Primul an cu Nicușor Dan – evoluție lentă, posibil în direcția bună

Un om nu poate ajunge într-o astfel de funcție fără ca asta să fie voia lui Dumnezeu, care lucrează prin oameni. Cred că Nicușor Dan a beneficiat de mult sprijin (nevăzut pentru noi, marele public) de la diverși sfătuitori și facilitatori ai carierei sale politice (precum finanțatori etc.). Prezum că a primit acel sprijin decisiv pentru a ajunge în funcția cea mai înaltă în statul român pentru că, fiind bine cunoscut și profilat, și cu bune și cu rele, a fost considerat mai bun decât competitorii săi de pe scena politică. Fără a fi perfect, dimpotrivă, fiind cât se poate de uman și, deci, greșind în multe privințe, ca fiecare dintre noi! Tot așa, prin comparație, Bolojan pare o lumină față de Grindeanu, Ciucă, Ciolacu etc. 

Adevărata întrebare este de ce nu reușesc să pătrundă pe scena politică la vârf alți actori, mai buni decât acești politicieni cu carieră îndelungată. În umila mea opinie, pentru că nu primesc acel tip de sprijin, decisiv pentru o carieră politică de impact public major. 

Nu am fost un lăudător al lui Nicușor Dan (ca tot felul de beneficiari ai protocolului de la Palatul Cotroceni la primele recepții date de el în 2025), dimpotrivă. Ca simplu cetățean (vorba împușcatului din ziua de Crăciun a lui 1989), după primele 4 luni ale mandatului său, am criticat public diverse gesturi și acțiuni/inacțiuni ale președintelui Dan. Deci nu pot fi bănuit în mod rezonabil de vreun joc dacă azi, la aproape un an de când a fost ales, voi exprima fără echivoc susținerea mea, în actualul context politic, economic și social, pentru următoarele acțiuni concrete recente ale președintelui în funcție al României: 

1. Reapropierea României de SUA, la începutul lui 2026, după momentul greu de la începutul lui 2025, când vicepreședintele SUA a criticat public virulent regimul iohannist de la București pentru că nu a fost în stare să apere integritatea alegerilor de la finalul lui 2024.

Nicușor Dan a preluat această relație cu principalul garant extern al apărării și siguranței României, adică super-puterea mondială SUA, într-un moment greu, pentru care el nu a avut nicio vină. A lucrat cu consecvență și răbdare, în pofida disprețului exprimat public al taberei republicanilor americani față de falimentul politic al regimului Iohannis (care a scăpat de sub control jocurile murdare pe care au încercat să le facă, prin lupul în blană de oaie Călin Georgescu, ostașul Ciucă, Ciolacu Nordis și ceilalți). Istoria i-a oferit ocazia unui gest decisiv, care sigur a fost și va fi apreciat de americani: războiul SUA (alături de Israel) declanșat pe 28.02.2026 contra regimului dictatorial și terorist de la Teheran. Nicușor Dan și echipa sa nu au ratat momentul și, în martie 2026, România a fost, din nou, alături de SUA. Ca urmare a unor gesturi oarecum similare în istoria ultimelor decenii, România și noi, românii, am beneficiat enorm de mult:

-ca urmare a susținerii taberei SUA și aliaților săi de către regimul Emil Constantinescu în războiul din fosta Iugoslavie de la finalul anilor ‘90, România a fost invitată în decembrie 1999 să înceapă negocierile de aderare la UE (unde am intrat efectiv din 2007), încetând acel prim deceniu de după Revoluția din 1989 în care eram într-un un fel de zonă gri;

-ca urmare a susținerii acordate SUA după atacul din 11.09.2001, inclusiv în războaiele din Afganistan și Irak (cu toate greșelile făcute acolo de aliații noștri americani), ni s-a deschis poarta spre NATO, unde am intrat efectiv in 2004.

După acele momente istorice, în România au intrat sume de bani uriașe (sute de miliarde de Euro), din investiții străine, fonduri UE, bani trimiși acasă de românii care au mers la muncă în străinătate etc. 

Evident, se pune întrebarea legitimă: cum va profita România de actualul moment istoric? Răspunsul ideal probabil că ar fi, raportat la revizionismul și agresivitatea Federației Ruse, vecinul nostru de facto din Marea Neagră (după ocuparea ilegală a Crimeii în 2014), o întărire decisivă a apărării României pentru descurajarea acestei atitudini imperiale a regimului de la Kremlin, plus investiții majore americane în economia românească.

2. Debarcarea prim-ministrului Ilie Bolojan, care a distrus încrederea unor largi categorii sociale (oameni simpli loviți de măsurile de austeritate dar, cel mai important, a multor antreprenori și investitori), prin habarnismul său economic. Mă număr printre cei care cred că premierul nu ar fi fost demis în 5.05.2026 fără acordul tacit al președintelui României. Era absolut previzibilă această poziționare a lui Nicușor Dan față de Ilie Bolojan, de a nu-l apăra în disputa cu PSD+AUR, după ce acesta din urmă a sfidat promisiunea electorală făcută de președinte în campania electorală, că nu va crește TVA, la foarte scurt timp după ce a primit votul de învestitură a guvernului (23.06.2025).

Adevărata întrebare este dacă urmează o schimbare în bine pentru economia țării și pentru poporul român, sau noul guvern va avea tot ținte de genul satisfacerii cu prioritate, prin diverse contracte acordate prin încredințare directă, a intereselor unor mari companii străine, care beneficiază astfel de banii luați cu împrumut de România. Pentru aceste împrumuturi uriașe, noi, copiii și nepoții noștri vom plăti dobânzi timp de decenii. Deja dobânzile plătite la actuala datorie externă (în creștere) a României au ajuns să fie peste 12 miliarde Euro/an…

3. Răspunsul dat pe 9 mai 2026 acelor forțe din UE care o susțin pe Laura Codruța Kovesi. În Europa noastră, pe care o iubim și vrem să o întărim, este absolut inadmisibil ca un înalt funcționar al UE, neales acolo direct de vreun popor european, să-l ia la mișto pe președintele ales prin vot direct de majoritatea poporului unei țări membre (a șaptea țară ca dimensiune în UE, deci nu chiar ultima), spunând că rezultatele din tinerețe la olimpiadele internaționale de matematică nu-l califică să facă anumite comentarii despre unele abuzuri din istoria recentă ale unor unități de parchet/procurori de sub coordonarea d-nei Kovesi, sau să-l trimită la somn.

E treaba d-nei Kovesi dacă, în calitate de fost absolvent al unei facultăți de drept mediocre (cea din Sibiu, mult sub nivelul facultăților de drept cu tradiție din București, Cluj-Napoca, Iași), are vreun complex față de performanța intelectuală la olimpiade internaționale a lui Nicușor Dan. Treaba noastră, ca popor român, care cu vot majoritar am ales un președinte al țării în urmă cu mai puțin de un an, este să cerem respect de la orice birocrat în funcție al UE, față de România și președintele său ales democratic, care are dreptul să exprime public opinii inclusiv despre ce a făcut d-na Kovesi când era în serviciul public în România.   

După acel gest impardonabil al birocratei UE din 8.05.2026, a venit imediat răspunsul președintelui României, prin discursul de la Palatul Cotroceni din 9.05.2026, ziua Europei, dar și ziua când România și-a declarat independența (pe 9 mai 1877, prin discursul rostit în Parlament de Mihail Kogălniceanu, promulgată ulterior pe 10 mai 1877 de Principele Carol I) 

Ce urmează
Nicușor Dan are în aceste zile șansa de a desemna un nou prim-ministru, sperăm mai competent în domeniul economic și cel puțin la fel de credibil față de finanțatorii internaționali, prin comparație cu premierul demis Ilie Bolojan. Dacă noul guvern va fi perceput ca fiind moșit de președintele Dan și dacă nu se va redresa rapid economia, anul electoral 2028 ar putea fi foarte greu pentru centrul politic din România, extremele politice ar putea obține rezultate fără precedent, iar noua majoritate parlamentară i-ar putea fi ostilă actualului președinte. Suspendarea sa ar putea deveni atunci doar o formalitate, pretexte se pot găsi foarte ușor…  

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE