Diaspora

Diaspora desemnează totalitatea comunităților evreiești dispersate și stabilite în afara Palestinei ca urmare a distrugerii Ierusalimului și alungării populației de către Nabucodonosor al II-lea, regele Babilonului, mai ales în urma captivității babiloniene. Prin extensie, în prezent termenul desemnează orice grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine.

Proveniența termenului "diaspora"

Termenul de "diaspora" pătrunde în limba română din franceză, care la rândul ei îl împrumutase din limba greacă, și se referă în primul rând la totalitatea comunităților evreiești dispersate ca urmare a distrugerii Ierusalimului, cât și la un grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine. În vocabularul grecesc cuvântul se compune din dia, ce desemnează "împrejurul", și spora, cuvânt ce înseamnă a "împrăștia".

Trecerea de la caracterul particular la caracterul universal

Fenomenul diasporei a fost inițial înregistrat ca dimensiune a istoriei evreiești, apoi grecești, armenești și ulterior chinezești. Cele patru comunități sunt recunoscute ca reprezentând diasporele clasice ale lumii. Dinamica migrației din secolul al XX-lea a generat noi comunități de tip diasporic pentru care s-a trecut la un discurs specific în fiecare domeniu, dar într-o continuă transformare în perpectiva sociologică. Disapora română Diaspora română este un termen care cuprinde întreaga populație a românilor din afara României și Moldovei ce dețin cetățenie română. De obicei, termenul nu îi numără pe acei români autohtoni care locuiesc în statele vecine, în special românii din Ucraina și Serbia. De asemenea, numărul diasporei pune la socoteală și cetățenii de origine română născuți în țări respective. Numărul tuturor românilor din străinătate este estimat la aproximativ 4-12 milioane de oameni, în funcție de înțelesul termenului „român”.