REPORTAJ. Băile-fantomă din Munții Harghitei. Marea tabără de la Chirui arată ca un orășel părăsit
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
10-15 clădiri zdravene și multe cabane cu zeci de încăperi stau abandonate de-a lungul drumului din pădurile Munților Harghitei, unde odinioară „băile Regelui” (Kirulyfurdo) erau pline de turiști. Freamătul a dispărut, însă zona, acum calmă, primește turiștii dornici să scape de tumultul orașului.
Sunt cunoscute dinainte de anii 1700, iar supranumele de „băile Regelui” (Kirulyfurdo în maghiară, de aici și denumirea de Băile Chirui) a atras mereu.
Pe vremea comunismului, în zona izolată din Munții Harghitei s-au ridicat 15 clădiri, majoritatea impunătoare, lângă izvoarele cu ape minerale feruginoase. O tabără cum perioada comunistă a sădit într-o mulțime de zone montane din România.
Ce impresionează la Chirui e că ansamblul părăsit răsare, dintr-odată, din pădure. Cum clădirile sunt și aproape de drum, nefiind despărțite de vreun gard, par că se revarsă peste trecător.
Din fastul de odinioară, singura care rămâne în picioare e o fântână de la care locuitorii din comuna de lângă, Lueta, ori din cei câțiva care mai stau la Chirui (în 2011 erau 44) își iau apă.
Iar la capătul satului e un alt foraj, mult mai cunoscut, care erupe intermitent apă minerală, ca un vulcan ce aruncă lichid.
De ce Chirui
De ce venea lumea la Chirui? O pagină de internet dedicată turismului din Vlăhița, cel mai apropiat oraș din Munții Harghitei, aflat la distanță aproximativ egală de Odorheiu Secuiesc și Miercurea Ciuc, dă detalii utile.
Apele sunt bogate în carbonat de calciu, fiind indicate „în tratarea bolilor neurologice sau reumatice, ori în tratarea indigestiei”.
Zona a fost atestată, pentru prima oară, în timpul Principatului Transilvaniei, în jurul anului 1590, când localnicii - șoimarii din Lueta, comuna ce înglobează acum satul - ar fi dresat aici păsări răpitoare.
Clădiri-fantomă și tăcere
O comparație între imaginile Google Street View și ce am găsit la Vlăhița arată că nu toate clădirile care existau acum 9 ani mai sunt în picioare, multe fiind puse la pământ.
Totuși, cele rămase dau fiori. Cu ușile deschise, se intră cu grijă să nu îți cadă nimic în cap. Camere, băi, câte o saltea rămasă prin colțuri.
Plus nelipsita cutie poștală roșie, de pe care s-a șters deja semnul Poștei Române. Conform 3szek.ro, complexul a fost utilizat pentru ultima oară între 1993 și 1997, când aici aveau loc tabere cu oaspeți din mai multe localități din Ungaria (Eger, Békéscsaba, Jászberény).
Înainte, o mărturie publicată pe site-ul amfostacolo.ro atestă că locația a funcționat ca tabără PTAP (Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei), în urma Legii 14/1972. Aceasta prevedea „educația patriotică, instruirea militară generală și de apărare locală antiaeriană, precum și pregătirea de specialitate în cadrul unor cercuri tehnico-aplicative” pentru tineri de 16-20 ani.
Tăcerea din complex e dublată de liniștea din împrejurimi. Iar mulți turiști care aleg Munții Harghitei, unii feriți de aglomerația Bucegilor, de exemplu, dau câte-o tură și pe la Chirui.
Cum ajungi la Chirui
- 24 de kilometri față de Miercurea Ciuc (20 de km pe DN13A și apoi circa 4 km pe DC29)
- 36 de kilometri față de Odorheiu Secuiesc (32 de kilometri pe DN13A, 4 km pe DC29)
- 14 kilometri față de Băile Harghita (5 kilometri pe DJ138A, 5 km pe DN13A, 4 km pe DC29)
Foto: Adina Florea și Răzvan Luțac
