Publicația engleză The Independent spune o poveste detaliată a despărțirii celor patru muzicieni, neocolind conflictele și tensiunile care au dus la o ruptură ce nu s-a mai vindecat niciodată. După opt ani care au redefinit istoria muzicii contemporane și ideea de star pop, totul s-a oprit când Paul McCartney a răspuns jurnaliștilor că nu va mai scoate nici un album și niciun single alături de The Beatles.
Pe 10 aprilie 1970, Daily Mirror titra pe prima pagină “Paul Quits The Beatles” – ”Paul părăsește The Beatles” și lumea întreagă lua foc. “Evenimentul este atât de important încât într-o bună zi istoricii îl vor considera unul dintre motivele decăderii Imperiului Britanic”, așa suna relatarea unui reporter de la CBS News.
Nu doar fanii și jurnaliștii erau șocați, ci
și cei patru membri ai formației. Nu păreau să proceseze natural vestea pe care
o dăduse Paul. Mai târziu, McCartney a susținut că nu intenționa ca acel
comunicat să pară anunțul unei despărțiri și că a fost devastat din cauza
reacției generale. George Harrison nu a comentat deloc, iar Ringo Starr a
spus: “Chestia asta m-a luat și pe mine prin surprindere”. John Lennon a
trimis o săgeată spre Paul: “Ce bine că am aflat că mai trăiește. În orice caz,
puteți să spuneți că am zis în glumă: < McCartney vs. restul lumii Cei trei aveau senzația că McCartney i-a
trădat exact când erau pe punctul de a scoate un nou album. De fapt, trupa a
explodat din multe alte motive – prea multe egouri în același loc, nesiguranță,
dependență de droguri, comunicare defectuoasă, administrare dezastruoasă a
afacerilor comune și – scrie The Independent – de-abia într-un anumit grad, Yoko. De fapt, până la anunțul zguduitor al lui McCartney,
fiecare dintre cei patru își anunțase plecarea cel puțin o dată. Primul fusese Harrison,
în 1966, care nu mai dorea turnee. Pe măsură ce faima lor atingea cote din ce
în ce mai înalte, concertele live deveneau din ce în ce mai greu de auzit, din
cauza țipetelor fanilor (mai ales ale fanelor – fenomenul cunoscut sub numele
de Beatlemania). După 1967, momentul ultimei lor opere cu adevărat comune,
psihedelicul Sgt Peppers Lonely Hearts Club Band, John, Ringo și George au
început să-l considere pe Paul un mic dictator, obsedat de control și uneori cu
atitudine superioară. Asta îl necăjea mai ales pe Harrison, care se
simțise dintotdeauna subapreciat. Pe albumul Revolver, George avusese trei contribuții
imense “Taxman”, “Love You To” și “I Want to Tell You”, dar parteneriatul
dintre Lennon și McCartney excludea orice altă compoziție. “Trebuia să
înregistrăm opt piese de-ale lor ca să asculte un cântec de-al meu”, spunea
acesta. India spirituală nu i-a unit În 1968, trupa a călătorit în India, pentru o
eventuală trezire spirituală. Starr a plecat după 10 zile, spunând că nu se
poate obișnui cu mâncarea și că-i e dor de copiii săi. McCartney a rezistat încă
o săptămână, scriind cântece, spre enervarea lui Harrison, care-și vedea ideea
de relaxare și reunificare risipindu-se în patru vânturi. Harrison și Lennon au
mai rămas câteva săptămâni. Pentru Lennon, meditația nu a fost răspunsul la
problemele sale, ci dimpotrivă, le-a acutizat. Aceea este perioada în care John
s-a îndepărtat de soția sa, Cynthia, și s-a apropiat de Yoko Ono. Deși în India The Beatles au compus 40 de
melodii noi, șederea acolo a accentuat incompatibilitățile dintre
personalitățile lor. La scurt timp după aceea, John a început consumul de
heroină, iar McCartney a recurs din ce în ce mai des la cocaină. În următoarea
perioadă de timp grupul a funcționat alimentat de frustrare, neînțelegeri,
fricțiuni, acuzații reciproce. ”The White Album”, scos în acea perioadă, a fost
numit de Paul ”The Tension Album”. Influența lui Yoko, importantă, dar nu
decisivă De aici intră în scenă și Yoko, a cărei
influență asupra lui John este considerată fatală pentru soarta grupului de
ceilalți membri. Prezența ei constantă, dorința lui Lennon de a o transforma
într-un al cincelea membru al trupei, faptul că ea avea sugestii pentru fiecare
melodie și era de față la repetiții și înregistrări i-au scos din minți pe
Paul, Ringo și George. Dar mai ales pe Paul, care a ajuns să-l acuze pe John că
sabotează formația. The Beatles au cântat pentru ultima oară
împreună pe 18 august 1969, înregistrând “The End”. Capodoperele lui Harrison –
“Something” și “Here Comes The Sun” – și ideea lui McCartney de a lega
melodiile între ele au salvat încă o dată trupa de la dezastru. În septembrie, McCartney, Lennon și Harrison s-au
întâlnitr pentru a hotărî viitorul trupei. La suprafață au ieșit toate
nemulțumirile. Harrison și Lennon se săturaseră să se certe cu McCartney în
privința înregistrării creațiilor lor, așa că Lennon a sugerat o abordare mai democratică
a următorului album – o împărțire conceputală egală echitabilă – câte 4 cântece
compuse de Lennon, McCartney și Harrison și două compuse de Starr. Final trist Câteva zile mai târziu, John a explodat,
acuzându-l pe McCartney că l-a făcut să se îndoiască de calitățile sale de
compozitor până când și-a pierdut dorința de a mai lupta pentru cântecele sale.
McCartney a propus reluarea turneelor, dar Lennon s-a răstit: “Cred că aberezi.
Nu voiam să-ți spun, dar vreau să stric trupa. Mă simt bine. Mă simt de parcă
aș divorța”. În calea despărțirii le stătea faptul că
trebuia semnat un nou contract de drepturi de autor, așa că trupa l-a convins
pe Lennon să păstreze secretul destrămării. McCartney s-a apucat de băutură,
dar a reușit să lanseze un album solo. Ultima picătură a fost conflictul dintre
Ringo și Paul, când acesta din urmă l-a dat afară din trupă pe cel de-al
doilea. Următoarea mișcare a lui McCartney a fost comunicatul de presă din
aprilie 1970. Fanii l-au condamnat pe McCartney că a
destrămat formația, dar el s-a grăbit să se apere în paginile ziarelor: “Ringo a
plecat primul, apoi George, apoi John. Eu am plecat ultimul! Nu sunt eu de vină!”
În decembrie 1970, în ciuda faptului că ceilalți Beatles credeau că problemele
dintre ei pot fi rezolvate, Paul McCartney a cerut tribunalului să dizolve legal
trupa. Povestea fericită și tragică a trupei The Beatles s-a scris în paralel
cu povestea individuală și colectivă a oamenilor care au compus-o și care au
vibrat de personalitate și talent. Până în ziua de azi, destrămarea celei mai
mari trupe pop-rock din istorie pare un lucru evitabil, o decizie luată la
nervi, care putea fi schimbată cu toleranță și respect reciproc.