Fiica adoptivă a actorului Constantin Codrescu: «Nu mai vrea să audă de noi»

O cheamă Anca Vladu, are 31 de ani, doi copii minori şi e fiica adoptivă a cunoscutului actor Constantin Codrescu, primul soţ al regretatei Marga Barbu. De jumătate de an, Anca s-a refugiat, din căsnicia ce devenise un teritoriu al violenţei şi injuriilor, la un centru special de ocrotire a mamei şi copilului, din Găeşti, judeţul Dâmboviţa, din care va fi nevoită să plece însă de la jumătatea lunii ianuarie a anului viitor. Iar propriul părinte nu le oferă acum, aşa cum ar fi sperat, o mână întinsă, ei şi copiilor ei. O şansă, aşa cum i-a dat-o când a adoptat-o, pe când era o fetiţă de 5 ani, abandonată într-un orfelinat. “Puteam avea altă viaţă”, spune femeia acum, cu gândul la cei 13 ani trăiţi în cele patru camere ale apartamentului actorului din Ghermăneşti, Snagov.

Fireşte, în viaţa oricui există răspântii şi căi diferite pe care destinul o ia, concret, la un moment dat. Dar pentru femeia slăbuţă, cu ochi albaştri, care de doi ani lucrează pentru 550 de lei lunar ca agent la o firmă de pază şi protecţie din Bucureşti, putea arăta altfel.

Varianta 1.
Născută în 14 aprilie 1978, în Brăila, într- o familie fără mari posibilităţi materiale şi în care părinţii aveau, de fapt, de gând să se despartă, Anca a fost abandonată, la scurt timp, într‑un orfelinat. Nimeni nu poate spune cum i-ar fi arătat destinul dacă rămânea acolo, dar sigur ar fi fost plin de lupte crâncene şi întunecate pentru supravieţuire. Dacă ar fi trăit, având în vedere atmosfera ostilă a orfelinatelor ceauşiste…

Recomandări

„Prin noi înșine”, etapa pe bani. Membrii și simpatizanții PNL au contribuit cu 10,51 de milioane de lei la partid, statul a dat 74,91 de milioane de lei

Varianta 2.
Şansa i-a surâs, fiind adoptată, la vârsta de 5 ani, de unul dintre cunoscuţii actori de teatru şi film români, Constantin Codrescu. “Era căsătorit pe atunci cu Ildiko, actriţă de la Teatrul «Maria Filotti» din Brăila. Am înţeles că era încercarea lui de a salva acea căsnicie prin adoptarea unui copil”, aproape şopteşte, cu glas firav, femeia, care nu-şi dezlipeşte privirea de pe palmele pe care şi le frământă încontinuu. Destul de curând însă, cel căruia îi spune şi azi “tată” a divorţat. “Pe mine m-a luat Ildiko, dar după vreun an, ştiind şi cât îmi doream să stau cu el, tata a redeschis procesul de custodie şi m-a primit înapoi. Aveam cam 8-9 ani”, povesteşte Anca. Dar în viaţa şi în casa părintelui a intrat Vasilica, aceea care îi e soţie şi acum. N-a intrat singură, ci cu propriii copii, doi băieţi, Paul şi Edi, “dar de la Edmond”.

Bătută de soţ, Anca a intentat divorţ

Şi chiar dacă tatăl o iubea, Anca a început să se simtă şi să fie tratată ca o Cenuşăreasă a familiei. “Nu aveam sângele nici unuia dintre părinţi”, spune ea. “Dar la tata veneau mulţi oameni interesanţi, actori, scriitori. Îmi plăcea să-i ascult. Cred că aveam şi talent pentru a încerca o carieră în domeniul artistic, dar tata nu m-a încurajat niciodată. În schimb, la 18 ani, s-au grăbit să mă mărite şi să nu mai poarte şi grija mea, probabil”, adaugă ea. Iar în loc de vreo nouă actriţă, Anca Codrescu, ea a devenit Anca Vladu, nevastă şi mamă în Corbii Mari, Dâmboviţa, “consemnată” la cratiţă, iar mai târziu, la umilinţă.

Recomandări

Culisele planului privind retragerea lui Piedone. Negocieri la cuțite între PSD și partidul lui Dan Voiculescu

Varianta 3.
E chiar ce i s-a întâmplat, după aceea, de a ajuns în situaţia de acum. “Am simţit că pe tata l-a deranjat când, tot la 18 ani, am vrut să-mi găsesc părinţii naturali. Să ştiu şi eu cine sunt, cum sunt. Atunci s-a răcit faţă de mine. Am apelat chiar şi la «Surprize, Surprize» şi l-a deranjat şi asta. Zicea că-l fac de ruşine în public. Emisiunea nu s-a mai realizat, dar am găsit- o pe mama, undeva în Brăila. Culmea, acum stă în Bucureşti, recăsătorită şi având alte patru fete”. Tatăl natural a murit între timp. Anca s-a măritat, deci, în 1996 şi, după un an, în martie 1997, a venit pe lume Nicoleta. “Ea s-a născut cu o malformaţie, ceva gen «buză de iepure », iar soţul a zis că nu poate fi a lui dacă are defectul ăsta. Până la urmă a recunoscut- o, dar nu şi cu sufletul. Chiar dacă acum, când suntem în divorţ, ar vrea să îmi ia copiii, că mai e şi Cristian, de 8 ani, doar să-mi facă în ciudă”.

Lucrează la o firmă de pază

Marile probleme au început acum doi ani, când, totuşi, s-a angajat la o firmă de pază cu punct de lucru în Bucureşti. “Trebuia să ajung seara, în ziua în care eram de serviciu, şi a început să mă acuze că umblu cu alţi bărbaţi. Au început bătăi, înjurături. N-am mai suportat şi în vara trecută am luat copiii şi m-am dus la centrul special din Găeşti. L-am anunţat şi pe tata, am fost acasă la el. Mi-a spus să îndur, dar să nu plec de la bărbat. Celor de la centru le-a zis că din momentul ăla eu nu mai sunt fata lui. De atunci, nu mai vrea să audă de noi”, spune ea oftând.

Recomandări

Momentul în care judecătoarea Ancuţa Popoviciu îl strigă pe Sebastian, ucis la 2 Mai de Vlad Pascu: „A decedat o victimă? Vă rog să nu vorbiți” | AUDIO

Jumătate de secol pe scenă

Constantin Codrescu s-a născut la 5 septembrie 1931, în Huşi. A absolvit IATC în 1951, iar doi ani mai târziu a jucat împreună cu Marga Barbu în filmul “Nepoţii gornistului”, căsătorindu- se cu actriţa la scurtă vreme. Mariajul nu a durat decât câţiva ani. Ulterior, Codrescu a devenit cunoscut prin numeroasele roluri interpretate mai ales în teatrul radiofonic şi în film.

Printre cele mai cunoscute pelicule se numără: “Moara cu noroc” (1955), “Mihai Viteazul” (1970), “Haiducii lui Şaptecai”( 1970), “Zestrea Domniţei Ralu” (1971), “Bietul Ioanide” (1979), “Trandafirul galben” (1980), “Masca de argint” (1984), “Colierul de turcoaze” (1985), “Terente – regele bălţilor” (1995), “Magnatul” (2004). La sfârşitul anului trecut, actorul a suferit o operaţie pe cord deschis, iar în ianuarie 2009 o criză cardiacă l-a lovit chiar înaintea începerii piesei “Inimă de boxer”, ce urma să aibă loc pe scena Teatrului “George Ciprian” din Buzău.

O soră a tatălui natural le va oferi găzduire

Aflată împreună cu cei doi copii, de aproape jumătate de an, în centrul special de ocrotire a femeilor victime ale violenţei domestice din Găeşti, Anca nu ştia încotro o va lua din ianuarie anul viitor: “Principiul lor e să medieze situaţia, astfel încât să te poţi întoarce în familie. Dar la mine nu-i cale de întors. Oricum, suntem deja în divorţ”. De aceea, până acum câteva săptămâni încerca să obţină de la conducerea centrului o prelungire cu încă 6 luni a şederii în acel loc. Între timp, situaţia s-a schimbat un pic. Dar rezolvarea n-a venit din partea familiei Codrescu, ci dinspre o mătuşă, soră a tatălui natural.

“Ea şi soţul ei n-au copii, stau pe lângă Giurgiu, şi mi-au spus că putem merge acolo, fără probleme”, ne-a declarat Anca. Culmea e că Anca tot şi-ar dori cele 6 luni în plus, ca să nu oprească cursurile copiilor la mijlocul anului şcolar. “Nicoleta, care e în clasa a VI-a, e premiantă, olimpică, iar Cristian e în clasa a III-a. Le-ar veni greu la amândoi să se adapteze acum într-un loc nou. Ar fi fost mai bine să termine clasa tot la şcoala unde sunt acum”, spune ea. Oricum, esenţial e că pot avea un acoperiş deasupra capului şi după plecarea din centru. Chiar dacă nu va fi cel din Snagov, unde patru camere şi-o grădină cunosc acum doar paşii “lui tata şi-ai lui mama”.

Urmărește-ne pe Google News