„Nimeni nu pare să se fi gândit la copiii cu un anume retard mintal. Ce faci atunci când nu ai voie să ieşi afară. Ce faci atunci când trebuie să eviţi pe cât posibil aglomeraţia, pentru a încerca astfel să nu te contaminezi cu noul tip de coronavirus.
Oamenii bolnavi de autism şi cei cu Sindromul Down au o energie în ei pe care trebuie să şi-o descarce. Asta nu se poate întâmpla decât în spaţii deschise, în aer liber şi nu chiar în văzul tuturor. E extrem de complicat să ţii în casă un copil cu retard!”, a povestit Manuela Hărăbor pentru playtech.ro.
„Am învăţat după atâţia ani că copiii autişti au un anume fel de a gândi, l-aş numi primordial. Adică e un fel de stare pură, de la natură sau bunul Dumnezeu. Nu ţin în faţa lor argumentele de tipul celor sociale, ce fac ceilalţi trebuie să facem şi noi. Ei nu realizează asta. Pentru ei e cu totul altfel”, a adăugat Hărăbor.
Manuela Hărăbor recunoaşte că nu rezistă 24 de ore din 24 la un program atât de intens cum solicită de obicei terapia unui bolnav de autism: „Mai sunt multe momente când sunt slabă, când nu mai am putere, când clachez. De fiecare dată îmi spun acelaşi lucru. Acel puţin înseamnă să te ridici şi să o iei de la capăt!‘‘.
„Nu sunt nici pe departe eroul zilei. Cazul meu şi al fiului meu e mai mediatizat doar fiindcă eu sunt o persoană publică.
Dar există multe, multe alte cazuri ale unor oameni necunoscuţi care nu au vrut sau nu vor să se plângă. Cu cazuri mult mai dificile decât al meu. Ne confruntăm zi după zi cu aceste lucruri, dar ştim totodată că ne-a dat Dumnezeu şi puterea de a rezista‘‘, a mai spus Manuela Hărăbor pentru sursa citată.