1. De unde ideea de a pune in scena acest musical celebru?
Directorul Teatrului National din Timisoara, Ada Lupu, mi-a comandat un musical. Eu am propus cateva titluri (printre care si The Full Monty), iar Ada a facut alegerea finala, considerand ca tema se potriveste perfect vremurilor in care traim, ca spectatorii se vor regasi imediat in problemele personajelor de pe scena. A avut dreptate. Apoi ne-au cucerit umorul si dialogurile savuroase, faptul ca peste problemele vietii se poate trece cantand si in pasi de dans.
2. Despre ce este Full Monty, dincolo de povestea comica a sase barbati someri?
Despre autodepasire, despre regasirea a ceea ce americanii numesc self-esteem, despre curaj. Show-ul in care baietii se dezbraca e doar un pretext pentru regasirea de sine, regasirea iubirii, a poftei de viata.
3. Distributia si scenografie sunt punctele forte ale piesei. Poti sa ne spui cate ceva despre cum a decurs colaborarea cu actorii (am inteles ca nu ai folosit dansatori profesionisti) si cu scenograful Dragos Buhagiar?
The Full Monty este un musical care pune in valoare actorii, cu partituri actoricesti puternice, deci nu am mai avut nevoie de dansatori. A fost si acesta un pariu, acela ca actorii sa isi depaseasca limitele si sa cinte, sa se miste, sa-si canalizeze altfel energia intr-un spectacol. Am avut norocul unei distributii de exceptie si s-a muncit mult. Un alt mare noroc al proiectului a fost si conceptia scenografica a lui Dragos Buhagiar, spectaculoasa si filmica, dar si conducerea muzicala a dirijorului David Crescenzi, caruia i-a placut sa se “joace” pe o partitura mai putin obisnuita si care s-a ocupat si de pregatirea muzicala a actorilor.
4. In Full Monty exista o anumita doza de erotism. Cum este perceput de public?
Foarte bine, avand in vedere ca sala e arhiplina la fiecare reprezentatie. Sa fim seriosi, traim in secolul XXI si erotismul pe scena nu ar trebui sa fie ceva inhibitor, nici nuditatea… De fapt, in esenta, arta fara erotism nu se poate…
CITEŞTE MAI MULTE PE VIVA.RO