Într-o stație, m-a găsit bunica mea și m-a luat acasă. Îmi povestea bunica mea că și atunci când mă schimba folosea mănuși și spunea : ‘Vai, pute!’ Era foarte prețios. Ai mei vorbeau numai urât de el.

La 12 ani am fugit de acasă și m-am dus să-l văd, cu certificatul de naștere la mine. I-am spus: ‘Salut , tată! Eu sunt fiul tău!’ Atunci m-a întrebat: ‘Ai certificat la tine, ceva?’. I l-am arătat și m-a chemat în casă. Atunci eu eram manelist, el era rocker și a zis să cântăm împreună! Când a văzut ce cânt a zis: Stop, stop. De atunci a plecat în Italia și nu l-am mai văzut, dar nici nu îi simt lipsa. Eu nu am încă noțiunea de tată, cu toate că mama a mai adus încă 5 după. Ce să zic, mama nu a avut noroc în viață. Iar el a avut o viață ratată, l-a pedepsit Dumnezeu. Își dorea să fie vedetă, dar nu a reușit”, a  povestit Cătălin Bordea, precizând că nu îi place să se considere o victimă.
„La mine în Botoșani, nimeni nu are tată”, a spus, râzâd, acesta.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.