Zeci de mii de români fără casă în țara europeană cu cei mai mulți proprietari: harta locuințelor sociale din orașele mari și cât costă chiria pentru cei mai vulnerabili

În cadrul analizei, am cerut autorităților locale informații despre nivelul chiriilor practicate, numărul cererilor depuse de persoane aflate în nevoie pentru anul precedent și interesul administrațiilor pentru extinderea fondului de locuințe sociale prin construcții noi. 

Datele colectate conturează o presiune constantă pe acest tip de locuire și o cerere care, în multe orașe, depășește capacitatea actuală a sistemului.

București și Târgu Mureș dispun de cele mai multe locuințe sociale din țară  

Capitala se află pe primul loc între municipiile reședință de județ, cu un total de 1.175 de locuințe sociale. Distribuția este însă profund inegală: sectorul 1 deține cele mai multe astfel de spații (753), urmat de sectorul 2 (259) și sectorul 6 (136). La polul opus se află sectorul 5, cu doar trei locuințe sociale disponibile.

Primăriile sectoarelor 3 și 4, conduse de Robert Negoiță, respectiv Daniel Băluță, au refuzat să transmită datele solicitate.

Pe locul al doilea în acest clasament se situează municipiul Târgu Mureș, care dispune de 741 de locuințe sociale.

Pentru o mai bună vizualizare a datelor, informațiile colectate au fost centralizate într-o hartă interactivă, care permite compararea rapidă a numărului de unități locative din fiecare municipiu reședință de județ.

Municipiile reședință de județ colorate cu gri nu au furnizat datele solicitate până la acest moment, însă odată primite, acestea vor fi adăugate pe hartă.

Câți români stau cu chirie în locuințele sociale

Numărul total al locuințelor sociale depășește 12.500, iar în cadrul analizei nu au fost luate în considerare locuințele ANL.

Cel puțin 13.300 de oameni trăiesc în locuințele sociale din municipiile reședință de județ, echivalentul populației din municipiului Orșova, din județul Mehedinți, potrivit datelor colectate până în acest moment. 

Cifra este însă una minimă, nu una exhaustivă, întrucât numeroase primării nu au comunicat numărul de locatari, fie invocând lipsa unor evidențe centralizate, fie refuzând tacit să transmită informațiile solicitate.

În realitate, amploarea fenomenului este mai mare, iar lipsa de transparență a autorităților locale face dificilă conturarea unei imagini complete asupra nevoii reale de locuire socială și asupra presiunii existente pe acest tip de fond locativ.

Situația este confirmată și de datele Ministerului Dezvoltării: în anul 2022, puțin peste 40.000 de români solicitau o locuință socială, în timp ce fondul disponibil la nivel național număra aproximativ 16.300 de unități, de aproape două ori și jumătate mai puține decât cererile înregistrate.

Parcursul birocratic pentru a obține o locuință socială

Accesul la o locuință de stat nu se reduce la depunerea unei simple cereri, ci presupune un parcurs birocratic complex, cu documente de obținut și drumuri de făcut, care pot genera costuri de câteva sute de lei pentru fiecare solicitant. 

Ioana Florea reprezintă grupul de inițiativă civică al persoanelor ale căror drepturi la locuire sunt amenințate sau încălcate, coagulat sub denumirea Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire (FCDL). 

Organizația a documentat fenomenul evacuărilor forțate, publicând un raport privind numărul persoanelor evacuate din locuințe în perioada 2008-2017, una dintre cauzele majore care alimentează cererea tot mai mare de locuințe sociale.

Florea a explicat care sunt principalele dificultăți întâmpinate de cei care încearcă să acceseze o locuință socială.

„În primul rând este complicat să-ți faci dosarul, atât în București, cât și în alte localități. Primăriile cer multe documente, unul dintre ele este o hârtie unde figurează toate adresele unde ai avut domiciliu. Și de la toate adresele acelea trebuie să obții dovada că n-ai avut acolo o proprietate. Că e în Sectorul 2, 3 și să zicem în Brașov, tu de la toate administrațiile locale trebuie să obții acea hârtie, ceea ce presupune bani pentru asta”, explică Ioana Florea.

Aceasta mai spune că pentru adunarea unor documente sunt necesare costuri, pe care o persoana aflată într-o stare de vulnerabilitate nu și le-ar putea permite. 

„Mai apoi trebuie să faci și declarația notarială, fie legată de venituri, fie legată de lipsa proprietății și asta costă. Plus că dacă muncești, trebuie să-ți iei zile libere, să umbli după acte. Pentru persoanele aflate într-o situație precară se adună costurile”, conform reprezentantei FCDL.

Florea: „Sunt oameni care așteaptă și de 20 de ani o locuință socială”

De asemenea, Florea mai vorbește de lipsa de suport al direcțiilor de asistență socială pentru spațiul locativ care nu se ocupă de ghidarea solicitanților în cazul în care dosarul depus este incomplet. 

„Nu au personal care să îndrume, să ajute oamenii să-și întocmească dosarele. Ei le primesc, le țin acolo, îți spun dacă e complet sau nu, dar nu te ajută să obții ce-ți trebuie. Să-ți spună «uite, îți lipsește documentul ăsta, trebuie să mergi la adresa asta». Nu există acest serviciu, deși ar fi necesar, să orientezi oamenii să-și obțină documentele”, spune aceasta. 

Reprezentanta FCDL precizează și de lunga așteptare pe care mulți oameni o îndură pentru a beneficia de o locuință socială.

„Cea mai mare problemă este că primăriile nu alocă locuințe sociale, deși sunt oameni care așteaptă și de 20 de ani. Așteptând după locuința socială durează foarte foarte mult. În sectorul 3 știm pe cineva care a fost pe locul întâi mai mulți ani la rând pe lista de priorități și nu a primit. Este un număr foarte mic de locuințe sociale raportat la nevoie”, explică Florea. 

Datele confirmă această discrepanță. Potrivit unui studiu realizat de Fundația Friedrich Ebert (FES), anul trecut, în București, doar 0,05% dintre persoanele care au depus cereri pentru o locuință socială au și beneficiat efectiv de una.

Cele mai ieftine chirii sunt în Bistrița, Tulcea și Drobeta-Turnu Severin

Deși legislația nu stabilește un cuantum fix al chiriilor, acestea nu pot depăși 10% din venitul net lunar al familiei, calculat pe ultimele 12 luni, conform OUG 40/1999. În acest sens, am solicitat primăriilor informații privind nivelul chiriilor practicate pentru locuințele sociale din fiecare municipiu reședință de județ.

În cele mai multe cazuri, autoritățile au indicat valori minime și maxime, explicând că nivelul chiriei variază în funcție de numărul de camere și de gradul de vulnerabilitate al beneficiarilor.

Cea mai ieftină chirie a fost regăsită în municipiul Bistrița, unde o parte dintre cei cazați în locuințele sociale nu plătesc niciun leu, conform unui răspuns din partea primăriei.

Pe următoarele locuri se află Tulcea și Drobeta-Turnu Severin, unde costul chiriei lunare începe de la 18 lei. 

La polul opus al clasamentului, locuitorii din Alba Iulia interesați de o locuință socială pot scoate din buzunar până la 521 de lei/lună, urmați de cei din Tulcea (390 de lei) și Reșița (342 de lei).

Întrebate dacă plănuiesc să construiască noi locuințe sociale în 2026, 20 dintre primăriile contactate care au răspuns negativ. Acestea sunt: Baia Mare, Bacău, Brăila, Buzău, Călărași, Focșani, Pitești, Ploiești, Râmnicu-Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș, Timișoara, Vaslui, Zalău, Sectorul 1, Sectorul 2, Sectorul 5 și Sectorul 6.

Mai mulți parlamentari PNL vor să condiționeze accesul la locuință socială 

La finalul anului 2025, în Senat a fost depusă o propunere legislativă de modificare a Legii locuinței nr. 114/1996, care schimbă semnificativ regulile de acces la locuințele sociale.

Textul propus acordă consiliilor locale mai multă autonomie, permițându-le să stabilească criterii suplimentare de prioritizare pentru solicitanți, peste cele deja prevăzute de lege. 

Practic, decizia privind cine are prioritate la o locuință socială ar urma să fie, într-o măsură mai mare, la nivel local.

În același timp, proiectul introduce condiții noi pentru cei care solicită o locuință socială. Potrivit propunerii, beneficiarii nu trebuie să aibă datorii la bugetul local și trebuie să facă dovada că, anual, au solicitat un loc de muncă prin intermediul AJOFM. 

Inițiatorii își justifică propunerea susținând că modificările ar urma să aibă un impact social semnificativ. Potrivit acestora, persoanele defavorizate care solicită locuințe sociale ar beneficia de criterii de atribuire mai clare și mai echitabile, ceea ce ar crește transparența și încrederea în procesul de alocare.

În același timp, introducerea obligației de înregistrare la agențiile pentru ocuparea forței de muncă este prezentată ca un mecanism de stimulare a participării active pe piața muncii și de reducere a „dependenței de ajutoarele sociale”, mai spun inițiatorii proiectului.

Categoriile exceptate sunt pensionarii, persoanele cu handicap grav sau accentuat și persoanele încadrate într-o categorie de boală cronică atestată medical, conform documentului.

„În toate județele acestea unde nu prea sunt locuri de muncă, ce faci?” 

Întrebată dacă, în eventualitatea intrării în vigoare, inițiativa legislativă ar ajuta sau ar dezavantaja persoanele aflate în căutarea unei locuințe sociale, Ioana Florea a declarat că propunerea este „dezastruoasă” din mai multe puncte de vedere.

„Îi împiedica pe oameni să obțină o locuință. Consiliile locale au pus criterii discriminatorii în mai multe situații. Avem procese câștigate la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) tocmai pentru retragerea unor criterii aprobate de administrațiile locale. De exemplu, ei propun nivelul de studii, dar asta discriminează, conform datelor statistice, populația de etnie romă care are are un nivel de educație mai scăzut. De fapt, este un criteriu rasist ascuns”, explică Ioana Florea. 

În ceea ce privește amenzile la bugetul local care pot împiedica persoanele vulnerabile să obțină o locuință socială, Ioana Florea consideră că prin acest lucru se incriminează sărăcia. 

„Este o formă de discriminare a persoanelor sărace. Acestea au o precădere pentru munci precare, informale (fără contract – n.red.) sau amenzi la transportul public. Este o formă de incriminalizare a sărăciei”, mai spune aceasta. 

În 2021, Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire (FCDL) a strâns donații pentru achitarea datoriilor la bugetul local ale Magdei, o tânără mamă care a crescut în sistemul de protecție a copilului, astfel încât aceasta să poată beneficia de ajutor de la stat pentru chirie. Magda a acumulat amenzi neplătite încă din perioada adolescenței, dar și din pandemie.

Reprezentanta FCDL a comentat și prevederea privind obligația de a dovedi căutarea activă a unui loc de muncă, subliniind că, în multe județe ale țării, oportunitățile de angajare sunt extrem de limitate.

„Ce facem în zonele unde chiar nu sunt locuri de muncă? În regiunile cele mai sărace, în Teleorman, Ialomița, Vaslui, în toate județele acestea unde nu prea sunt locuri de muncă, ce faci? Mi se pare ceva absolut dezastruos care arată o necunoaștere a situației sociale la nivel național”, consideră Florea. 

Sub 2% din totalul locuințelor din România erau sociale în anul 2019

Înainte de Revoluție, procentul de locuințe fond de stat din totalul stocului locativ a fost de 30% la nivel de țară, conform unui studiu realizat de Enikő Vincze cu sprijinul Centrului de Resurse pentru Comunitățile de Romi şi Heks Eper.

Autoarea a observat că în mediul urban procentul a fost mai ridicat prin amploarea construcțiilor de blocuri finanțate de stat sau de marile întreprinderi, menite să asigure locuințe pentru forța de muncă atrasă în orașele industrializate.

În timp însă, această structură s-a erodat. Până în 2019, locuințele sociale au ajuns să reprezinte sub 2% din total, arată același studiu.

Declinul a fost cauzat de tranziția către economia de piață și schimbările de politică locativă. Privatizarea fondului de locuințe publice prin vânzarea apartamentelor către foștii chiriași, valul de retrocedări, programele guvernamentale care au sprijinit masiv construcțiile private, dar și cadrul legislativ favorabil dezvoltatorilor și creditelor imobiliare au redus constant rolul statului în asigurarea unei locuințe accesibile.

Studiul mai arată că pierderile din fondul locativ public, cauzate de valurile de privatizări, nu au fost compensate prin construcția de noi locuințe, în principal pentru că programele guvernamentale nu sunt susținute de finanțări pe măsură. 

În consecință, generațiile tinere se confruntă astăzi cu șanse infime de a accesa chiar și pe termen scurt o locuință la un cost proporțional cu veniturile lor, subliniază Vincze.

Pentru anul 2022, procentul a scăzut de la aproximativ 2% la 0,17% locuințe sociale din totalul fondului locativ, conform unui raport al Fundației Friedrich Ebert care plasează România pe ultimele locuri la nivelul Europei de Est, în spatele Slovacia (2,5%), Ungariei (2,6%) sau Poloniei (6,6%)

Prin comparație, în Europa de Vest ponderea locuințelor sociale este semnificativ mai ridicată, variind de la 34,1% în Olanda la 10,9% în Finlanda.

Tânăr, despre găsirea unei chirii: „A fost dificil. Costul era de cel puțin 2.000 de lei”

Seren este masterand în Constanța și locuiește în continuare cu părinții pentru a-și putea finaliza studiile, în contextul în care costurile unei locuințe pe cont propriu i-ar depăși posibilitățile financiare.

Tânărul povestește că a încercat, pentru o perioadă, să studieze în București, însă costurile ridicate ale chiriilor l-au obligat în cele din urmă să se întoarcă acasă.

„Am locuit într-un cămin privat din Capitală, unde plăteam lunar 1.200 de lei. Din experiența mea, a fost dificil (să-și găsească chirie – n.red.). O chirie era de cel puțin 2.000 de lei și rar găseai la un preț mai accesibil”, a declarat Seren.

Întrebat dacă prețurile chiriilor reflectă calitatea apartamentelor și serviciilor incluse, Seren a spus: 

„În anumite situații, nu. Standardul clădirilor este adesea inferior și aici mă refer la structura veche, izolația slabă, eficiența energetică scăzută, iar serviciile adiacente precum lifturile, curățenia și întreținerea pot fi slabe”, mai explică tânărul.

Acesta mai spune că, pe viitor, ar lua în calcul varianta unei locuințe sociale, însă doar în măsura în care condițiile oferite ar asigura un trai decent de locuire.

Ce sunt locuințele sociale şi cine le poate obține

Locuințele sociale sunt locuințe publice, de obicei destinate închirierii, oferite persoanelor cu venituri mici sau familiilor defavorizate, conform prevederilor Legii locuinței nr. 114/1996. 

Criteriile de eligibilitate pentru accesarea unei locuințe sociale sunt următoarele:

a) familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar;

b) au domiciliul în municipiul în care solicită o locuință socială;

c) nu au înstrăinat o locuință sau casă de vacanță după 1 ianuarie 1990;

d) Nu dețin în proprietate sau coproprietate o locuință la data depunerii cererii, inclusiv casă de vacanță;

e) Nu dețin în calitate de chiriaș o altă locuință realizată din fondul locativ de stat sau din bugetul local ori realizată prin ANL;

f) Nu au beneficiat/nu beneficiază de sprijinul statului în credite de execuție pentru realizarea unei locuințe.

Accesul este reglementat prin criteriul unui venit net lunar sub un anumit prag, stabilit prin lege și ajustat periodic de guvern. 

Aceste locuințe nu pot fi vândute, cu excepția cazului în care chiriașul solicită acest lucru după un an de la încheierea contractului de închiriere.

---

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.