Una dintre victimele incendiului de la SJU Piatra Neamţ îşi pierduse, acum două săptămâni, soţul. Fiul femeii: „Mama se ruga să nu moară înaintea lui tata”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Virginia Lupaşc, 84 de ani, a murit în incendiul de la secţia ATI a SJU Piatra Neamţ. Femeia locuia în satul Stejarul, din comuna nemţeană Tarcău. Cu două săptămâni înainte, Virginia îşi înmormântase soţul, Gheorghe Lupaşc. Erau aproape de aceeaşi vârstă, ea avea cu două luni mai mult.
Cuprins:
“Tata a avut un atac vascular cerebral, în primăvara lui 2019. L-am dus la spital, la Piatra Neamţ, de două ori mi l-au dat acasă”, spune Petrică, fiul soţilor Lupaşc.
“Prima oară, de la UPU, am stat pe hol până s-a schimbat tura, apoi m-au trimis cu el la Infecţioase. Şi medicul specialist mi-a zis atunci că nu e de competenţa lui. A doua oară, am reuşit să ajung cu el până la un medic care şi-a dat seama ce are. Dar mi-a zis doctoriţa că l-am adus prea târziu. Tata îşi pierduse complet vederea, era orb. Şi a fost diagnosticat şi cu demenţă vasculară. Nu se mai putea mişca, stătea la pat”.
“Mama era o luptătoare”
Cea care a avut grijă de Gheorghe a fost soţia lui.
Mama era o luptătoare, a muncit mereu mult, nu se gândea că poate mă îmbolnăvesc, că nu ştiu ce… Doar atâta: în ultima vreme, s-a rugat mult la Dumnezeu să nu moară înaintea lui tata, să poată avea grijă de el.Petrică Lupașc:
El are 60 de ani, locuieşte tot în comuna Tarcău, dar până acum câteva săptămâni, când s-a pensionat, lucra la Hidroserv. Nu putea sta lângă părinţii lui.
De aceea, tocmise un vecin să se ocupe de Virginia şi de soţul ei, să-i ajute în gospodărie, cu tot ce au nevoie. De la acel vecin, crede Petrică, e posibil ca mama lui să fi luat noul coronavirus. “Nu-mi dau seama, altfel, de unde să se fi infectat mama, că nu ieşea aproape deloc, să nu-l lase pe tata singur”.
După înmormântarea soţului, Virginia a început să se simtă tot mai rău. “Nu putea să respire, nu mai avea vlagă. Avea o boală mai veche la plămâni, am moştenit-o de la ea, m-am tratat. Dar pe mama n-am reuşit s-o conving să meargă la doctor. Tata, care a fost prin doctori, spunea că dacă te duci la spital nu-şi dă nimeni interesul, nu-ţi fac nimic din ce ar trebui, îşi bat joc. Iar mama a prins o frică de doctori”.
“Asistenta de la ambulanţă m-a certat rău”
Îngrijorat de starea mamei, Petrică a insistat să cheme ambulanţa.
Soţia mea îi dusese de mâncare, cartofi la rolă, la cuptor, o tocăniţă uşoară. Mama mâncase şi un ou fiert, mi-a spus la telefon: Parcă m-am mai întremat, cred că o să trăiesc. Am rugat-o să-mi promită că, dacă a doua zi dimineaţă se simte mai rău, să sun la 112.Petrică Lupașc:
A doua zi, Petrică a sunat şi mama lui abia i-a răspuns: “Nu mai pot…”. Au chemat ambulanţa. Casa Virginiei se află în vârful unei pante. Maşinile nu pot urca până acolo. Iar de la poartă până la uşa casei sunt câteva zeci de trepte de piatră.
Unde lumina e lumină
“Asistenta de la ambulanţă m-a certat rău. Că de ce n-o aduc pe mama în braţe, că de ce nu am pus-o în maşină şi i-am chemat pe ei. Până la urmă, am coborât-o pe mama cu scaunul, eu cu şoferul. Au pus-o imediat la oxigen”, povestește bărbatul.
E uşor să-ţi imaginezi cum arată raiul, când vezi locurile unde soţii Lupaşc trăiau de peste jumătate de secol. Culmi albastre de munţi, pajişti verzi lucind de rouă, meri cu mere roşii, mărunte, ca nişte globuleţe, râul Tarcău în vale.
Locuri din acelea unde lumina e doar lumină şi culorile sunt cele adevărate. De acolo a fost luată Virginia şi transportată direct în secţia ATI de la SJU Piatra Neamţ.
“Nu s-a făcut recunoaştere, direct test ADN”
După internare, Petrică a ţinut legătura cu spitalul, dimineaţa şi seara primea veşti despre starea mamei lui. “Până când, sâmbătă seară, a sunat cineva de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie, era o doamnă comisar. Mi-a spus că mama mea a decedat şi dacă am nevoie de orice să sun la numărul ăsta... De la spital, nu m-a sunat niciun medic, după incendiu”.
Pentru că mama lui fusese depistată pozitiv cu COVID-19, Petrică e carantinat. Aşa că de relaţia cu autorităţile s-a ocupat fiul său. “Băiatul meu nu a văzut-o pe mama. Nu s-a făcut nici o recunoaştere. Dar m-au sunat să-mi spună să nu mănânc, să nu beau apă două ore, că vin să-mi ia probe pentru testul AND”, spune bărbatul.
O familie, trei morminte
În cimitirul din Stejaru, groparii au săpat mormântul Virginiei între crucea soţului şi cea a fiului mai mic, Mihai. Cu 12 ani în urmă, fratele lui Petrică a murit într-un accident auto. Încercând să evite un microbuz, a ieşit de pe şosea şi a plonjat cu maşina în canalul Bistriţa. Mihai a reuşit să o ducă la mal pe soţia lui, Petronela, dar el a fost luat de curent şi a dispărut sub ape. Avea 33 de ani şi doi copii.
“A fost un accident urât, foarte urât, de care, la fel ca şi la mama, s-a auzit în toată ţara. Toţi din familia mea s-au dus în condiţii tragice… Tata a suferit atâta… Mama, care era o femeie credincioasă, n-o să aibă parte de o înmormântare cum trebuie… Vă daţi seama…”. Petrică povesteşte cu ochii în lacrimi.
Nu e scris nicăieri că oameni buni mor de moarte bună.
Fiul Virginiei a fost sunat de avocaţi, care vor să-l reprezinte în procesul care va urma anchetării incendiului din secţia ATI.
“Să ştiţi că sunt şi medici buni în Piatra Neamţ”
Petrică se abţine de la acuzaţii. “Nu pot să dau vina pe nimeni, nu am cum. Aştept să văd ce vor descoperi cei care anchetează. Aşa, spitalul ăsta trebuia să îl dau de multe ori în judecată. Că am avut probleme din cauza lui şi când m-am dus cu băiatul cel mic, şi când m-am dus cu băiatul cel mare, şi cu soţia, care are probleme mari la picioare, abia merge”.
Sprijinit în gardul de fier al casei sale, flancat de curci albe şi de un curcan care se crede câine de pază, Petrică îşi şterge ochii şi adaugă: “Să ştiţi că sunt şi medici buni în Piatra Neamţ, medici foarte buni…”.
