MENIU CAUTĂ
30 Ian. 2016 23:30 , de Maria Apostol

Ucenicul lui Arsenie Boca trăieşte izolat în Apuseni

Distribuie

[gallery ids="1282000,1281997,1281999"]

Istoria intimă a celebrului filosof român Constantin Noica nu a ajuns la urechile publicului larg, ci a fost doar discutată adiacent, de contemporanii noştri care au trecut prin toate cărţile scrise de el şi despre el. Luată la puricat, viaţa de familie a lui Noica e demnă de-un roman.

În seara de 16 septembrie 1955, o fetiţă de 11 ani, pe nume Alexandra Noica, şi fratele ei, Răzvan, cu doi ani mare, pătrundeau, însoţiţi de mama lor, Wendy Noica, în Gara de Nord din Bucureşti şi se urcau în Orient Expressul ce mergea către Viena. De-acolo aveau să ajungă la Londra, lăsând în spate o ţară care intrase sub auspiciile comunismului.

Treziţi-vă, suntem liberi', au fost primele cuvinte pe care le-au auzit cei doi copii. Era începutul unei noi vieţi. În ţară îl lăsaseră pe tatăl lor, Constantin Noica, în regim de domiciliu obligatoriu, din cauza apartenenţei politice. Filosoful a decis ulterior să divorţeze, iar de aici fiecare a pornit pe drumul lui. Aşa s-a întâmplat şi cu fiul său, care a ajuns un pic sfânt', spun cei care l-au cunoscut.

O vreme, a slujit într-o biserică din Anglia

După o îndelungă călătorie a căutărilor, timp în care a încercat multe culturi religioase, Răzvan Noica s-a întors la ortodoxie şi şi-a luat numele de Rafail, devenind preot. A slujit într-o biserică din Essex (Anglia), dar nu pentru mult timp.

Zvonul că părintele Rafail s-a întors acasă pentru o scurtă vreme a tot circulat prin Londra, timp de o săptămână. De Sfântul Dimitrie, după Sfânta Liturghie, românii îşi spuneau cu exaltare: «Ne vedem duminică la Essex!» Aşa a şi fost. Comunitatea s-a întregit la mănăstire şi nu mică le-a fost bucuria atunci când l-au găsit acolo pe părintele Rafail, în sfântul altar, slujind', se arată acest episod într- un pasaj din ziarul Lumina.

Totuşi, părintele Rafail nu a putut să se identifice cu acel loc şi a ales să se întoarcă în România. Relaţia cu tatăl său nu a fost una apropiată, şi asta pentru că filosoful nu era preocupat de religie nicidecum. Dezvoltarea sa spirituală a căpătat cu timpul alte forme, motiv pentru care a decis să retragă în sihăstrie, la poarta cerului, pe un vârf din Munţii Apuseni.

Nu ştiu care e calea mea, de a vorbi sau a trăi în retragere. Însă dacă Domnul voieşte să rămân pe cea din urmă, să nu vă întristaţi, căci poate e mai spre folos, chiar şi pentru voi. Să vă rugaţi pentru mine şi vă voi purta şi eu în rugăciune', a spus părintele Rafail Noica.

Şi dus a fost. Arsenie Boca, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României, i-a fost mentor lui Rafail în misiunea lui ca preot, spun cei care l-au cunoscut, iar după moartea acestuia, ucenicul şi-a dorit tot mai mult o viaţă de pustnic.

Preotul locuieşte acum într-o casă modestă din satul de munte Lăzeşti, aflat în comuna Vadu Moţilor, în vecinătatea comunei Horea, ce-a căpătat notorietate după nefericitul accident aviatic din ianuarie 2014, când în zonă s-a prăbuşit şi-a pierit Adrian Iovan.

Adrian Iovan

Adrian Iovan

A scris două cărţi, acum o pregăteşte pe a treia

Am scris o singură carte, care se numeşte «Gânduri». Am scris-o mai ales din îndemnul cuiva, care se aştepta ca fiul lui Noica să scrie o carte. Şi când a deschis această carte, prima pagină era albă, a doua era albă şi toate celelalte la fel. Acum, la sfârşitul vieţii mele, mă gândesc să scriu altă carte, care s-ar numi «Memorii», fiindcă aşa scriu toţi oamenii mari. Or, cum eu mi-am pierdut memoria, această carte va fi asemenea celei dintâi', a spus duhovnicul înainte să dispară în pustietate.

Cu toate astea, cuvintele părintelui se regăsesc în două cărţi (Celălalt Noica' şi Cultura Duhului'), pe care le-a scris de-a lungul anilor. Iar acum, o pregăteşte pe a treia.

Noi îl considerăm un sfânt pe părintele Noica. Dar el este decis să nu coboare de sus până nu îşi termină de scris cartea. Are alături de el o servitoare care îi găteşte şi are grijă de cele necesare. Când a urcat în pustietate, a vorbit la Episcopie să nu fie deranjat de nimeni. Toată lumea ştie că are har şi rugăciunile lui sunt făcătoare de minuni, dar nu mai primeşte pe nimeni acolo', ne-a povestit un creştin din satul Lăzeşti.

Untitled-1

Ştie când va veni sfârşitul lumii?

Tot sătenii povestesc că Rafail Noica a prezis că în comuna vecină, Horea, va fi construită o biserică, cu mult chin. Şi aşa s-a întâmplat.

În locul bisericii era un munte de piatră, care a fost dat jos de oameni. Biserica a fost ridicată din ajutoarele oamenilor din sat. Nimeni nu a fost plătit pentru asta, iar femeile din sat au gătit cu rândul, timp de aproape un an, pentru muncitori', ne-a povestit Nicolae V., un sătean din Horea.

Într-o înregistrare pentru cuvantul-ortodox.ro, preotul Rafail dă de înţeles chiar că poate prevedea sfârşitul lumii. Pentru credincioşi, asta nu e de mirare, de vreme ce a fost discipolul lui Arsenie Boca:

Trebuie să ne obişnuim că Dumnezeu nu gândeşte ca noi (…) Când Dumnezeu îşi va termina lucrarea de mântuire a întregii lumi, atunci va binevoi Dumnezeu să vină sfârşitul. Dacă citiţi ultimele două capitole ale Apocalipsei, sunt de o minunăţie de nedescris. Deci, paradoxal, până la Întruparea lui Hristos, multe lucruri au rămas nedezlănţuite în istorie, şi acele multe lucruri, cum să spun… Era mai paşnică lumea, parcă mai bună, parcă mai liniştită. Mai…, dar nu mai mult decât… Şi câtă vreme suntem cu «mai», suntem încă în Iad. În loc să vedem în lume biruinţa fericirii, a dragostei şi a tot ce a propovăduit Hristos, vedem o crescândă biruinţă a răului'.

Loading...
Comentarii