak, administrația lui George W. Bush a publicat informații ale serviciilor secrete care justificau acțiunea militară americană.
Materialele, care sugerau că regimul lui Saddam Hussein dispune de arme de distrugere în masă, erau de fapt greșite. Rapoartele se bazau pe surse care mințiseră, interpretau în mod eronat acțiunile regimului de la Bagdad sau pur și simplu vedeau ceea ce doreau să vadă în informațiile brute extrase din Irak.
De altfel, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe a făcut referire la acest moment celebru, tocmai pentru a critica campania de dezvăluiri a SUA.
Situația actuală, au asigurat oficialii americani, este însă diferită. În primul rând, multe dintre observațiile serviciilor de informații - cum ar fi detaliile despre mobilizarea trupelor - au fost confirmate de datele extrase de sateliții comerciali.
Apoi, detaliile despre dezinformările Moscovei se potrivesc cu campaniile de propagandă folosite de Rusia pe rețelele sociale, acestea fiind monitorizate de cercetători independenți.
Mai important, spun oficialii, există o diferență fundamentală între Irakul din 2003 și Ucraina din 2022.
„În Irak, informațiile au fost folosite pentru a porni un război”, a spus vineri Sullivan. „Noi încercăm să împiedicăm un război”, a adăugat el.
Un joc complicat cu un regim autocratic
Ce avem acum, potrivit unor strategi, este un război informațional în toată regula între SUA și Rusia. Iar unii experți cred că strategia americană ar putea fi benefică.
„Cred că este foarte bine. Senzația mea este că aceste dezvăluiri enervează Kremlinul și serviciile de securitate (de la Moscova). Și, mai important, pot reduce opțiunile lui Putin sau îl pot face să se gândească de două ori”, explică pentru New York Times Beth Sanner, fost oficial din domeniul serviciilor secrete.
Nu toți privesc însă campania cu ochi buni. Guvernul de la Kiev și-a exprimat în mai multe rânduri neliniștea cu privire la aceste dezvăluiri. S-a discutat despre cât de corect este termenul „iminent”, cu privire la eventuala invaziei a Rusiei, iar oficialii ucraineni au făcut apel la calm.
Sâmbătă, președintele Vladimir Zelenski a subliniat că „prea multe informații” cu privire la o posibilă ofensivă generează o stare de teamă care nu este necesară.
Apoi, unii experți și foști sau actuali oficiali ai serviciilor secrete și-au exprimat temerile că aceste dezvăluiri ar putea fi contraproductive, eventual dezvăluind identitatea surselor care au oferit americanilor aceste detalii.
Aceste griji au arătat cât de dificil este pentru orice democrație să lupte de la egal la egal cu un regim autocratic precum Rusia, spun analiștii. Lipsit de constrângeri, Kremlinul este pur și simplu mai bun într-un astfel de război neconvențional.
„Să nu uităm că Vladimir Putin este un om din KGB. Nu gândește așa cum gândește Biden”, explică pentru New York Times Daniel Hoffman, fost șef al stației CIA la Moscova. „Putin vine de pe Marte, iar Biden de pe Venus. Vladimir Putin joacă propriul joc, iar jocul lui de șah ar putea fi diferit față de al nostru”, adaugă acesta.
Rusia are propria campanie informațională
În timpul acțiunilor militare ruse din ultimii ani, Putin a folosit în mod constant dezinformarea pentru a genera îndoieli cu privire la ceea ce are de gând să facă. Această tactică a întârziat deseori răspunsul internațional și i-a permis lui Putin să își atingă scopurile mai ușor.
Când oamenii mascați au început să preia controlul asupra clădirilor guvernamentale din Crimeea în februarie 2014, Moscova a spus că aceștia sunt parte a unei revolte locale proruse. Doar după ce Crimeea a fost în mod clar confiscată a devenit clar că „oamenii în verde” erau forțe militare ale Rusiei.
Kremlinul a răspuns și acum strategiei SUA cu propriile acuzații, spunând că dezvăluirile americane au rolul de a submina și discredita revendicările corecte de securitate ale Rusiei.
Dar Rusia se află într-o campanie de propagandă încă de anul trecut, și nu acasă, ci și în regiunile separatiste din estul Ucrainei și chiar în Kiev. Astfel, Moscova a acuzat Kievul că plănuiește un genocid împotriva etnicilor ruși și i-a denunțat pe ucraineni ca pe niște simpatizanți naziști.
Oficiali ruși au acuzat de asemenea Ucraina și SUA că plănuiesc o invazie a teritoriilor controlate de separatiști.
SUA au început să dezvăluie manevrele Rusiei în decembrie, când a declasificat informații care susțineau că Rusia ar putea mobiliza în jur de 175.000 de militari pentru o invazie.
Rusia a contraatacat în aceeași lună. Într-o acuzație care a fost reluată pe rețelele sociale și pe site-urile conspiraționiste aliniate Rusiei, ministrul apărării Serghei Șoigu a spus că în jur de 120 de contractori militari din SUA au mutat „o componentă chimică neidentificată” în zona ucraineană rusofonă din est, pentru a „organiza provocări”.
În vreme ce acuzațiile SUA au fost verificate de imaginile obținute de sateliții comerciali, deocamdată nu există dovezi care să confirme acuzațiile Rusiei, pe care Washingtonul le-a negat.
Corectarea greșelilor din trecut
Chiar dinainte ca SUA să înceapă dezvăluirile publice, șeful CIA a decis să împărtășească mai multe informații cu aliații occidentali. Scopul a fost acela de a evita repetarea greșelilor din 2014, când NATO a fost luat prin surprindere de capturarea Crimeei.
Foștii oficiali ai administrației Obama își amintesc acum de frustrările simțite atunci când serviciile secrete nu au permis Casei Albe să spună aliaților NATO, cu atât mai puțin publicului, ce știa Washingtonul despre mișcările Moscovei.
O lecție și mai importantă, potrivit unor foști oficiali, a fost amestecul Rusiei în alegerile din 2016 din SUA.
Criticii, inclusiv oficialii din administrația Obama, au subliniat că SUA au fost prea pasive în tentativa de a atrage atenția cu privire la operațiunile Moscovei.
Dezvăluirile de acum, spune Jeh C. Johnson, fost oficial american, sunt o cale prin care administrația Biden vrea să evite vechile greșeli și să îi arate lui Putin că Washingtonul știe ce are de gând să facă. „Este răsplata pentru 2016”, explică Johnson, fost secretar pentru securitate internă.
Există posibile complicații. „Strategia nu este una fără risc”, explică Beth Sanner, un fost oficial din domeniul serviciilor secrete. „Dacă rușii reușesc să își dea seama care sunt sursele sau schimbă modul în care comunică, asta are potențialul de a ne orbi chiar acum, într-un moment în care avem nevoie de informații, ”spune acesta.
Apoi, actualul război informațional are loc într-o nouă eră, în care tehnologia permite teoriilor conspirației să se răspândească mai repede și mai departe decât oricând înainte. În același timp, încrederea în autorități s-a erodat semnificativ. Iar asta înseamnă că multe dintre eforturile făcute pentru confruntarea Rusiei în războiul informațional sunt primite cu scepticism.
„Noile reguli ale războiului favorizează autocrațiile deoarece ei pot face toate aceste ucruri bine: pot lupta murdar”, spune Sean McFate, expert la Atlantic Council.
„Întrebarea este ce anume riscăm, ca democrație, dacă luptăm în acest fel: Cum luptă o democrație un război secret, dacă putem spune așa, fără să își piardă sufletul democratic”, întreabă acesta.
