autentic in adancul sufletului. A scris pana acum 12 volume de poezie si de proza. Are in pregatire inca un roman autobiografic. Ne primeste bucuros in „raiul lui pamantesc”. Bem o tuica fiarta si vorbim despre stramosii lui care au fost zidari si tamplari de meserie. Biografia acestui neobosit rapsod ar fi trebuit sa fie una simpla, ca a oricarui taran din Campia Romana, cu obrazul ars de soare si palmele batatorite de munca.
Dar n-a fost sa fie asa. Pentru ca lui Mitica i-a dat Dumnezeu harul de a scrie versuri si darul de a imbina munca de constructor cu dorinta de a spune ceva frumos semenilor. Dumitru s-a nascut in 1941, pe 4 octombrie. Fiu de tamplar din partea locului, a cunoscut greutatile de mic. Parintii
n-au putut sa-l dea mai departe la scoala. La 13 ani neimpliniti, dupa patru clase primare, el a fost nevoit sa plece la lucru prin Moldova, cu echipa de mesteri. „Trebuia sa invat meseria de zidar chiar daca eu visam sa merg la scoala”, marturiseste Mitica.
Mai bem nitica tuica fiarta. Mitica povesteste ca i se intampla adesea la lucru sa-l mai „viziteze” cate un vers. Pune cimentul, bate cu mistria, poc, poc, poc, se opreste. Scoate un petic de hartie si noteaza. Apoi iar mai pune o caramida.
„Am vrut sa intru si eu la Uniunea Scriitorilor, am depus dosarul de mai mult timp, dar nu am primit nici un raspuns”. Drumul pe care a pornit Mitica, poetul din Bolintin-Deal, nu a fost deloc usor. Cand si-a dat seama ca are suflet de xilofon, sensibil ca puful de papadie, Mitica s-a apucat sa-si astearna gandurile pe o hartie. si i-au iesit versuri. Timpul a trecut si a umplut sute de pagini pe care le citea prietenilor.
Intrat in lumea versurilor, s-a imprietenit cu personalitati ale poeziei contemporane: Virgil Carianopol, Ion Lotreanu, Dan Mutascu, George Alboiu, Nicolae Dragos, Constantin Sorescu, Lucian Avramescu si multi altii. A urmat apoi lungul drum prin redactiile publicatiilor din Bucuresti, incepand sa publice mici insemnari, in „Scanteia Tineretului”, „Luceafarul”, „Albina”.
Cu banii din pensie si cu ce mai castiga vara la lucrarile de constructii, poetul reuseste sa scoata un volum pe an. Nu se va opri niciodata din scris, pentru ca el asa s-a nascut: poet. La sfarsitul interviului tace, cu ochii rataciti pe geam. Amiaza coboara peste noi. Ciocnim iar, ca e frig.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/172_06c5c41d81efd8e3094c9b0ea1ea554b.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/158_2b978e52d35d53dd64c2c3afaf44b0ee.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_5be22422ea597fcf95800b5e51037f6b.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_07948c62cabeae6cd1ff455730a57f1a.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/196_3917c7917290d238f7ae4869830eb9dc.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/222_7d93ae36934f43a225ee4ed36265b80c.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/179_e5260288808be5d2ff7c44f8b54d22df.jpg)
Comentează
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.