Cifrele Organizației Națiunilor Unite (ONU) arată că România are a doua rată a migrației după Siria, o țară măcinată de un război civil în ultimii șapte ani. Știm, așadar, că românii pleacă masiv peste hotare. O realitate în fața căreia guvernanții par resemnați, dar nu îi caută resorturile. De ce emigrează, de fapt, milioane de oameni? Și unde se duc? Cum se formează comunitățile de români din Italia și Spania? Ce se întâmplă cu minorii rămași acasă? Cât la sută dintre cei plecați revin acasă? Dacă nu acasă, atunci spre ce locuri se îndreaptă?
Un studiu sociologic încearcă să găsească răspuns la toate aceste întrebări. O cercetare laborioasă, întinsă pe durata a patru ani, unică în felul ei și care ar putea arunca o nouă lumină asupra fenomenului migraționist.
Proiectul este coordonat și implementat de Universitatea Autonomă din Barcelona, departamentul de antropologie socială și culturală (directorii de proiect fiind Jose Luis Molina și Miranda Lubbers). Banii, 80.000 de euro, vin de la ministerul Economiei din Spania. Cercetarea se face în parteneriat cu Universitatea din București (Institutul de Cercetări al Universității din București – ICUB), iar coordonator este conferențiarul universitar Gabriel Hâncean (Departamentul de Sociologie al Universității din București).
„România a intrat în clubul celor 20 de țări care sunt principalele surse de migrație. Ce este migrația, foarte simplu spus? Utilizez un sens general: oameni care au plecat din țară. Asta înseamnă că este un fenomen care ar trebui să ne intereseze , mă gândesc. Ce se întâmplă cu oamenii ăștia?”, întreabă Hâncean. Este un profesor tânăr, reprezentativ pentru o nouă generație de cercetători axată pe deschiderea unor noi perspective, nu pe tocirea acelorași metode și canoane didactice de care studenții fug.
Unde se duc românii când se duc în Spania
Profesorul descrie rețeaua migrației ca pe o pânză de paianjen. Una care nu ține cont de granițe și zone geografice și ale cărei fire sunt oamenii și relațiile sociale ale acestora.
„Românii au plecat din țară nu oriunde și nu uniform. Nu au plecat fiecare încotro. Există anumite destinații pe care ei le folosesc cu precădere. Facem un zoom și ne uităm pe Spania. Și întrebarea este unde au mers oamenii ăștia? Găsim aglomerări de români în anumite zone ale Spaniei, nu pe tot teritoriul, nu avem o distribuție uniformă. Se formează ceea ce numim enclave demografice”, arată Gabriel Hâncean.
Prima concluzie a cercetătorilor români este spectaculoasă. Membrii echipei de cercetare s-au mutat în regiunea Castellon, unde 10% din populație este reprezentată de români, și au trăit în comunitățile românești timp de 1 an de zile. Au constatat că cei mai mulți dintre români proveneau din Dâmbovița. Într-o altă zonă, Roquetas del Mar, cei mai mulți proveneau din Bistrița-Năsăud.
Așadar, un român din Dâmbovița care se hotărăște să părăsească România va alege, probabil, regiunea spaniolă Castellon, unde are prieteni și neamuri.
„Partea inovativă a proiectului este că încearcă să se uite la relațiile sociale pe care acești oameni și le construiesc. Cineva care pleacă din România în Spania, nu va rupe total legăturile cu cei de-acasă. În mod sigur are familie, prieteni etc. Mijloacele de comunicare implică costuri destul de scăzute, chiar inexistente. Putem discuta cu oricine de pe glob pe WhatsApp, Skype etc”, arată conferențiarul.
Întreaga lume este ,,o pânză de paianjen”, iar studiul decupează o bucată din întreg pentru a o analiza.
„Țesăturile au modele diferite. Este România un caz aparte? Nu știm. S-ar putea să da, s-ar putea să nu. Unul dintre obiectivele proiectului este să aflăm asta”, explică Hâncean. El speră că rezultatele cercetărilor făcute de către profesorii spanioli și de către cei români vor ajuta și autoritățile și că, în cel mai optimist scenariu, s-ar putea traduce în politici publice
„Știința nu trebuie izolată de societate, ar fi o greșeală să ne intereseze doar să publicăm articole științifice”, punctează Gabriel Hâncean.
Întoarcerea Diasporei
Subiectul românilor din Diaspora este printre cele mai sensibile, iar, în anii electorali, partidele se întrec în proiecte despre cum exodul de români o poate lua în sens invers, dacă în țară „se schimbă ceva”. Sociologia arată însă că există șanse mai mari ca un român care trăiește în Spania să se mute în țările nordice sau altele din lumea întreagă decât să revină acasă, în caz că se hotărăște să părăsească peninsula Iberică.
”În perioada crizei, care a lovit și Spania, românii de aici nu s-au întors înapoi, ci au mers în alte părți. Țările nordice, de exemplu. Unii dintre ei au mers în Oslo, în Norvegia. Interesant este că după ce criza a trecut s-au întors, dar unde? Nu în Dâmbovița, ci în Castellon. Și atunci care e proiectul pe care îl avem cu privire la întoarcerea românilor. De ce au plecat ei? Știe cineva? Îmi veți spune că pentru a găsi o viață mai bună. Dar nu e cam puțin?”, întreabă, retoric, Gabriel Hâncean.
”Dacă vrei să ai o migrație de reîntoarcere, e nevoie de mai mult. Nu știu de ce. Nu vreau să fac recomandări, habar n-am pentru că noi nu am terminat încă studiul Este primul studiu care își propune să decupeze o parte din pânza asta de paianjăn și să se uite la ea”, menționează el.
Cercetarea de teren a profesorilor români și spanioli se va termina în martie anul acesta. În tot procesul științific, identitatea celor care participă este total confidențială.