Cei mai răi papi din toate timpurile

26 martie 2016 23:30 , de Petre Dobrescu

Papalitatea nu este egală cu sfinţenia. Istoria consemnează exemplele unor papi care, sub umbrela credinţei şi a puterii date de cea mai înaltă funcţie de la Vatican, au comis fapte teribile: violuri, crime şi alte atrocităţi care nu “rimează” cu sfinţenia.

Ştefan al VI-lea a pus în scenă «Sinodul Cadavrului»

Papa Ştefan al VI-lea a stat doar un an în fruntea Vaticanului, urmându-i, în anul 896, Papei Formosus. Şi-a urât atât de mult predecesorul, încât, după ce s-a urcat pe tronul papal, a ordonat exhumarea şi judecarea acestuia postmortem. A fost un proces teribil, consemnat în istorie drept “Sinodul Cadavrului”, deoarece corpul putrezit al Papei Formosus a fost urcat pe tron, iar un diacon a fost desemnat să vorbească în locul decedatului.

La final, Formosus a fost găsit vinovat de toate nelegiuirile de care l-a acuzat Papa Ştefan al VI-lea – uneltire împotriva Sfântului Scaun, părăsirea diocezei, pe când era cardinal, fără acordul Papei Ioan al VIII-lea ori prădarea unor mănăstiri din Roma.

Cadavrul a fost despuiat de straiele papale şi îmbrăcat în hainele unui om de rând, iar cele trei degete de la mâna dreaptă folosite pentru binecuvântare i-au fost retezate. A fost înmormântat în grabă, apoi exhumat pentru a doua oară, iar rămăşiţele i-au fost aruncate în râul Tibru.

Toate decretele papale emise de Formosus au fost anulate. Procesul n-a rămas fără ecou, iar faptele reprobabile ale Papei Ştefan s-au întors repede împotriva sa. În vara anului 897 a fost încarcerat, apoi condamnat la moarte prin spânzurare.

Benedict al IX-lea şi-a vândut funcţia

Benedict al IX-lea

Benedict al IX-lea

Benedict al IX-lea a fost singurul din istorie care a fost uns papă… de trei ori: în 1032, în 1045 şi în 1047. Cum se explică asta? În 1044, a renunţat la funcţie pentru o mare sumă de bani. S-a întors anul următor la Vatican, dar după numai o lună a plecat iar. I-a cedat “tronul” naşului său, însă nu gratis, ci pentru 650 de kilograme de aur. În 1047 a devenit papă pentru a treia şi ultima oară.

Anul următor, Papa Damasus al II-lea l-a dat jos de pe tron şi l-a forţat să părăsească Roma. Se pare că a mai avut câteva încercări de a recâştiga tronul papal, din exil, dar toate au eşuat. Un prelat contemporan cu Benedict al IX-lea a lăsat scris despre acesta că ar fi fost homosexual, sadic, imoral până în măduva oaselor şi “un demon deghizat în preot”.

Sergiu al III-lea l-a omorât pe Leon al V-lea

Sergiu al III-lea

Sergiu al III-lea

Papa Sergiu al III-lea e singurul din istorie care a ucis un alt papă: pe Leon al V-lea, care se afla în temniţă la numirea sa. Temniţă în care fusese aruncat de un cardinal puternic, care îi era duşman. Acelaşi Sergiu mai e unic într-o privinţă: a avut un fiu nelegitim, care a ajuns, la rândul său, papă (Ioan al XI-lea).

Pontificatul lui Sergiu al III-lea a rămas în istorie drept o “pornocraţie”, o perioadă a amantlâcului şi a promiscuităţii. Ioan al XII-lea, acuzat de viol şi de venerarea zeilor păgâni Ioan al XII-lea a fost numit papă în 955, iar în 963 a fost demis de un conciliu convocat de împăratul roman Otto I.

12-13-a-n-Ioan-XII

Ioan al XII-lea

Acuzaţiile care au dus la pierderea funcţiei: hirotonirea unui diacon într-un grajd, numirea un băiat de 10 ani ca episcop, transformarea palatului papal într-un bordel, violarea femeilor sosite în pelerinaj, subtilizarea ofrandelor aduse de credincioşi la Catedrala Sf. Petru, invocarea zeilor păgâni în timpul jocului de zaruri şi chiar venerarea diavolului.

Un an mai târziu, după ce Otto I a părăsit Roma, Ioan al XII-lea s-a întors pe tronul papal şi i-a mutilat pe toţi cei care au susţinut înlăturarea sa. A murit după numai câteva luni, se pare că în urma unei bătăi crunte, încasate de la un bărbat cu nevasta căruia se încurcase.

Leon al X-lea ierta păcate contra cost

Leon al X-lea

Leon al X-lea

În 1513, când a devenit papă, se pare că Leon al X-lea i-ar fi spus fratelui său: “Dumnezeu ne-a lăsat papalitatea, aşa că să profităm de ea”. Şi chiar a profitat. Indiferent care erau păcatele, dacă credinciosul avea punga plină, obţinea iertarea lor direct de la capul bisericii.

Conform unor însemnări, Leon ar fi folosit banii obţinuţi astfel pentru reconstruirea Catedralei Sf. Petru; conform altora, i-ar fi folosit pentru sine. Ar fi fost un popă plin de vicii şi înclinat către lux, iar asta i-ar fi atras mânia unora dintre cardinali, care au pus la cale asasinarea lui. Leon a aflat de complot, iar cardinalii implicaţi în el au sfârşit otrăviţi.

Alexandru al VI-lea e infamul Rodrigo Borgia

Alexandru al VI-lea

Alexandru al VI-lea

Alexandru al VI-lea se trage din cel mai infam clan din perioada Renaşterii, Borgia, care a dat în total 11 cardinali, 3 papi, o regină a Angliei şi… un sfânt. O familie despre care a rămas consemnat în zeci de manuscrise că era căzută în păcat. În dreptul membrilor ei sunt trecute crime odioase şi relaţii incestuoase.

Alexandru al VI-lea, pe numele său real Rodrigo Borgia, a avut mai mulţi copii nelegitimi, dintre care notorii sunt Cesare, ridicat de tatăl său la rangul de cardinal şi apoi de duce, după îndeplinirea cu succes a unor ordine nemiloase, dar considerate sfinte, şi Lucreţia, care până la 38 de ani, când a murit, a bifat trei căsnicii tumultuoase, un soţ asasinat, amanţi cu zecile, şapte fii, dintre care unul nelegitim, incesturi şi crime oribile.

Despre Papa Alexandru al VI-lea se spune că organiza petreceri ce degenerau în orgii, iar ospeţele pe care le dădea se încheiau cu aducerea unor torturi imense, din care ieşeau băieţi goi.

Sub Inocenţiu al IV-lea a înflorit Inchiziţia

Inocenţiu al IV-lea

Inocenţiu al IV-lea

Inocenţiu al IV-lea, aflat pe scaunul papal din 1243 până în 1254, a aprobat tortura pentru smulgerea confesiunilor de la eretici. Teribila instituţie a Inchiziţiei a înflorit sub oblăduirea sa, iar instrumentele create pentru chinuirea oamenilor nevinovaţi s-au înmulţit teribil.

Urban al VI-lea şi-a torturat cardinalii

Urban al VI-lea

Urban al VI-lea

La scurt timp după ce l-au ales papă, în 1378, pe Urban al VI-lea, cei mai mulţi cardinali s-au sucit, şi-au invalidat alegerea şi au votat pentru ungerea unui alt suveran pontif. Aşa s-a produs Marea Schismă Occidentală, pentru o vreme coexistând doi papi, apoi chiar trei.

Conform unor scrieri din vremea respectivă, Urban i-ar fi pedepsit exemplar pe cardinalii care au complotat împotriva sa, torturându-i până le auzea urletele de durere răzbătând din temniţă până în apartamentele sale.

Ioan al XV-lea le-a dat rudelor averea bisericii

Ioan al XV-lea

Ioan al XV-lea

Papă între anii 985 şi 996, Ioan al XV-lea a fost descris de un contemporan de-al său ca fiind “lacom, depravat şi corupt până în măduva oaselor”.

A folosit averea bisericii în scop personal şi şi-a căpătuit toate rudele câtă vreme a fost suveran pontif. Se pare că nici nu se chinuia să-şi ascundă faptele, aşa că poporul a aflat destul de repede ce hram poartă şi a ajuns să-l deteste.

Clement al VII-lea, vinovat de distrugerea Romei

Clement al VII-lea

Clement al VII-lea

Clement al VII-lea, papă din 1523 până în 1534 şi membru al influentei familii Medici, a avut o relaţie atât de proastă cu împăratul Carol al V-lea (Carol Quintul), încât acesta din urmă a invadat Italia în mai 1527 şi a făcut prăpăd în capitală.

Prins şi încarcerat, Clement s-a întors pe tronul papal în urma unui compromis, iar restul pontificatului său – până în 1534, când a murit – a stat sub semnul urii profunde a poporului, care nu i-a putut ierta distrugerea Romei.

LA POLUL OPUS: Ioan Paul al II-lea a fost cel mai îndrăgit papă şi a cerut iertare pentru păcatele Bisericii Catolice

Ioan Paul al II-lea

Ioan Paul al II-lea

Cel mai iubit suveran pontif din istorie, Papa Ioan Paul al II-lea, a făcut un gest fără precedent în istoria papalităţii în anul 2000: a cerut iertare în mod public pentru păcatele înfăptuite de-a lungul secolelor de Biserica Catolică.

Printre păcatele enumerate în ceremonia desfăşurată pe 12 martie s-au numărat excomunicările, greşelile comise împotriva evreilor şi lezarea demnităţii femeii. Ioan Paul al II-lea a avut al treilea cel mai lung pontificat din istorie (26 de ani). S-a stins pe 2 aprilie 2005, aşadar, sâmbăta viitoare se comemorează 11 ani de la moartea sa.

Existenţa Papesei Ioana, catalogată drept un mit

Mai mulţi cronicari ne-au lăsat scrisă istoria bizară a unei femei-papă, Papesa Ioana, care ar fi reuşit să urce în ierarhia Bisericii Catolice deghizată în bărbat şi ar fi ocupat cea mai înaltă funcţie de la Vatican aproape trei ani, undeva pe la sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului al X-lea.

Papesa Ioana, într-o pictură din secolul al XVI-lea

Papesa Ioana, într-o pictură din secolul al XVI-lea

Povestea Papesei s-a răspândit în Europa prin secolul al XIII-lea. Un istoric a lăsat scris că ar fi fost cunoscută, ca papă, sub numele Ioan Anglicus sau Ioan de Mainz, iar altul, că s-ar fi descoperit că e femeie atunci când… a născut fix în centrul Romei, pe Via Sacra, în plină procesiune. Imediat după ce a devenit mamă, ar fi fost legată de coada unui cal, târâtă şi apoi ucisă cu pietre. Conform altui cronicar, femeia n-ar fi fost omorâtă, ci aruncată în temniţă, iar fiul ei ar fi ajuns episcop.

Vaticanul nu recunoaşte existenţa Papesei, ba chiar o respinge, catalogând-o drept un simplu mit. Însă o regulă respectată multă vreme de cea mai înaltă instituţie catolică pare a da veridicitate poveştii. Este vorba despre… testul sexului. Sedia Stercoraria era un scaun de marmură găurit, pe care fiecare papă trebuia să se aşeze înainte să fie învestit, pentru a-i fi verificată bărbăţia. Abia după ce bărbatul care-l palpa confirma că “are două şi atârnă cum trebuie”, papa era uns cap al Bisericii Catolice.

Ştefan al II-lea, otrăvit înainte să fie uns papă?

Există în istoria zbuciumată a Vaticanului şi un papă care n-a mai ajuns să urce pe tronul pontifical. Pe 23 martie 752, la o zi după moartea papei Zaharia, a fost ales noul Sfânt Părinte, în persoana lui Ştefan al II-lea. Înainte să fie uns şi săşi preia funcţia, pe 25 martie, Ştefan al II-lea a fost găsit mort. Oficial, i-a cedat inima.

Neoficial, au existat multe voci care au pus sfârşitul lui neaşteptat pe seama otrăvirii. Cardinalii au pus capăt repede speculaţiilor, alegând degrabă un nou succesor, culmea, unul numit tot Ştefan, care a devenit Papa Ştefan al III-lea. Din cauză că n-a apucat să fie uns, Ştefan al II-lea nu se află pe lista oficială a papilor care s-au perindat pe Sfântul Scaun.

Papa «Rât de porc» a lansat moda schimbării numelui

Sergiu al IV-lea

Sergiu al IV-lea

Înainte de secolul al X-lea, papii îşi păstrau numele de botez. Au existat puţine excepţii: de exemplu, Ioan al II-lea, botezat Mercurie, care a decis să se lepede de numele zeului păgân, sau Grigore al V-lea, căruia numele de botez, Bruno, nu i s-a părut potrivit cu funcţia.

Sergiu al IV-lea, papă între 1009 şi 1012, se poate spune că a dat startul modei adoptării unui nume nou după ungere sau măcar s-a numărat printre cei care au promovat-o. N-a făcut-o dintr- o “fiţă”, ci din necesitate. Numele lui de familie era Buccaporci – în traducere, rât de porc -, un apelativ deloc potrivit cu funcţia înaltă ocupată la Vatican.

Comentarii