Când au apărut tocurile și cum au evoluat

Tocurile au apărut încă din Egiptul Antic, însă pe atunci nu erau piesa din garderobă privită cu atât de mult interes și apreciere precum este astăzi. Descoperă cum au apărut tocurile, dar și cum au evoluat până la forma de astăzi.

Cum au apărut tocurile

Pantofii cu toc în Egiptul Antic

Primele mărturii ale pantofilor cu toc apăreau încă din perioada Egiptului Antic, prin reprezentări grafice. Acest tip de încălțăminte era purtat de femeile de înaltă societate, la ceremonii, dar și de bărbați, de măcelari pentru a nu se murdări de la sângele ori resturile animalelor sacrificate.

Pantofii cu toc în Roma și Grecia Antică

În Grecia Antică erau scoși în evidență pantofii cu platforme înalte de lemn ori plută, care purtau denumirea de „kothorni” și erau adesea purtați de actori. Pantofii cu toc aici indicau și statutul social ori importanța persoanelor care îi purta.

Pantofii cu toc în Evul Mediu

Încă din Evul Mediu, pantofii cu toc erau purtați prin saboți ori papuci din lemn ce aveau o talpă foarte înaltă. Erau purtați atât de femei, cât și de bărbați, ba chiar era o formă de încălțăminte ce era atașată încălțărilor mai fragile ori mai scumpe, pentru a le proteja de mizerie.

Recomandări

Clipul prin care PE îndemnă cetățenii UE să voteze. Mesaje de la bâtrâni din România, Franța și alte țări, pentru generațiile tinere: „Nu luați democrația ca pe un dat”

Tocurile, o unealtă de război

Tocurile sau pantofii cu un toc mai înalt erau purtate și în Persia, după secolul al XV-lea, de către soldați, deoarece aceștia aveau nevoie de un echilibru mai bun în timpul călăriei, iar pantofii cu toc erau mai stabili atunci când soldații trebuiau să se sprijine și să țintească pentru a trage cu săgeata.

Pantofii cu toc erau purtați și de călăreți, deoarece îi ajutau să nu le alunece piciorul în timpul ce călăreau.

Tocurile erau purtate și de regi ori curtenzane

Tocurile au început să fie purtate în secolul al XV-lea și de femei, ca simbol al feminității. Ecaterina de Medici a fost prima femeie faimoasă care, la căsătoria sa cu Henric de Valois, viitorul rege al Franței, în anul 1533, purta tocuri, strict din motive de eleganță și vanitate.

Catherine purta tocuri cât mai înalte și a reușit să ofere o viziune aparte încălțămintei, iar aceștia erau priviți de acum un accesoriu elegant de modă.

Ulterior, tocurile au fost purtate de femei și bărbați din înalta societate, ba chiar Ludovic al XIV-lea purta tocuri montate la o pereche de pantofi, pentru a ascunde în fața lumii faptul că este scund de înălțime.

Pantofii cu toc au fost un articol unisex până la sfârșitul secolului al XVII-lea, însă, ulterior, încălțămintea a început să se diferențieze, iar bărbații au optat pentru încălțăminte mai comodă, în timp ce femeile au preferat tocurile.

Recomandări

Anna Gevorgyan, expert armean în relații internaționale: „Retorica «drepturilor istorice», folosită de Azerbaidjan în relația cu Armenia, seamănă cu poziția lui Putin față de Ucraina”

Până să apară încălțămintea modernă, oamenii purtau încălțăminte cu călcâi din piele neagră, iar aristocrații purtau încălțăminte care avea călcâi de lemn. Ulterior, în secolul al XVIII-lea, au apărut pantofi realizați din diferite țesături, iar printre cei mai populari erau pantofii din mătase.

Platformele sau „flatform”, așa cum erau denumite de americani, au apărut cu câteva sute de ani î. Hr, atunci când actorii greci purtau platforme din plută pentru a părea mai înalți.

Prima versiune modernă a platfomelor a apărut în 1930, când designerul Moshe Kimmel a creat o pereche de pantofi cu toc pentru cântăreața Marlene Dietrich.

La începutul secolului al XIX-lea, pantofii bărbaților și femeilor au început să arate diferit în ceea ce privești forma, culoarea, tocul sau stilul. Până în anul 1850, pantofii au fost făcuți drepți, fără diferențe între pantoful din piciorul drept și cel din piciorul stâng.

Mai târziu, pantofii au evoluat având și alte accesorii precum șiretul, iar forma peste gleznă a devenit una dintre cele mai populare. În această perioadă femeile și bărbații au început să poarte botine cu șiret, deopotrivă, iar mai târziu au apărut diferite forme de pantofi pentru ambele sexe.

Recomandări

Imagini de la arestarea Prințului Paul de la un resort din Malta. Poliția Română: Nu a opus rezistență. VIDEO

În epoca modernă, pantofii au devenit tot mai ușor de produs și accesibili pentru mai multe grupuri de consumatori, astfel că au început să apară tot mai mulți creatori de modă care au reinterpretat pantofii.

În timpul Marii Crize Economice, pantofii negri și maro dominau întreaga piață, iar mai târziu modelul de pantofi Oxford devenea cel mai popular în rândul bărbaților, în timp ce în rândul femeilor, pantofii cu platformă erau cei mai apreciați.

În ceea ce privește pantofii pentru femei, începând cu anii 1950, aceștia au început să evoleze tot mai mult. A apărut forma de pantof decupat, care să pună în evidență piciorul, forma tot mai deschisă, pantofi cu toc gros, care să le ofere femeilor active mai multă stabilitate în mișcare.

În prima parte a secolului al XXI-lea, creatori de modă precum Jimmy Chou, Alexander McQueen sau Christian Louboutin au realizat mai multe modele de pantofi cu toc extravagante, precum Armadillo și Pumps, balerini cu toc.

Actorii de la Hollywood au influențat popularitatea modelelor de încălțăminte cu toc. Trupa Beatles a popularizat modelul de încălțăminte „Chelse”, în timp ce actrița Audrey Hepburn a făcut cunoscut modelul de pantofi cu toc „kitten”.

Cum au apărut pantofii Stiletto

Cunoscuți astăzi pentru eleganța supremă, pantofii Stiletto sunt pantofii cu toc subțire, cunoscuți și cu denumirea de pantofi cu toc cui. Termenul a fost folosit pentru prima dată în jurul anilor 1930 și provine din limba italiană, de la stiletto, care înseamnă stilet, un pumnal subțire cu lamă triunghiulară foarte fină și cu vârf ascuțit, care se aseamănă cu tocul pantofilor.

Pantofii stiletto se diferențiază de alte modele cu toc înalt și subțire printr-o caracteristică definitorie. Tocul înalt trebuie să aibă o înălțime ce poate varia între 2,5 cm și 25 de cm. Pantoful trebuie să fie prevăzut cu o platfomă care să susțină piciorul, iar diametrul tocului la bază, de la sol, trebuie să fie mai mic de 1 cm. Interiorul tocului este confecționat dintr-o tijă metalică sau dintr-un aliaj din oțel care să poată susține piciorul.

După anul 1960, vârful pantofului stiletto a căpătat tot mai multe forme și a devenit tot mai alungit, astfel încât denumirea de stiletto se referea apoi la forma pantofului în întregime.

Designerul italian Roger Vivier a inventat forma stiletto a pantofilor, pentru a însoți hainele concepute de designerul de modă frances Christian Dior, la începutul anilor 1950. Pantofii cu toc stiletto au fost menționați pentru prima dată în presă în Daily Telegraph, pe data de 23 septembrie 1953.

Designerul Roger Vivier a folosit o serie de metode tehnologice de construcție a tocului, cu scopul de a oferi cât mai multă stabilitate piciorului la o înălțime mai mare a tocului.

Citește și: Cum cureți încălțămintea albă

Sursă info: vam.ac.uk

Sursă foto: 123rf.com

Urmărește-ne pe Google News