Când șeful biroului pentru combaterea traficului e băgat în importul de canabis

Filmat în redacția „Libération”, lungmetrajul „Ancheta unui scandal de stat” de Thierry de Peretti reface sub ambalajul ficțiunii ancheta jurnaliștilor cotidianului francez din 2016 despre Afacerea François Thierry, care a dezvăluit cum fostul șef al Oficiului Central pentru Combaterea Traficului Ilegal de Stupefiante (ORCTIS) a favorizat importul a zeci de tone de canabis în Franța prin legăturile sale cu Sofiane Hambli, unul dintre cei mai mari traficanți europeni.

Filmul pleacă de la cartea „LInfiltré” (2017) scrisă de jurnalistul de la „Libération” Emmanuel Fansten împreună cu Hubert Avoine, cârtița folosită de ORCTIS pentru a se infiltra în rețelele de traficanți. Avoine contactase „Libération” în chiar ziua când, în octombrie 2015, vameșii capturau la Paris șapte tone de canabis. El i-a povestit lui Fansten că François Thierry, care era văzut în presă ca un cavaler al luptei antidrog, slujește de fapt importul de stat și că politica de destructurare a rețelelor de traficanți lăsându-le să aducă marfa în Franța de fapt le favorizează.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

După o primă anchetă care a adus ziarului un proces de defăimare din partea lui Thierry, Fansten a început să scrie împreună cu Avoine o carte. Cum ancheta a continuat chiar și după apariția cărții, cineastul Thierry de Peretti a ales să plece de la carte, dar și să petreacă timp în compania celor doi și să-i vadă la lucru. La un an după apariția lui „LInfiltré”, Avoine a murit de cancer.

Scenariul elaborat de cineast modifică numele personajelor, dar lasă la vedere întreaga istorie. Cine cunoaște realitatea va înțelege despre cine și ce e vorba. (Cum scria „Variety”, atunci când insertul de la începutul unui film te avertizează că ai de-a face cu o ficțiune, știi de fapt că povestea are un substrat real.).

Afacerea François Thierry nu s-a încheiat. Chiar acum o săptămână, în 23 septembrie 2022, „Libération” scria că după șapte ani de anchetă Thierry a fost trimis în fața tribunalului penal pentru distrugere de probe și fals în acte publice, pentru care e pasibil de 15 ani închisoare. El e bănuit că și-ar fi scos din închisoare principalul informator, pe Sofiane Hambli, pentru a-i permite să coordoneze de la distanță un vast transport de canabis din Maroc în Franța via Spania, transport din care doar o mică parte a fost capturată.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Cât despre procesul de calomnie, în februarie 2022 tot „Libération” a scris că Thierry a fost condamnat pentru procedură abuzivă împotriva unui jurnalist de la „Libération” și a editoarei acestuia, și condamnat la plata compensatorie a 2 000 de euro. În noiembrie 2021, Curtea de Casație le dădea câștig de cauză tot jurnaliștilor de la „Libération”.

Totul ascuns, totul interpretabil

„Ancheta unui scandal de stat” nu e un film facil și în niciun caz unul relaxant, pentru că scenariul te îngroapă în date și informații pe care nu le structurează. Thierry de Peretti spune în interviuri că asta i-a fost și intenția: să dea spectatorului sentimentul că se pierde într-o varietate de interpretări pe care personajele le dau realității și să nu găsească firul Ariadnei decât în extremis.

Poate fi așa, dar poate fi și o modalitate abilă de a justifica lipsa de rigoare narativă și de viziune regizorală. De fapt, asta pare să fie și miza filmului – totul e pe muchie, totul e ascuns în cute, adevărul e interpretabil, depinde de cât de bine îți vinzi povestea. 

Personajul cârtiței devenit în film Hubert Antoine și interpretat de Roschdy Zem, nu poate fi descifrat nicio clipă, nu știi dacă spune tot, nu înțelegi de ce îl trădează pe cel care i-a fost protector, ce ascunde ș.a.m.d.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Nici personajul lui François Thierry, devenit în film Jacques Billard și care e interpretat de Vincent Lindon, nu e mai transparent. El reușește să te convingă, folosind expresia regizorului, că e un bun „vânzător de mașini”, adică știe să-și vândă marfa. Și are dreptate, adică strategia lui are logică (azi miza nu mai e să capturezi tone de canabis, ci să ajungi la vârfurile rețelelor), dar pe de altă parte e o strategie atacabilă.

Jurnalistul din film, devenit din Emmanuel Fansten – Stéphane Vilner (și interpretat de Pio Marmaï) are puține subtilități, fiind definit în principal prin tenacitate și capacitatea de a lucra peste program. Relația lui cu sursa, devenită una de prietenie, pare puțin palpabilă pe ecran din moment ce sursa are atâtea necunoscute, iar jurnalistul e definit doar prin meseria lui. 

Ce e antrenant însă e că filmul arată cum presa lucrează o anchetă, cum o pregătește, cum evaluează posibilele consecințe. Ședințele de redacție, filmate chiar la sediul „Libération”, în sala unde au loc ședințele șefilor de departamente, au fost o provocare pentru de Peretti, care a pregătit minuțios actorii pentru ședințe de 45 de minute filmate în plan secvență, din care a ales esențialul. În unele scene apar și jurnaliști reali pentru că filmările se desfășurau în timp ce redacția era la muncă.

Presa franceză nu l-a comparat pe de Peretti cu Alan J. Pakula, cineastul american care a semnat un film antologic despre jurnalism, „Toți oamenii președintelui” (1976), dar l-a amintit pe Francesco Rosi pentru că de Peretti a mărturisit că s-a inspirat din filmele acestuia despre corupția politică „Lucky Luciano” (1973), „Salvatore Giuliano” (1962) și „Cu mâinile pe oraș” (1963).

Dacă „Ancheta unui scandal de stat” nu are nervul și claritatea lui „Toți oamenii președintelui” e și pentru că dorința lui de Peretti a fost de a avea și ceva metatextual, adică de a vorbi și despre tipurile de discurs practicate azi și despre importanța cuvântului în dezvăluirea/obliterarea adevărului. Un pariu riscant pentru că te obligă să flirtezi cu prolixitatea și obscuritatea, dar să ții permanent ținta în față.

Teoria lui de Peretti – corectă, în fond, e că și presa are discursul ei propriu, strategia ei de a vinde un subiect livrându-l sub cel mai nimerit titlu. 

Până la urmă, dacă cineva are sentimentul că-și prinde urechile în poveste, firul Ariadnei îl oferă procurorul general (interpretat de Valeria Bruni Tedeschi), care apare într-o singură scenă, unde îl confruntă și domină pe charismaticul comisar Billard, spunându-i: „Până unde putem merge cu ilegalitățile pentru a combate ilegalitatea?”

Aici sunt materialele din „Libération” despre Afacerea François Thierry.

Trailer film: 

Urmărește-ne pe Google News