Oana Zăvoranu continuă dezvăluirile: „Doi ani i-am plătit mamei 500 de euro pe lună”

„Vă spuneam ieri că, înainte de a locui în apartamentul cumpărat de tatăl meu, cu patru luni înainte de a muri, am stat împreună cu iubitul meu de la acea vreme, în apartamentul de trei camere din zona Polivalentăchirie. Da, aţi auzit bine, cu chirie, pe care i-o plătea el în fiecare lună mămicuţei mele mult iubite, pentru că ea aşa ştia să îşi manifeste mereu dragostea faţă de mine sau alţii, luând tot, bani, bunuri, sau ce se poate, pentru că, spunea ea, nu există nimic gratis pe lumea asta. Deci, vreo doi ani i-am plătit „distinsei doamne şi mamă” 500 euro pentru a sta în apartamentul nostru, al familiei, din strada Tohani, în Polivalentă.
Revenind, şi acest aspect a fost enunţat de fostul meu prieten, ca argument că nu mai trebuie să îi dau ce mi-a lăsat tatăl meu legal, de drept, pentru că această femeie este o neruşinată fără scrupule, că nu mă iubeşte deloc, şi că toate promisiunile şi lacrimile ei sunt ale unei perverse avare care vrea să îşi atingă scopul murdar şi mârşav, nicidecum nu doreşte să aibă grijă de mine sau de moştenirea mea. Cu toate că ştiam că are 100% dreptate, că doar trăisem toate situaţiile oribile la care mă supusese, am spus că este mama mea, că mama este „doar una” (ce proastă!!!) şi că eu, creştineşte, nu pot să o refuz acum, şi că poate rămânând doar noi două, va reveni la sentimente mai bune şi se va schimba. Mare, fatală, greşeală!!!
Ceea ce îmi amintesc însă ca fiind straniu, este că era extrem de grăbită la notar, că îşi dorea foarte mult ca totul să se semneze cât mai repede, chiar a repezit-o şi a grăbit-o puţin pe notăriţă pentru a semna totul cât mai repede şi a pleca. Martor la acest moment este fostul director comercial de la acea vreme Traian Gheorghiu, bun prieten şi fost coleg de facultate la Agronomie cu Tuţu, care sper să aibă o fărâmă de conştiinţă, dacă va fi vreodată întrebat care era starea mea sufletească în acea dimineaţă, şi cum s-a comportat Mărioara în acel moment.
În momentul în care am terminat, am simţit-o răsuflând uşurată şi cu zâmbetul revenit pe buze. Îşi văzuse visul împlinit. Visul de a lua tot, până la ultimul ac de la fiica ei. De fapt din totdeauna această femeie, posedată de diavol şi fără frică de Dumnezeu, nu a iubit decât banii şi luxul. Pentru ea nimic altceva nu a contat vreodată. Oamenii nu au reprezentat pentru ea decât un mijloc de a ajunge la bani, de a-şi atinge scopurile mârşave încă din adolescenţă şi tinereţe. Brusc pentru ea a apărut soarele. Nici urmă de tristeţe sau regrete vizavi de soţul abia decedat. Din momentul acela i s-a luminat faţa şi nu a mai putut să îşi controleze bucuria uitând de tristeţea, abia forţat afişată. Eu am intrat în maşină înapoi, la fel de tristă şi de abătută precum am venit. Nu conta aproape deloc pentru mine ceea ce făcusem. În sufletul meu exista un regret, dar respectul faţă de ea şi dorinţa de a nu o pierde şi pe ea refuzând-o, mă făceau să nu mă mai gândesc că poate, conform spuselor cunoştinţelor mele, făcusem cea mai mare greşeală a vieţii mele, pe care aveam să o regret amarnic.

Am plecat total absentă de la acel anost notariat de pe strada Polonă, unde, nu ştiam la momentul respectiv, tocmai îmi „semnasem condamnarea la moarte”. Îmi amintesc că tristeţea şi durerea mea profunde pentru moartea celui care mă crescuse mai bine de 15 ani, contrasta puternic cu veselia şi buna dispoziţie a acestei femei, atât de lipiste de Dumnezeu. Dar răul fusese deja făcut, aveam să aflu acest lucru în scurt timp.
Din acea dimineaţă, atitudinea şi comportamentul mamei mele s-a schimbat în mod radical, „falsele amabilităţi şi cuvintele de dragoste” fiind imediat înlocuite de o atitudine superioară, dictatorială, lipsită de orice fel de urmă de afecţiune. Brusc am început să o deranjez cu prezenţa mea, a început să aibă din ce în ce mai puţin timp pentru mine, iar la orice întrebare survenită ulterior, cu privire la starea lucrurilor la firmă, răspunsul invariabil era: „nu mă întreba tu chestiuni de care nu ai habar”.
Mi-am pus mici semne de întrebare cu privire la acest comportament, dar nu m-am alarmat prea tare deoarece cunoşteam încă din copilărie caracterul labil psihic al acestei femei, care putea trece de la o extremă la alta în doar câteva secunde. În plus de asta, nu avusese vreodată vreun comportament afectiv la adresa mea, care acum, nefiind prezent, să mă îngrijoreze foarte tare.
La nici o săptămână de la semnarea actelor de către mine, văzând vizibil că o deranjez (fireşte, femeia îşi văzuse sacii în căruţă şi nu mai prezentam interes), am decis să mă mut înapoi în apartamentul meu din Dorobanţi, achiziţionat în iunie 2000 de către Tuţu, înainte cu câteva luni de decesul său. Nu a încercat nici o secundă să mă oprească din a mă muta, ea preferând să rămână să locuiască singură în apartamentul din vila din strada Andrei Mureşanu nr. 20. În perioada imediat următoare eu mi-am făcut debutul în televiziune, apărând, în prima fază, la TVR 2, unde mi s-au dat pe mână diverse emisiuni în direct. Sumele de bani pe care le cîştigam de pe urma muncii mele nu erau unele mari, cu atât mai mult cu cât eram la începuturile carierei mele în tv.
Deşi Mărioara îmi promisese că oricând voi avea nevoie de bani, aceştia vor veni negreşit doar aununţând-o, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi în realitate. Nu am văzut aproape niciodată bani cash de la ea, rare fiind ocaziile când mergeam, eventual cu ea, pentru a-mi cumpăra câte ceva din oraş. Iar acele dăţi erau mereu soldate cu discuţii neplăcute şi în contradictoriu, încheind mereu prin a mă critica că sunt cheltuitoare şi nu cunosc valoarea banului. Interesant este de ştiut că în timp ce mie mi se ţinea socoteala la o pereche de pantofi, în ceea ce o priveşte pe ea personal, sau pe fratele cumnatei şi nepotul său, cheltuielile nu aveau limite, că doar avea „balta peşte”.
Fraiera semnase şi îi dăduse ei mână liberă pentru a beneficia de toată averea la discreţie. În acea perioadă rudele sale s-au mutat practic în casa din Andrei Mureşanu, pentru că aici totul era gratis. Existau două femei care se ocupau de menaj, iar niciodată nu au fost făcute, după cum prevedeau datina şi obiceiul creştinesc, parastase sau pomeni şi pentru cel ce fusese un om atât de bun, un soţ şi un tată minunat.
Întrebările zilei puse de Oana mamei sale:
De ce ţi-ai schimbat atât de vădit şi radical atitudinea faţă de mine din momentul semnării, de către mine, a actului de partaj de la notar?
De ce niciodată, deşi aveai mormânt făcut tot de Nicu, nu ai fost în stare să îi faci măcar pomenile cele creştineşti, dacă nu pentru că l-ai iubit, măcar pentru că ţi-a crescut copilul 15 ani şi ţi-a acordat o şansă a doua oară, deşi nu ai meritat?
Citiţi în Libertatea de mâine care a fost cauza primei “rupturi” serioase între Oana şi mama ei
Dacă veri să fii la curent cu noutăţile din viaţa Oanei, poţi intra pe contul personal de Facebook şi pe site-ul său.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE