Planul părea înfricoșător de concret. Grupul urma să îi adune pe inamicii politici și pe apărătorii migranților și ai refugiaților, să îi pună în camioane și să îi transporte către un loc secret.
Apoi, ar fi urmat să îi ucidă.
Un membru al grupului cumpărase deja 30 de saci pentru cadavre. Alți saci erau pe o listă de comenzi, alături de o cantitate de oxid de calciu, folosit pentru descompunerea materialului organic, a cadavrelor, probabil.
La suprafață, cei care puneau la cale acest plan păreau persoane reputabile. Unul era avocat și politician local, dar cu o ură specială pentru imigranți. Doi erau militari în rezervă. Alți doi erau ofițeri de poliție, inclusiv Marko Gross, un lunetist și fost parașutist, care era liderul lor neoficial.
Grupul se dezvoltase dintr-o rețea socială de pe internet, dedicată soldaților și altor persoane cu înclinații de extremă dreapta, înființată de membri ai forțelor de elită germane, KSK.
În timp, sub conducerea lui Gross, câțiva membri ai acestei rețele au format un grup paralel. Membrii acestuia includeau un doctor, un inginer, un decorator, proprietarul unei săli de fitness și chiar un pescar local.
Își spuneau Nordkreuz, adică Crucea Nordului.
Membrii grupului au negat că ar fi plănuit să ucidă pe cineva. Dar anchetatorii și procurorii, precum și mărturia unui membru – văzută de New York Times – sugerează totuși că planurile luaseră o întorsătură sinistră.
Ziua X
Germania a început să se ocupe de grupările extremiste de dreapta cu întârziere.
Oficialii au admis că rețelele extremiștilor au devenit deja foarte mari și s-au extins în principal în rândul forțelor armate, îngrijorător pentru țara care s-a străduit să își corecteze trecutul nazist și să nu uite niciodată ororile Holocaustului.
În luna iulie, spre exemplu, guvernul a fost nevoit să dizolve o întreagă companie a forțelor speciale, infiltrată de extremiști.
Dar cazul Nordkreuz, care a ajuns recent în judecată, după ce a fost descoperit în urmă cu trei ani, arată că problema extremismului de dreapta nu e nici nouă, nici limitată la KSK sau la forțele militare.
Una dintre motivațiile centrale ale extremiștilor a părut atât de bizară și fantastică, încât autoritățile și investigatorii au evitat să o ia în serios multă vreme, chiar dacă ea devenea tot mai frecventă.
Neonaziștii și alte grupări extremiste vorbesc despre Ziua X – un moment mitic în care ordinea socială a Germaniei se va prăbuși și în care va fi nevoie de intervenția extremiștilor, care vor fi nevoiți să salveze națiunea.
Oameni serioși se pregătesc în prezent pentru Ziua X. Și tot mai mult, autoritățile consideră că acest scenariu este un pretext pentru actele de terorism domestic sau chiar pentru preluarea puterii în Germania de către extremiștii de dreapta.
”Mi-e teamă că am văzut doar vârful aisbergului”, spune Dirk Friedriszik, un legislator din landul Mecklenburg-Pomerania de Vest, locul unde a fost fondat Nordkreuz.
Nu e vorba doar despre KSK. Temerea principală este că aceste celule sunt peste tot. În armată, în poliție, în unitățile de rezerviști.
Dirk Friedriszik, politician din Mecklenburg-Pomerania de Vest:
O pedeapsă blândă
Nordkreuz este una dintre grupările care se pregăteau în mod elaborat pentru Ziua X.
Serviciile de informații au primit o informație cândva spre sfârșitul lui 2016, iar în 2017, procurorii au început o investigație.
A fost nevoie de încă un an pentru ca rețeaua, sau în orice caz o bucată din ea, să ajungă în fața instanței.
Chiar și așa, doar un membru al grupului, Marko Gross, a fost pus sub acuzare – pentru deținerea ilegală de arme, nu pentru conspirație.
Anul trecut, Gross a primit o sentință de 21 de luni de închisoare cu suspendare. Verdictul a fost așa de blând, încât procurorii au făcut recurs.
Din cei aproximativ 30 de membri ai grupării, doar alți doi, un avocat și un alt ofițer de poliție, sunt în prezent anchetați sub suspiciunea că au încercat să organizeze acte de terorism.
Deznodământul este tipic pentru felul în care autoritățile au tratat cazurile de extremism, spun experții. Acuzațiile aduse sunt în general prea blânde. Și aproape mereu sunt concentrate pe indivizi, nu pe rețele.
Dar chestiunea pedepselor blânde ar putea avea legătură și cu problema care provoacă tot mai multe temeri autorităților: infiltrarea cu extremiști tocmai a instituțiilor care ar trebui să ajute la investigarea acestor cazuri, cum ar fi poliția.
În iulie, șeful poliției din landul Hesse a demisionat după ce computerele poliției au fost în mod repetat accesate pentru informații confidențiale care au fost mai apoi folosite de neonaziști pentru lansarea unor amenințări cu moartea.
Tot în Hesse, un cunoscut neonazist a asasinat vara trecută un politician regional.
Unii dintre membrii Nordkreuz erau atât de serioși în privința scopurilor, încât alcătuiseră liste cu inamicii politici. Heiko Böhringer, un politician local, primise deja amenințări cu moartea.
Obișnuiam să cred că oamenii ăștia sunt nebuni inofensivi, care au văzut prea multe filme de groază. Mi-am schimbat părerea.
Heiko Böhringer, politician local:
Crucea Nordului
Unul dintre membrii Nordkreuz, Axel Moll, un decorator de case cu permis de portarmă, a explicat pentru New York Times unde a început totul.
Este vorba despre un poligon de tir din Güstrow, un orășel din nord-estul Germaniei.
Gross, polițistul, era un obișnuit al poligonului. Acesta fusese parașutist și ofițer de recunoaștere în armata germană înainte ca batalionul său să fie absorbit de forțele speciale, KSK.
El nu s-a înrolat niciodată în KSK, dar cunoaște mai mulți oameni care au făcut-o.
Un alt obișnuit al locului este Frank Thiel, campion la tir și instructor destul de căutat de unitățile militare și polițienești ale țării.
În toamna lui 2015, când sute de mii de migranți au sosit în Germania din Siria, Irak sau Afganistan, acești oameni au fost șocați. Din punctul lor de vedere, Germania se afla în fața unei potențiale invazii teroriste, a unei posibile prăbușirii a sistemului. Iar guvernul lor îi primea pe migranți cu brațele deschise.
”Eram îngrijorați”, spune Gross, care își amintește conversațiile din acel an.
Mai târziu, în același an, în vreme ce coordona un workshop pentru KSK în sudul Germaniei, Thiel a aflat de existența unei rețele secrete sociale pe care se discuta despre situația de securitate din Germania. Era condusă de un militar numit Andre Schmitt, cunoscut sub numele de Hannibal.
În scurt timp, în jur de 30 de oameni, mulți dintre ei obișnuiți ai poligonului de tir din Güstrow, s-au alăturat acestei rețele. Apoi, Gross a decis să creeze un grup paralel, astfel încât să se poată coordona cu prietenii care locuiau în vecinătate.
Așa s-a format Nordkreuz.
Existau două criterii pentru cei care voiau să se alăture grupului: ”abilitățile potrivite și atitudinea potrivită”, își amintește Moll, decoratorul cu permis de portarmă.
Gross și alt ofițer de poliție din grup erau membri ai unui partid care abia își făcea loc pe scena politică: Alternativa pentru Germania, care acum este a treia forță politică în Parlamentul național.
Politicienii AfD sunt acuzați de critici că încurajează fenomenul extremismului, de care profită electoral. Unii dintre ei au legături cu Pegida, o grupare extremistă care se opune ”islamizării Germaniei”.
Cel puțin alți doi membri din grup vizitaseră Seminarul Thule, o organizație care promovează supremația albă și care are un portret al lui Adolf Hitler pe perete.
Nordkreuz a continuat să țină întâlniri la câteva săptămâni.
În unele cazuri, grupul avea și invitați. Într-una dintre ocazii au invitat un “Reichsbürger”, un cetățean al Reich-ului, o mișcare care nu recunoaște statul german de după război.
Pregătiri febrile
În orice caz, cu timpul, membrii Nordkreuz au devenit un grup cu legături strânse care avea o ambiție comună, ce ajunsese să le domine viețile: pregătirea pentru Ziua X.
Au început prin urmare să adune provizii suficiente pentru 100 de zile, inclusiv apă, benzină, stații de emisie-recepție, medicamente și muniție.
Grupul a identificat un adăpost, unde membrii ar fi urmat să se cazeze împreună cu familiile lor – o fostă casă de vacanță comunistă, situată undeva în pădure.
În 2016, pe măsură ce sutele de mii de migranți au continuat să ajungă în Germania, iar un număr de atacuri teroriste islamiste au avut loc, pregătirile au devenit tot mai febrile.
În acest timp, Gross și alți membri ai Nordkreuz au călătorit la un târg de arme din Nuremberg și s-au întâlnit cu Schmitt, militarul care înființase rețeaua socială dedicată extremiștilor.
”Scenariul presupunea că ceva rău se va întâmpla”, spune Gross.
”Ne-am întrebat: pentru ce vrem să ne pregătim? Și am ajuns la concluzia că dacă tot facem asta, atunci trebuie să mergem până la capăt”, adaugă el.
Saci de cadavre și var nestins
Întrebarea anchetatorilor este : ”Ce înseamnă până la capăt?”.
Gross insistă, în discuțiile cu jurnaliștii New York Times, că grupul se pregătea pentru o prăbușire a ordinii sociale. Nu a plănuit însă niciun asasinat, nu a plănuit să provoace rău. Dar cel puțin un membru oferă o altă variantă.
”Oamenii urmau să fie adunați și uciși”, a declarat în 2017, în fața anchetatorilor, Horst Schelski.
Schelski, un fost militar din Forțele Aeriene, este contrazis de alți membri ai grupului.
El a declarat în fața anchetatorilor că Jan Henrik H., un politician local, membru al Nordkreuz, avea acasă un dosar gros cu nume, adrese și poze ale politicienilor și activiștilor locali pe care îi considera inamici. În general, vina acestora era că îi ajutaseră pe migranți.
Dosarul lui Jan Henrik H. era alcătuit în mare parte pe baza informațiilor publice, dar unele detalii erau extrase din computerele poliției.
Potrivit lui Schelski, discuția despre eliminarea inamicilor politici ar fi avut loc în 2016, în prezența altor membri ai grupului.
La o cafea băută într-o cârciumă dintr-o parcare din Sternberg, Jan Henrik H. le-ar fi spus colegilor săi că ”oamenii din dosar” sunt ”nocivi” pentru stat și că trebuie ”eliminați”.
Omul dorea chiar sfaturi pentru a afla cum e mai bine ca eventualii prizonieri să fie transportați.
După această întâlnire, sursa polițiștilor, Horst Schelski, a preferat să se îndepărteze de grup.
În momentul respectiv, serviciile de informații îi monitorizau deja. La opt luni după întâlnirea descrisă mai sus, autoritățile au derulat prima percheziție dintr-o lungă serie la casele membrilor Nordkreuz.
Pe parcursul a doi ani, autoritățile au descoperit arme, muniții, liste cu inamici politici și o listă de comenzi pentru Ziua X, care includea saci de cadavre și oxid de calciu – var nestins.
În discuțiile cu New York Times, Gross a declarat că sacii de cadavre aveau alte scopuri. Mai exact, ar fi urmat să fie folosiți ca saci de dormit – impermeabili – sau ca husă de transport pentru obiecte de dimensiuni mari.
“Vrem să știți unde dormiți”
Dezvăluirea potrivit căreia gruparea avea o listă de inamici l-a tulburat pe politicianul local Böhringer, care primise deja amenințări cu moartea.
În 2015, doi polițiști au ajuns la el acasă și au desenat o schemă a casei. ”Vrem să știm unde dormiți, pentru a putea să vă protejăm”, i-au spus oamenii legii.
Inițial, el nu a fost foarte preocupat, dar în iunie 2018, după perchezițiile efectuate în casele membrilor Nordkreuz, a fost chemat la secția de poliție.
”Mi-au arătat o schemă a casei mele și m-au întrebat dacă o recunosc. Era exact desenul făcut de polițiștii care veniseră în casa mea”, spune Böhringer.
A trebuit să înghit în sec destul de puternic. Oamenii care îmi spuneau că vor să mă protejeze au oferit acest desen celor care voiau să îmi facă rău. Nu voiau doar să supraviețuiască Zilei X, voiau să își ucidă inamicii.
Heiko Böhringer, politician local:
Cine este și ce dorește Marko Gross
Casa lui Marko Gross, liderul informal al Nordkreuz, a fost percheziționată de două ori. Prima dată în august 2017, când forțele de ordine au găsit cel puțin zece arme de foc și 23.000 de cartușe, unele dintre acestea furate din arsenalele armatei sau poliției.
Un alt raid al poliției, în iunie 2019, a descoperit 31.500 de cartușe și o armă semiautomată Uzi. De data aceasta, Gross a fost arestat.
Dar a fost pus sub acuzare doar pentru posesie ilegală de arme. Iar în ancheta privind presupusele acte de terorism care îi vizează pe doi membri ai grupării, este doar martor.
”Este uluitor”, spune Lorenz Caffier, ministrul de interne al landului. ”Un om care strânge atâta muniție acasă, este apropiat de mișcările de extremă-dreapta și face comentarii extremiste pe rețelele sociale nu este un individ inofensiv”, asigură oficialul.
”Marko Gross are un rol-cheie”, adaugă el.
Procurorii au concluzionat că muniția strânsă acasă la Gross provine de la cel puțin zece depozite ale armatei sau poliției din întreaga țară, ceea ce arată că omul are posibili colaboratori peste tot.
Deocamdată, trei polițiști sunt anchetați sub suspiciunea că l-ar fi ajutat pe Gross. În momentul când a fost întrebat la proces despre proveniența cartușelor, acesta a spus că nu își mai amintește cum a făcut rost de ele.
În discuția cu New York Times, Gross a rămas fidel acestei declarații care nu spune prea multe. Nu a ezitat însă să împărtășească alte opinii.
El o acuză pe Angeka Merkel pentru primirea migranților, consideră că orașele multiculturale din vestul Germaniei sunt ”califate”.
Cea mai bună cale de a scăpa de migrație a fost aceea de a se muta în estul țării, ”acolo unde oamenii sunt încă numiți Schmidt, Schneider și Müller”, spune el.
Gross are și preferințe politice clare pe plan extern. ”Îmi place Trump”, spune el.
Unii dintre colegii lui Gross și-au exprimat încă din 2009 temerile cu privire la opiniile extremiste ale acestuia. Se pare că el adusese chiar literatură nazistă la muncă. Dar nimeni nu a intervenit, ba dimpotrivă, polițistul a fost recomandat pentru o promovare.
Pentru Gross, nimic nu s-a schimbat, iar preocupările sale sunt aceleași. Guvernul, spune el, transportă refugiați în țară după miezul nopții.
Coronavirusul, crede el, este un pretext pentru a-i priva pe oameni de drepturile lor. Iar felul în care presa acoperă tema coronavirusului aduce aminte de propaganda televiziunii de stat din timpul comunismului.
De aceea, Gross urmărește pe YouTube, pentru a se informa, Russia Today, canalul rusesc de televiziune controlat de stat.
Informarea din surse alternative, susține el, este necesară, deoarece toți ceilalți, Merkel, oamenii de afaceri, băncile, Bill Gates, fac parte din ”statul ascuns”.
Gross încă mai așteaptă Ziua X, mai devreme sau mai târziu. Sau poate niște revolte, provocate de recesiunea economică. Sau o criză de energie, deoarece guvernul german închide minele de cărbune.
Iar Nordkreuz, cel puțin spuselor lui, nu a dispărut.
”Rețeaua este încă aici”, asigură Gross.