Helmuth Duckadam visa să devină bodyguard-ul lui Jennifer Lopez. „N-am făcut nicio treabă în SUA”

I-a plăcut să călătorească

Arădeanul a povestit și cum a vrut să-și ia viața de la capăt și să încerce visul american. „Când am plecat acolo, visam să fiu bodyguard-ul lui Jennifer Lopez. Sau să cresc pinguini în deșertul Arizona! Așa gândeam eu atunci. Serios. Și m-am întors în cele din urmă, acasă în România, n-am făcut nicio treabă acolo”, a spus fostul fotbalist.

Dacă aș avea 100.000 de euro acum, aș face o croazieră în jurul lumii! Dar nu-mi mai permite nici sănătatea. Geografia îmi place, am avut șansa să călătoresc cu fotbalul și să văd geografia prin ochii mei.

Helmuth Duckadam:

După un prim mariaj eșuat, Duckadam și-a refăcut viața cu Alexandra, o femeie frumoasă, cu 20 de ani mai tânără ca el. Helmuth a vorbit la Digi24 și despre jumătatea sa, alături de care are o fetiță, Julienne. „Eu sunt un tip pesimist, nu sunt genul optimist. Soția știe cât de mult mă vait, asistă la văicărelile mele. Nu știu cum mi-am cucerit soția! Ea este visul oricărui bărbat. În viața mea n-am cumpărat flori! Prefer să merg cu ardei copți sau cu un kilogram de carne sau cu fructe, că-i plac la nebunie”, a spus acesta.

Recomandări

Cum a ajuns în faliment o fabrică veche de 100 de ani, care putea produce 10 milioane de perechi de șosete pe an. „Era o activitate uriașă, în trei schimburi”

Duckadam este omul care a apărat patru penalty-uri consecutive la Sevilla, pe 7 mai 1986, moment ce a adus cea mai mare performanță a unei echipe românești – câștigarea Cupei Campionilor Europeni. Dar înainte de acest moment care i-a adus celebritatea, acesta a trecut prin diverse momente dificile. „Tata a fost căruțaș, părinții lucrau la CAP. Aveau peste 60 de cai la CAP, multe munci agricole se făcea cu caii. Trebuia să fac curat la animale, adunam doi saci de iarbă de lângă calea ferată. Nu prea m-am omorât cu școala, în pauza mare, de 20 de minute, așteptam să batem mingea”, a rememorat fotbalistul.

Acesta a lucrat în tinerețe și la fabrica de vagoane din Arad. „Eram de meserie frezor-rabotor, făcând școala profesională. La 15 ani am plecat de acasă, jucam fotbal la școala sportivă Gloria Arad, unde mi-au asigurat un pat, mare lucru!, ca să nu mai merg zi de zi cu trenul de la Arad la Semlac”, a mai dezvăluit ardeleanul.

Urmărește-ne pe Google News