Și-a tatuat o cioară ca răspuns la injuriile primite și dorește să fie cât mai vocal că este rom. „Vreau eu să fiu persoana aia pe care n-am avut-o când eram copil”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cum e pentru un copil rom să citească mii de comentarii rasiste pe internet sau să audă adulți care își amenință copiii că îi dau la țigani, dacă nu sunt cuminți? Alex Stan, activist pentru drepturile romilor și vicepreședintele Uniunii Studenților din România, povestește într-un interviu despre copilăria lui, descoperirea propriilor prejudecăți, asumarea identității și răbdarea de a dezbate.
Cuprins:
Îl întâlnesc pe Alex Stan, vicepreședintele Uniunii Studenților din România (USR) și activist rom, la o terasă din București, la început de iunie. Are părul tuns periuță, un pierce în ureche și poartă un tricou pe care scrie mic Syan. Cineva i-a greșit numele acum câțiva ani. Syan, în loc de Stan. Alex a îmbrățișat greșeala și a rămas Syan pentru prieteni.
Am auzit de Alex Stan pe Facebook unde a făcut o postare despre faptul că a intrat la facultate pe locurile pentru romi. „Este un secret rușinos? Nu. Este ceva de care sunt foarte mândru”, a scris el. Postarea a avut mii de aprecieri și sute de distribuiri. Pe lângă „felicitări”, au fost și mulți oameni care au chestionat necesitatea acestor locuri.
„Avem toți aceleași drepturi în țara asta? De ce este nevoie de locuri suplimentare la facultate pt. romi, dincolo de naționalitate, nu suntem toți români? Eu vă predau aceeași materie, te rog să nu te simți ofensat de întrebare”, i-a comentat o femeie.
„Bună ziua! Nu mă simt deloc ofensat, chiar mă bucur că pot să aduc explicații suplimentare. În România, romii au fost sclavi peste 500 de ani. Da, este adevărat că în prezent nu mai sunt sclavi, dar asta înseamnă că populația majoritară are un avans de dezvoltare generațională de 500 de ani. Asta înseamnă că şi dezvoltarea educațională şi economică, printre altele, este precară pentru foarte mulți romi, fără să fie vina lor. Nu poți repara aşa repede ceva ce ai stricat 500 de ani”, a răspuns Alex.
Tânărul de 22 de ani mai e membru în alte două asociații studențești și a terminat recent anul patru la Drept și anul trei la Marketing. E foarte implicat în mișcările studențești. Își dorește să devină profesor universitar și nu exclude posibilitatea de a intra în politică, dar mai încolo. „Vrem, nu vrem, politica este modul cel mai bun de a schimba lucrurile”.
Ca parte din activismul lui online, face videouri pe rețelele sociale în care explică originea unor expresii folosite colocvial, dar care au legătură cu momente tragice din istoria romilor, precum sclavia.
@syanalex O poveste tristă azi. #roma #social ♬ sunet original - Alex Stan
„Te-ai înecat ca țiganul la mal? Care este originea expresiei? Pe vremea sclaviei, existau foarte multe persoane care încercau să fugă de la stăpânul lor. Dacă un rom era prins fugind, era legat la picioare și aruncat în cea mai apropiată apă”, spune Alex într-un video pe TikTok.
Și-a tatuat o cioară ca răspuns la injuriile primite
De când și-a asumat identitatea romă într-un mod public și a început să combată prejudecățile împotriva persoanelor de etnie romă, Alex primește des insulte în privat.
„Nu era zi în care să nu primesc un mesaj cu fir-ai a dracu’ de cioară borâtă. Era foarte amuzant la început, după a fost puțin supărător, după care m-am împăcat cu ideea. Mie mi s-a părut foarte interesant să studiez originea expresiei, poate animalul în sine. Și am ales să-mi fac un tatuaj pe tema asta. Mi-am tatuat o cioară”, povestește el. Tatuajul este pe brațul stâng. Este și o referință la mitologia nordică și la cea a nativ americanilor.
„Am ales să-mi tatuez o cioară care simbolizează toate cele de mai sus. Are ca inspiraţie corbul orb din piesa «Mica Ţiganiadă», corbul lui Edgar Allan Poe şi fiecare moment în care am fost numit «cioară borâtă»”, a scris el într-o postare pe Instagram.
„A fost un animal care în zona asta de Europa Estică a fost asociat cu ghinionul, cu mizeria. Cel puțin în folclorul românesc, cioara e un semn al morții, al ghinionului, ceva ce nu trebuie să atingi. Cuvântul țigan provine dintr-un cuvânt din greaca veche, atinganos, care înseamnă de neatins. Părerea mea este că de aici vine asocierea”, explică tânărul.
View this post on Instagram A post shared by Alex Stan (Syan) (@alexstan869)
Un deputat AUR l-a făcut „cap de melc” acum câteva luni, într-un comentariu pe Facebook, după ce Alex Stan scrisese despre xenofobia lui Mircea Vulcănescu, în contextul scandalului privind desființarea bustului lui. Drept răspuns la jignirea deputatului, Alex și-a pus o poză de profil cu Gary, melcul din desenele animate SpongeBob.
7 din 10 dintre româninu au încredere în romi, arată Barometrul discriminării din 2019.
Alex spune că e deschis să stea de vorbă cu oamenii care lasă comentarii stereotipice și rasiste despre romi, chiar și cu cei care îl atacă personal. Se gândește mereu că alți copii romi vor vedea că cineva le-a luat apărarea și a combătut acele stereotipuri.
„Vreau eu să fiu persoana aia pe care n-am avut-o când eram copil”, explică tânărul activist.
Secretul lui Alex
Alex a fost implicat în viața civică încă din școala generală. A făcut voluntariat în grupuri locale de tineret sau la serviciul de ambulanță București-Ilfov. De asemenea, urmărea foarte multe pagini de știri, unde citea sute, mii de comentarii rasiste.
Eu știam de la părinții mei că sunt de etnie romă, mi-au explicat chestia asta. Și mă uitam, zeci de mii de comentarii în care spuneau că romii nu se spală, nu muncesc, fură, nu învață și eram… În mintea mea de copil, nu înțelegeam ce se întâmplă. Chestia asta mi-a format un scut în jurul meu cât să mă ascund de faptul că sunt rom, cât să mă depărtez de ceea ce înseamnă cultură, să nu spun nimănui, să țin chestia asta un secret.
Nu erau doar comentariile din online, ci tot ce auzea în jurul lui. „Erau atâtea expresii nasoale despre chestia asta. Auzeam alți părinți care le spuneau copiilor în parc că dacă nu ești cuminte, te dau la țigani. Nu sunt eu ăla care fură copii, mă gândeam în capul meu, deci nu sunt țigan”, continuă el.
„Dacă ești rom nu înseamnă că nu poți să fii rasist la rândul tău. Am avut o perioadă în care chiar am crezut chestiile de genul ăsta și mă feream de persoanele de etnie romă chiar dacă eram dintre ele. În comentarii nu era nimeni care să ne ia apărarea. Aș fi avut nevoie de cineva atunci să văd că poate nu-i așa”, mărturisește Alex.
În clasa a III-a, i-a spus unei colege de clasă „secretul” lui. I-a precizat că nimeni nu trebuie să mai afle despre asta. Colega nu a avut nicio reacție, își amintește el. „Eu ulterior mi-am dat seama că noi, ca și copii, suntem cu gândirea ceva mai incluzivă”.
Schimbarea
La liceu, Alex a avut niște colegi care se identificau ca neolegionari, și în mod paradoxal, din contactul cu aceștia s-a născut acceptarea de sine. A început să își interogheze propriile idei și prejudecăți.
„Culmea, am fost prieten foarte bun cu ei. Numai că era clar că aveam o divergență de opinii foarte mare. Am avut foarte multe dezbateri de-a lungul timpului. Și dezbateri care au fost chiar constructive. Au fost momente în care conștientizam că, stai puțin, opiniile lor sunt greșite, pentru că pot să mă dau exemplu și pe mine că nu fac așa și că nu se întâmplă chestia asta. Pot să dau exemplu familia mea. Și ușor, ușor, în capul meu, au început să se lege niște chestii”, povestește tânărul.
„Privește și nu uita”
Momentul decisiv pentru activismul lui Alex a fost participarea la un eveniment în Polonia, la Auschwitz, de ziua comemorării Holocaustului Romilor. Învățase la școală despre Holocaust, dar nu și despre Holocaustului Romilor. Evenimentul se numea Dikh he na bister, care înseamnă „Privește și nu uita”. Acolo a întâlnit mai mulți tineri romi din toată Europa. Îi unea sentimentul că nu se simt acasă în propriile țări.
Am purtat discuții pe acolo, în care spuneam că ne simțim de parcă nu suntem acasă în țările noastre. Și încercam oarecum să discutăm unde este sentimentul de acasă pentru noi. Cineva a venit la un moment dat cu o abordare foarte tradițională, care spune că acasă e locul unde-ți sunt îngropați morții, unde familia ta e îngropată. Și atunci a străfulgerat un gând că foarte mulți dintre strămoșii noștri sunt îngropați în Auschwitz.
Deși romii din România nu au murit la Auschwitz, ci în Transnistria, adaugă el, s-a conectat atunci cu alți tineri romi prin faptul că toți aveau o istorie comună de suferință.
„Probabil era o rudă îndepărtată”
Într-una dintre sălile de expoziții de la Auschwitz, Alex a văzut o fotografie cu o florăreasă din București, de la sfârșitul anilor ‘30. Romii sunt împărțiți în familii, în bresle, în funcție de vechea meserie tradițională, explică Alex. El face parte din rândul romilor boldeni, foști florari. Tatăl lui a fost ultimul din familia lui care a fost florar. A avut o florărie, dar apoi și-a schimbat meseria.
Văzând acea fotografie la Auschwitz, Alex a trăit un moment de șoc. „Atunci a fost lovitura cea mai mare pentru mine. Am văzut legătura mea directă, pentru că cel mai probabil era o rudă îndepărtată”, spune el.
Din acel moment, august 2021, a început să se expună în spațiul public, să fie cât mai vocal pe seama faptului că e rom. „Eram deja student la marketing. Și am ales să folosesc această unealtă, pe care oricum o învățam la facultate, pentru a face publică povestea, pentru că am conștientizat că atât timp cât nu o să fie persoane publice care o să spună chestia asta, nu o să fie nici tineri care să se simtă inspirați și care să fie ok în pielea lor”, adaugă Alex Stan.
Bucuria comentariilor „moderate”
O parte dintre comentariile pe care le primește sunt „moderate”. De exemplu, de ce e nevoie de locuri suplimentare pentru romi la facultate. Sau de ce să folosești termenul de „sclav” și nu „iobag”. Sau de ce se spune că romii sunt discriminați.
Comentariile moderate sunt preferatele mele și de fiecare dată când apar în postările mele chiar mă bucur, pentru că îmi dau ocazia să argumentez. Pentru că majoritatea comentariilor moderate sunt bazate pe niște stereotipuri ușor de demontat.
Crede că aceste dezbateri în online sunt importante pentru că ele pot schimba nu doar opiniile celor care exprimă unele prejudecăți, dar și ale celor care citesc conversațiile.
„De foarte multe ori prefer să nu opresc dezbaterile, pentru că chiar dacă nu înțelege persoana cu care dezbat, înțeleg persoane care citesc. Le opresc doar atunci când obosesc eu fizic și mental. Și asta se poate după câteva zile de dezbateri”, precizează Alex.
A înțeles că o parte dintre cei mai înverșunați sunt persoane care simt că le e atacată identitatea. „Se simt jignite de toată chestia asta, pentru că ataci istoria României. E o istorie pe care și eu o am învățat-o la școală, extrem de romanțată. De ce românii sunt buricul civilizației și de ce românii sunt gloria lui Ștefan cel Mare. Și eu vin și le spun, hei, știți, lucrurile nu sunt atât de roz precum le-ați învățat voi de la părinții voștri în toată copilăria voastră. Noi avem vreo 500 de ani de sclavie în România, cea mai lungă sclavie atestată la nivel mondial”, spune el.
De aceea, continuă Alex, încearcă să nu atace în dezbateri, să găsească teren comun. „De ce ar trebui să lucrăm împreună să vedem care sunt cauzele și care sunt efectele până în ziua de azi. De ce putem să facem România o țară mai bună împreună, nu separat”, adaugă el.
Spre deosebire de activismul lui pe partea de educație, care e mai contondent, în cel antidiscriminare dorește să rămână moderat.
„Sunt conștient că aciditatea atrage ura populației majoritare și știu că nu așa se face, pentru că tu nu ai nevoie de ură, tu ai nevoie acolo de colaborare. Și nu poți să ataci toată populația României, că ți-o pui în cap. Nu e modul de abordare. Sunt unii activiști care fac asta și nu judec. Bravo lor! Modul meu de abordare este moderat, pentru că se bazează pe colaborare și înțelegere reciprocă”.
Mitul lui Sisif, rescris
În afară de comentariile moderate, primește și multe „comentarii extremiste”. „De exemplu, nu vezi, bă, du-te bă și fură, al naibii de țigan ce ești. Sau vezi că ai ratat niște șine de tren de furat, bă, țigane”. Iar asta îl face să se simtă uneori în mitul lui Sisif. Obosește.
„La un moment dat simți că bolovanul ăsta pe care îl împingi tu în sus, acest bolovan al combaterii discriminării, cum ai luat o oră de pauză au mai apărut alte 40 de comentarii rasiste și cade bolovanul înapoi. Dar cred că, deși bolovanul cade, oarecum baza se ridică. Și nu mai cade în același loc, pentru că noi, împreună, construim o bază mult mai solidă pe care o ridicăm. Și parcă vârful nu mai e atât de sus”, adaugă el.
Recent i-a scris o colegă, care i-a mărturisit că și ea a intrat pe locurile pentru romi, dar că nu a avut curajul să vorbească despre asta cu nimeni. „Și îmi spunea că singurul motiv pentru care a avut puterea să fie ok cu persoana ei a fost pentru că citea postările mele”.
A observat că au apărut mulți aliați, oameni care prind curajul să comenteze împotriva stereotipurilor despre romi când văd că mai e cineva care se împotrivește, care aprinde scânteia.
„Și chestia asta chiar mă ajută și pe mine să fiu mai ok și să nu mai simt că sunt în mitul lui Sisif”.
