Țepkalo, fost director al Parcului de Înaltă Tehnologie – echivalentul din Belarus al Silicon Valley – intenționa să candideze la alegerile prezidențiale din Belarus din 2020, dar i s-a interzis să se înregistreze ca și candidat. Soția acestuia, Veronika Țepkalo, este una dintre cele trei femei care au condus protestele istorice ale opoziției din Belarus în perioada premergătoare alegerilor din 2020.
Politicianul, care a fugit din Belarus în 2020, a fost găsit vinovat de încălcarea a nouă articole din codul penal al Belarusului, inclusiv de incitare la răsturnarea guvernului, crearea unei organizații „extremiste” și insultarea liderului autoritar al țării, Alexander Lukașenko, potrivit Belta.
Țepkalo se află în prezent în Letonia, unde facilitează activitatea unei fundații care ajută refugiații din Belarus și femeile victime ale represiunii politice.
În 2021, statul baltic a refuzat să dea curs cererii autorităților de la Minsk de extrădare a lui Țepkalo.
Condamnarea lui Țepkalo face parte dintr-o campanie de represiune de amploare împotriva disidenței în Belarus – stat care este un aliat apropiat al Rusiei -, în urma alegerilor extrem de contestate din 2020. La finalul acelui scrutin, Lukașenko a fost ales președinte pentru un al șaselea mandat.
Luna trecută, autoritățile belaruse au condamnat și încarcerat pentru 12 ani doi jurnaliști de la cel mai mare site independent de știri din țară, Tut.by, o măsură care a fost catalogată de lidera opoziției, Svetlana Tihanovskaia, drept o „încercare a regimului de a ucide jurnalismul onest”.
Și Tihanovskaia, care trăiește în prezent în afara Belarusului, a fost condamnată la 15 ani de închisoare în absență sub acuzația de înaltă trădare și „conspirație pentru preluarea puterii”.
Iar cunoscutul activist belarus pentru drepturile omului Ales Bialiațki, unul dintre laureații Premiului Nobel pentru Pace în 2020, a primit 10 ani de închisoare în ceea ce susținătorii săi au numit o încercare de a-l reduce la tăcere.
Foto: Profimedia Images