Stabilit de jumătate de viață printre noi, un brazilian vorbește sincer despre defectele românilor: „Aici totul e pe șmecherie. Mai trebuie lucrat la cei 7 ani de acasă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Stelistul Walace este de 17 ani în contact cu România, a povestit într-un interviu Libertatea ce-l leagă de aceast țară adoptivă, ce apreciază la oameni și de ce urăște gurile de canal, ce-și învață copiii născuți aici și face un apel ca împreună să lucrăm mai mult la „cei 7 ani de acasă”.
Cuprins:
- „Socrii sunt ca părinții”
- Mai trebuie lucrat la „cei 7 ani de acasă”
- „Dacă faci 1.000 de euro pe lună, cheltui dublu”
- „Soția m-a învățat să ajut oamenii la nevoie”
- „Îmi învăț copiii să se ridice în picioare când văd un om în vârstă”
- „De la Mamaia mă întorc mai obosit, prefer la munte”
- Haios când vorbește de mâncarea românească
Walace Alves da Silva, 32 de ani, este un brazilian care și-a trăit jumătate din viață în România. Practic, este român, chiar dacă nu a obținut cetățenia, fiind căsătorit cu Florența, bucureșteancă, având doi copii, Andressa (13 ani) și Mateus (2 ani).
A jucat în țară la orice nivel, de la a treia la prima divizie, iar acum în a doua. A început la Albota, cu ajutorul socrilor, apoi la FC Argeș, Rapid București, FC Olt, Daco-Getica, Dunărea Călărași, Petrolul Ploiești (după o experiență la Al Ittihad în Egipt), iar din primele zile ale pandemiei de coronavirus, în martie 2020, este la CSA Steaua. Este unul dintre străinii vechi nu doar din sportul românesc, stabilit aici, casă, masă și familie, înfățișează un tablou realist despre țara adoptivă, pe care declară ferm că nu vrea să o părăsească sub nicio formă spre a reveni în ținutul natal.
- Walace, îți mai aduci aminte prima ta interacțiune cu România?
- Prima oară, la 15 ani, am fost prin trecere, dar n-am rămas, fiindcă eram minor. Apoi, la 17 ani, cu câteva luni înainte de majorat, eram în Italia, iar niște impresari erau prieteni cu frații Becali. Am fost adus la Urziceni, în probe la Unirea, două-trei săptămâni. N-am rămas, dar s-a ivit oportunitatea vieții mele (râde).
- Care?
- Atunci mi-am cunoscut soția, Florența. Am rămas în legătură cu ea, tot ea m-a determinat să mă întorc în România. Un an mai târziu. Mă certasem cu niște impresari din Brazilia, care mă blocau. Am sosit în România, am rămas cu Florența, apoi a venit pe lume și fiica noastră, care acum are 13 ani. Din 2009 m-am stabilit, practic, în România.
„Socrii sunt ca părinții”
- Cetățenie ai?
- Nu.
- De ce?
- Am avut diverse accidentări de-a lungul timpului, există regula de a avea permis permanent, iar pentru cetățenie să bifezi 5 ani fără să ai mai mult de 10 luni când ești plecat din țară. Am avut trei încercări de obținere a cetățeniei în perioade cu accidentări, când mai tot plecam din România, toate au fost respinse. Am permis de ședere în România, pe baza familiei de aici, la fiecare 5 ani prelungesc acest permis, mi-e OK așa.
- Ce știai despre România înainte să vii aici?
- Habar n-aveam de această țară. Eram prea mic când a fost naționala voastră, cu Hagi, cu Popescu, cea mai tare în fotbal. La Mondialul din America aveam doar 5 ani.
- Ce ai găsit în România?
- Mereu când mă gândesc, primul lucru care-mi vine în minte este că mi-am găsit soția aici, femeia vieții mele. M-a ajutat enorm. Am cunoscut-o la restaurantul ”Doi Cocoși”, lucra acolo. Impresarii mă duceau prin Belgia, Italia, Portugalia, dar nu-mi dădeau bani prea mulți. Florența mea m-a ajutat cu tot, de la sfaturi la bani! Am început la Albota, în Liga 3, prin intermediul socrilor, așa a început cariera mea în fotbal. Oamenii? Să le dea Dumnezeu sănătate românilor, m-au primit bine întotdeauna. Pot spune că sunt minunați, cu mâna pe inimă. Socrii, de exemplu, sunt ca părinții mei.
Mai trebuie lucrat la „cei 7 ani de acasă”
- Undeți place cel mai mult în România?
- În București e foarte bine de trăit. Siguranță mai mare decât în Brazilia. M-am stabilit aici, nu am de gând să mă întorc în Brazilia. Și părinții mei m-au vizitat în țară. Avem o fată de 13 ani și un băiat de 2 ani. Merg mai rar în Brazilia, stau într-un stat aproape de Amazon, la vreo 3.000 de kilometri de Rio de Janeiro. Ca să ajung la ai mei acasă, în Brazilia, fac aproximativ 40 de ore, cu escale, cu tot. Extrem de obositor.
- Ce-ți place cel mai mult la români?
- N-am ce să le reproșez. Îmi place siguranța pe care o ai de a trăi. Poți să ieși la orice oră și nu se pune problema că pățești ceva. În Brazilia, nu poți să faci lucrurile astea. Siguranța asta îmi dă liniște. La voi poate este unul, două cartiere mai rele, dar la noi și ziua te poate pândi pericolul! Noi stăm în Bucureștii Noi, e liniște. În Brazilia nu poți să lași mașina pe stradă, ți-o ia și dacă o păzești, dacă e una mai scumpă.
- Ce nu-ți place la români?
- Niște chestii, ca peste tot. Puțină educație cu părinții. Nu-mi place modul de a vorbi cu părinții. Nu neapărat copiii, noi, ca adulți, vorbim prea dur cu părinții. Ar trebui mai mult respect. Mai ales că unii locuiesc cu părinții. Trebuie mai multe lecții la ”cei 7 ani de acasă”. Și altceva la români: totul e pe șmecherie, nu? Dar așa e sistemul, așa mi s-a spus de la început. Și am început să ”prind” asta, să mă adaptez.
„Dacă faci 1.000 de euro pe lună, cheltui dublu”
- Cum ți se pare viața din România, ieftină sau scumpă?
- Bucureștiul e scump, normal, orice capitală e mai scumpă. Depinde și ce pretenții ai tu la mâncare, la cazare, la mașină. Dacă știi să te organizezi, gospodărești, poți trăi foarte bine. Să știi până unde te întinzi. Românul are o problemă, avem chestia asta: dacă câștigi 1.000 de euro, cheltui de 2.000 de euro! Poți trăi bine și dacă nu ai pretenții foarte mari. Cunosc vecini sau oameni, în general, care se plâng că ce viață grea au, dar nu se duc la muncă. Păi cum vrei să faci ceva, dacă tu nu pui osul la muncă.
- Cum vezi dezvoltarea României?
- S-a dezvoltat incredibil de mult. Îți dau un exemplu: zona Sisești, "Doi cocoși", zona Străulești, Voluntari, erau străzi de pământ, terenuri, când am venit eu în România. Acum sunt printre cele mai scumpe zone, s-au înnoit toate. Plus parcuri, locuri de entertrainment, Bucureștiul e top. În România, în multe zone, se construiește non-stop, apar blocuri, case, bani să ai.
„Soția m-a învățat să ajut oamenii la nevoie”
- Cum ai învățat limba română? O vorbești fără accentul brazilienilor care au deprins limba noastră.
- Mulțumesc. La început, cu soția mă înțeleagă într-un fel de italiană, mai ales că nici eu, nici ea nu vorbeam engleza. Era o limbă ”stricată”, 6 luni m-am descurcat dând din mâini, apoi am fost obligat să învăț româna. Dar și acum recunosc că mai am multe de învățat, gramatical. Nu mi-e rușine să spun că sunt român, mai ales că vorbesc bine limba voastră.
- Ce ai învățat cel mai mult de la soția ta?
- Ea m-a ajutat foarte mult, și financiar, când nu aveam nimic, și sufletește, mai ales. O femeie foarte bună care ajută oamenii. M-a învățat chestia asta, să fii dispus să ajuți oamenii la nevoie.
„Îmi învăț copiii să se ridice în picioare când văd un om în vârstă”
- Ce ai învățat cel mai important în România?
- Aici, am construit o familie. Am început o nouă viață, de la copil a trebuit să devin părinte, direct, de la 18 ani, o responsabilitate uriașă. M-am maturizat cu copilul, a trebuit să fiu șeful casei. Nu mi-a fost ușor. Am învățat de la români că pot fi și oameni în care să ai încredere.
- Ce le transmiți copiilor tăi?
- Să fie copii cinstiți, onești. Și noi, adulții, suntem de vină, uneori, că dăm o șpagă din când în când. Vreau să-i învăț pe ei onești! Plus respectul, educația, trebuie să știi să spui "buna ziua", "sărut mâna", fără fițe. Te ridici în picioare când vezi un om în vârstă, îl inviți să stea în locul tău. Vreau să ofer copiilor principii simple. Și să fie luptători, să nu stea să aștepte ajutorul celorlalți. Iar dacă ajută pe cineva, să nu se dea mari, au făcut-o de plăcere, nu din obligație.
„De la Mamaia mă întorc mai obosit, prefer la munte”
- Situația din Ucraina îți dă fiori?
- Sincer, mi-a fost teamă nu pentru români, neapărat, dar mă simt rău că oamenii nevinovați suferă din cauza altora care vor putere. Deși în groapă se duc și ei, tot singuri, fără nimic. Oricum, războiul ne afectează economic. Nu cred că cineva, oricât de nebun, ar putea apăsa pe un buton... Să lase naibii orgoliile deoparte și să facă pace!
- Ai resimțit și tu problemele economice?
- Ca orice om. De la 4 lei și ceva s-a făcut 9 lei benzina. Prețurile au crescut, se adună, îți dau cu minus lunar în buzunar. Se simte la orice om, și cine are salariu 2.000 de lei, și cine are salariu 10.000 de lei.
- În vacanțe unde vă duceți?
- Iarna, plec în Brazilia. Dar de doi ani de zile nu mai plec deloc ca să iau permis permanent. Vara, Antalya sau undeva la mare. În România, mai mult la munte ne place. La mare, prefer pe aici, pe lângă, în străinătate, la turci, la greci. La Mamaia sunt prețuri ca la Miami! Și condițiile... Plus nebunia de la plajă. Am mai mers și la Mamaia, dar e bătaie de cap, mă întorc mai obosit după concediu. Am copii, prefer afară, unde sunt condiții mai bune și pentru ei.
Haios când vorbește de mâncarea românească
- Ce mâncare îți place?
- Mâncarea la grătar, piept de pui, vită, salate, legume, orez. Mâncărurile tradiționale românești mi se par mai grele, chiar dacă sunt bune. Mă umflu de la ele. Ciorbă o dată pe lună, atât. Dacă bagi o ciorbă cu felul doi, te umfli, dacă mănânci doar ciorbă, în două ore ți-e foame! La grătar, mănânc orice, de la mici la vită.
- Drumurile cum ți se par?
- Avem de tras un pic, autostrăzile și drumurile nu sunt cum trebuie. Plus gurile de canal, le urăsc! Rupi mașina. Apoi, să faci 7-8 ore drumul București - Brașov, dus-întors.
- Vreo personalitate pe care s-o apreciezi?
- Nu-mi vine nimeni în cap. La televizor nu mă uit la nimic în afară de fotbal. Îmi plac emisiunile cu talente, ”X Factor”, ”Vocea României”, ”Românii au talent”. Mai trag un ochi la știri, dar nu prea mult.
Foto: instagram si facebook Wallace Silva
