Un bărbat care a strâns monede de 1 cent timp de 45 de ani a rămas fără cuvinte când a văzut suma totală. Timp de 45 de ani, Otha Anders a strâns fiecare ban de 1 cent care i-a ieșit în cale. Când a mers în sfârșit la bancă, a fost nevoie de mașini automate și de cinci ore de numărat pentru a afla valoarea totală a economiilor sale.
Cuprins:
Otha Anders a sosit la banca din Ruston cu 55 de bidoane pline ochi, dar nu cu lichid, ci cu sute de mii de monede de 1 cent, relatează Pleine Vie. Strânse timp de 45 de ani, micile monede i-au lăsat mască pe angajații băncii din Louisiana, SUA. Această descindere neașteptată ascunde o lecție despre răbdare și despre cum o sumă impresionantă poate fi clădită, ban cu ban, dintr-o obișnuință aparent nesemnificativă.
Să economisim este ceea ce suntem învățați încă din copilărie. De la pușculița în formă de porcușor până la primul carnet de economii, totul este făcut pentru a-i încuraja pe copii să pună bani deoparte.
Pe măsură ce îmbătrânesc, mulți păstrează o monedă sau două, ici și colo, pentru a-și plăti o călătorie sau pentru a face față unui moment dificil. Pentru Otha Anders, în vârstă de 73 de ani, acest lucru a devenit o obsesie asumată, care a ajuns să umple zeci de bidoane.
Secretul stă într-o primă monedă, găsită cu zeci de ani în urmă. Totul a început după ce Otha Anders a găsit prima sa monedă de 1 cent, numită „penny” în Statele Unite.
Ulterior, a început să caute monede pierdute de străini, pe jos sau pe plajă, și să le acumuleze. Ceea ce ar fi putut rămâne doar o mică manie s-a transformat într-o adevărată rutină zilnică.
În timp, Anders i-a atribui acestui obicei o însemnătate divină. „M-am convins că fiecare bănuț găsit pe jos este un semn prin care Dumnezeu îmi cere să nu uit să fiu recunoscător. În zilele în care omiteam să mă rog, se întâmpla aproape mereu să găsesc o monedă care să-mi reamintească de rugăciune”, a declarat el pentru USA Today. Această convingere a dus la o regulă de fier: niciun cent nu trebuie lăsat în urmă, indiferent de locul în care este zărit.
Pentru a-și mări colecția, septuagenarul a combinat două reflexe. De fiecare dată când mergea la cumpărături, se asigura că primește restul în așa fel încât să recupereze trei sau patru monede de 1 cent, care se adăugau zecilor de mii deja aflate în posesia sa. Iar pentru a depozita totul, a optat pentru recipiente XXL: bidoane de apă, de tipul celor folosite la dozatoare.
Etapele acestei metode simple se rezumă la câteva gesturi:
De-a lungul anilor, bidoanele s-au umplut unul câte unul, ajungând la un total de 55, gata să fie transportate la bancă.
Ajuns la Ruston Origin Bank, nici nu se punea problema numărării manuale a „averii”. Angajații au folosit mașini de numărat monede pentru a calcula suma acumulată de pensionar. Procesul a durat, în total, aproape cinci ore. La sfârșitul zilei, Otha Anders avea în buzunar 5.136,14 dolari.
Destinația finală a acestei sume este mult mai puțin romantică decât povestea în sine. Banii vor servi la plata unei facturi pentru servicii stomatologice.
Acest lucru ne reamintește că până și o economisire dusă la bun sfârșit cu o consecvență rară timp de 45 de ani se traduce, în final, printr-un gest foarte obișnuit: cel de a achita o cheltuială medicală.
Rămâne însă o lecție pe care mulți o vor reține din acest parcurs: puși cap la cap, până și cei mai mărunți bani ajung să conteze, cu condiția să le dedici o răbdare pe care nu mulți o au.