„Ajutaţi-mă să-mi cresc fetiţa”

„Sunt o mamă necăjită, care-şi creşte singură fetiţa de 5 ani. Soţul meu a decedat când eram gravidă. Şi ghinionul a fost că tot în această perioadă şi casa în care locuiam cu chirie a luat foc. Pot să spun că, din fericire, mi-au ars doar hainele, nu şi altceva. Oricum, din puţinul meu nu ştiu ce ar fi putut să mai ardă. Locuiesc într-o cameră dintr-un imobil din Bucureştii Noi. Am un aragaz, un televizor primit din mila oamenilor, dar nu am un frigider. Fetiţa mea, Maria Florentina, îşi doreşte foarte tare să meargă la grădiniţă, dar eu nu am bani să o duc. Mai grav este că săraca de ea pofteşte la dulciuri şi la bomboane, şi nu am posibilitatea să îi cumpăr. Am lucrat o perioadă, dar acum nu mai am nici un venit şi e tare greu. Nu murim de foame, pentru că ne mai ajută câteva măicuţe. Şi am mare grijă ca fetiţa mea să fie curată. Merg săptămânal la spălătoria săracilor, de pe Calea Griviţei, cu hai- nele mele şi ale Florentinei. La doar 39 de ani, câţi am, pot să mai lucrez şi îmi doresc asta: îmi place să fac curăţenie, să spăl, să calc şi aş vrea un serviciu, ca să pot să o dau pe fată la grădiniţă şi să aibă şi ea o copilărie fericită. Mă tot întreabă când vine Moş Nicolae ca să îi aducă şi ei bomboane, ciocolată şi hăinuţe groase de iarnă. De fiecare dată îi răspund, cu lacrimi în ochi, că va veni. Se aşază cuminte lângă mine şi se uită la cer, zicând: «Moşulică, să nu uiţi să treci şi pe la mine, te rog din tot sufleţelul meu». Este un copil minunat şi sunt dispusă să fac totul pentru ea. Vă rog, ajutaţi-mă să-mi cresc fetiţa.” Elena Alisabet, Bucureşti
Cititorii care ne cer sprijinul sunt rugaţi să ne trimită scrisorile însoţite de fotografii şi de un număr de telefon.
Libertatea nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul scrisorilor primite de la cititori!

Urmărește-ne pe Google News