Rușinea de a muri de Covid. Cum au ajuns unii oameni să ascundă faptul că i-au pierdut pe cei dragi din cauza virusului

Hărțuirea online a început la puțin timp după moartea mamei Andreei, o femeie din Statele Unite. Primele mesaje s-au furișat în căsuța electronică după ce a scris pe Facebook desprea moartea mamei sale. Era aprilie 2021. Andreea e doar una dintre persoanele care au experimentat pe propria piele atât durerea de-a pierde pe cineva drag din cauza Covid-ului, cât și rușinea de a recunoaște asta în epoca vaccinării, relatează The Atlantic. 

Primul mesaj a venit de la o cunoscută, care i-a spus că nu poate să creadă faptul că mama ei nu s-a protejat mai bine de coronavirus. Ăsta e unul dintre mesajele pe care încă nu le-a șters, căci cele mai acide au ajuns de mult în coșul de gunoi al Facebook. 

În lunile de după moartea mamei sale, Andreea a citit nenumărate mesaje care începeau cu „nu pot crede că mama ta era o antivaccinistă” ori „chiar nu pot să înțeleg de ce nu a văzut cât de periculos este acest virus”.

„În loc ca oamenii să-și transmită simplele condoleanțe, simțeau nevoia să judece alegerile medicale ale mamei. Întreaga discuție a fost acaparată de poziția ei vizavi de vaccinare. A fost o perioadă incredibil de dureroasă”, spune acum Andreea.

Îi este în continuare teamă de a vorbi asumat despre asta, așa că se ascunde în spatele unui nume fictiv, sperând că hărțuirea nu se va mai întoarce niciodată.

Recomandări

Prima reacție a TikTok, după acuzațiile privind conturile false care l-au promovat pe Călin Georgescu înaintea alegerilor prezidențiale

Însă vrea ca lumea să știe că mama sa nu era antivaccinistă. Deși a avut o reticență inițială vizavi de vaccinare, femeia, care lucra ca asistentă medicală, se programase deja pentru prima doză în momentul în care s-a îmbolnăvit de Covid.

De la o tragedie fără margini la condoleanțe fără pic de empatie

În 2020, moartea ca urmare a infectării cu coronavirus era o tragedie fără margini. Întreaga lume părea prinsă într-un doliu colectiv, aproape palpabil și atotcuprinzător. Toți cei pierduți în acel an erau văzuți drept victime ale cruzimii Covid.

Dar asta se întâmpla înainte de a avea un vaccin. Apoi, moartea a ajuns un subiect perfect acceptabil de dezbatere într-un război cultural fără de sfârșit, care a cuprins întreaga lume, nu doar America.

Majoritatea deceselor se înregistrează acum în rândul celor nevaccinați împotriva Covid. Prin urmare, compasiunea pentru victimele coronavirusului nu mai este deloc una universală. Iar, în loc de sincere condoleanțe, cei lăsați în urmă se lovesc de disprețul gratuit al cunoscuților, dar și de cel al străinilor.

Rețelele sociale sunt pline de conturi ori grupuri unde străinii se adună pentru a-i insulta pe nevaccinații morți de Covid. Pe Reddit, o pagină promite chiar și premii pentru cei care au refuzat să se vaccineze, iar apoi au decedat în urma contractării virusului Sars CoV-2.

Recomandări

Proteste în marile orașe ale țării, împotriva lui Călin Georgescu: „Tinerii vă strigă în cor, nu votați un dictator”| VIDEO

Eu cred că acel punct de cotitură al empatiei a fost atins la câteva luni după ce vaccinurile au devenit disponibile pentru toată lumea. În acel moment, mulți au renunțat la compasiunea pe care au simțit-o multă vreme pentru cei care i-au pierdut pe cei dragi din cauza Covid

 Kristin Urquiza, cofondatoarea grupului de advocacy „Atins de Covid”

În ultimul an, activista, care și-a pierdut și ea un părinte în vara lui 2020, s-a lovit de un adevărat val de reacții nefirești din partea celor care, mai înainte de toate, întreabă dacă o persoană era ori nu era vaccinată, atunci când o rudă îndurerată își spune povestea pe un grup online de sprijin Covid. 

„Oamenii mi-au scris în privat, pentru că suferă și vor să vorbească despre pierderea unei persoane apropiate, dar nu se simt în siguranță. Le este teamă că vor fi atacați ori că cei dragi lor vor fi hărțuiți și dincolo de moarte”, completează Urquiza.

De altfel, multe necrologuri au ajuns să ascundă o parte din adevăr, menționând drept cauză a decesului pneumonia ori alte complicații ale Covidului. 

„A murit în urma unei scurte suferințe” în loc de Covid

Când AnneMarie Jenkins, un consultant de marketing din Utah, și-a pierdut mama în august 2021, nici ea și nici familia ei nu au dezvăluit cauza morții în necrolog. Au scris că a murit de pneumonie și alte cauze asociate. Chiar și astăzi, femeia vrea să menționeze că mama ei avea un istoric de boli pulmonare, iar medicul a sfătuit-o la rândul lui să nu se vaccineze împotriva Covid.

Recomandări

Călin Georgescu va cere reintroducerea serviciului militar obligatoriu, dacă devine președintele României: „Înnobilează tinerii, reface cultul onoarei și demnității”

„Nu am vrut ca oamenii să aibă dreptul de a ne transmite opiniile lor cu privire la alegerile medicale făcute de mama. Nu am vrut ca moartea ei să fie un clickbait. Am vrut ca această pierdere să fie despre ea, nu despre Covid”, spune Jenkins.

Cazul mamei lui Jenkins nu e deloc unic. Alții și-au pierdut tatăl în urma unei „scurte suferințe”, mama cuiva a trecut „în pace” la cele veșnice, iar prietenul a „murit prea devreme” Cu toții au murit însă de Covid.

Vaccinarea ne-a adus un „doliu fără drepturi”

Să dai sens unei asemenea morți e dificil chiar și în cercul strâmt al familiei. Mai ales atunci când multe rude se opun în continuare vaccinării, iar experiența doliului este una fragmentată, încărcată de diviziuni și conflicte.

În anii ‘80, Kenneth Doka, care era vicepreședinte al programului de management al doliului implementat de Fundația Hospice din America, a lansat ideea de „doliu fără drepturi” în cartea „Doliul este o călătorie”.

„Vedem acest așa-numit doliu fără drepturi când cei rămași în viață nu pot să-i plângă până la capăt pe cei pierduți, întrucât moartea respectivă este înconjurată de tabuuri sociale. Se întâmplă când societatea aruncă pe umerii victimei responsabilitatea propriei morți. Asta e percepția în cazul celor care mor ca urmare a unui suicid, abuzului de droguri, a anumitor boli ori în timpul epidemiei de HIV/SIDA din anii ‘80 și ‘90”, explică Kenneth Doka.

Atunci când oamenii nu pot vorbi onest despre o asemenea pierdere, întregul proces de recuperare poate să fie mai intens și de durată. Iar asta poate să ducă la un așa-numit „doliu complicat”, în care durerea nu devine mai ușor de manageriat cu timpul, ci dimpotrivă.

„E extrem de greu să plângi după o persoană pierdută în timp ce păstrezi un secret. E important să ne asumăm toate părțile acelei persoane, fie ele negative ori pozitive, pentru a putea să ne împăcăm cu pierderea”, spune Karla Vermeulen, care lucrează ca directoare adjunctă la Institutul pentru Sănătate Mentală Traumatică al Universității New Paltz din statul New York.

Andreea nu a organizat nici până acum funeraliile mamei sale, pentru că nu simte că poate gestiona emoțional noi întrebări legate de vaccin. Dar a reușit să găsească sprijin în grupurile online de suport dedicate celor care au pierdut pe cineva drag de Covid.

„Acolo există o comunitate de oameni care înțeleg prin ce trec eu”, zice Andreea.

Chiar mai greu de procesat sunt propriile noastre judecăți. Mulți dintre cei care au pierdut pe cineva din cauza coronavirusului trec succesiv prin stări de furie, vină și rușine. Și își pun permanent aceleași întrebări apăsătoare: „De ce nu s-au vaccinat? Ce altceva puteam să fac pentru a-i convinge? Cum au putut să pună viața atâtor oameni în pericol?”

„Dincolo de experiența îngrozitoare a morții, e mereu prezentă o întrebarea sâcâitoare. Ce-ar fi fost dacă reușeam să-mi conving mai devreme mama să se vaccineze? Peste durere e mereu un strat suplimentar de vină”, explică Andreea pentru The Atlantic.

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News