Cuprins:
Viața lui Anghel Saligny
Anghel Saligny a urmat primele clase școlare la internatul de copii din Focșani, înființat de tatăl său, Alfred Saligny, învățător de origine franceză din Alsacia, stabilit în România, apoi a urmat studiile secundare la gimnaziul din Focșani, la Colegiul Național Unirea, din aceeași localitate, iar apoi liceul în Germania, la Potsdam.
Fiind atras inițial de astronomie, a urmat cursurile Universității din Berlin, avându-l ca profesor pe celebrul fizician Hermann von Helmholtz (1821-1894).
Între 1870 și 1874, a studiat ingineria la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg, unde inginerii Schwedler și Franzius erau profesori iluștri.
A lucrat sub îndrumarea profesorului G. Mehrtens la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt pe Oder și, sub conducerea lui Gheorghe Duca (între 1877 și 1879), la construcția căii ferate Ploiești-Predeal.
Între 1884 și 1889 a lucrat la construcția docurilor și depozitelor din Galați și Brăila, dând soluții total originale, printre care: realizarea fundațiilor pe straturi de fascine și piloți, a bazinelor de legătură cu Dunărea pentru silozuri și utilizarea, pentru prima dată în lume, a betonului armat în construcția silozurilor.
Pe baza propriilor invenții, Anghel Saligny a construit pentru prima dată silozurile din beton armat de la Brăila (1888) și Galați (1889), la numai două decenii după ce francezul Joseph Monier (1823-1906) a obținut în 1867, primul brevet pentru elemente de construcție (grinzi, planșee, stâlpi) din beton armat, acest material fiind puțin studiat la acea vreme.
Silozurile proiectate și executate sub directa îndrumare a lui Anghel Saligny puteau înmagazina peste 25.000 de tone de cereale.
Pereții celulelor hexagonale ale silozurilor au fost realizați, pentru prima dată în lume, din piese în formă de plăci, făcute la sol.
Cea mai importantă lucrare a lui Anghel Saligny
Cea mai importantă lucrare a sa este proiectarea, în 1888, și construirea podului peste Dunăre de la Cernavodă, care la acea vreme era cel mai lung din Europa și printre cele mai importante deschideri metalice din lume, între 1890 și 1895.
Proiectul lui Saligny a adus două inovații majore în construcția de poduri: noul sistem de grinzi cu console pentru suprastructura podului și utilizarea oțelului moale în locul fierului forjat ca material de construcție pentru tabliere de poduri.
Între anii 1889 și 1909 a condus lucrările din portul Constanța, proiectând silozurile de cereale și stația petrolieră.
Promotorul ingineriei civile în România
Anghel Saligny poate fi considerat un promotor al ingineriei civile în România și nu numai. Înzestrat cu o inteligență sclipitoare și cu capacități creatoare de excepție, inginerul A. Saligny a lăsat națiunii române o mulțime de construcții valoroase, unanim apreciate atât pe plan național, cât și internațional, multe dintre ele fiind în funcțiune și astăzi.
Familia lui Anghel Saligny
Anghel Saligny s-a născut la 25 aprilie în Șerbănești, județul Tulcea (azi, județul Galați).
Tatăl său, Alfred Saligny, de origine franceză, după ce a trăit o vreme în Prusia, a venit în Moldova la mijlocul secolului al XVIII-lea și s-a stabilit la Focșani. Aici s-a căsătorit cu o tânără de origine poloneză pe nume Ezarschi, făcând împreună trei copii: Alfonso, Anghel și Sofia.
Atât Alfred, cât și soția sa erau educați și vorbeau germană și franceză. De asemenea, cunoșteau și arta de a cânta la pian, așa că s-au ocupat de educația copiilor boierilor (moșierilor) Ghica și Șuțu, pe ale căror moșii locuiau.
Cu ajutorul boierului Șuțu, al școlilor moldovenești, familia lui Alfred Saligny a deschis o pensiune la Focșani, unde copiii lor au fost instruiți în primele patru clase primare.
Anghel și fratele său mai mare, Alfonso, au continuat următoarele patru clase de gimnaziu la liceul care tocmai începuse în acest oraș.
Anghel, care era un foarte bun matematician, a decis să urmeze astronomia cu renumitul profesor Karl Theodor Weierstrass, dar în curând și-a dat seama că o profesie tehnică i se potrivea cel mai bine.
A renunțat la Astronomie și s-a înscris ca elev la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg, lângă Berlin.
Noul inginer stagiar în vârstă de 20 de ani și-a început activitatea profesională la lucrările liniei de cale ferată Cottbus-Frankfurt cu un mare tehnician – profesorul Mehrtens, la Școala Politehnică din Dresda.
Întors în țară la sfârșitul anului 1875, este angajat imediat ca inginer ordinar de gradul trei la Serviciul Poduri și Drumuri. Parcurge rapid toate treptele ierarhice, inclusiv inspector general, director general și ministru al lucrărilor publice.
În 1897, el a fost primit la Academia Română (ca membru corespondent mai întâi), iar în 1907 a fost ales președinte al Academiei.
Ce lucrări a realizat
A realizat numeroase lucrări originale de construcții de aproape toate felurile: drumuri și poduri rutiere, căi ferate și poduri de cale ferată, poduri combinate de cale ferată și drumuri, lucrări hidrotehnice și îmbunătățiri funciare, amenajări peisagistice râuri și protecția malurilor, porturi și dane de acostare, silozuri metalice și din beton armat, clădiri culturale și sociale.
Lucrarea care l-a consacrat rămâne însă podul „CAROL I”, care este format din trei părți principale: Podul peste brațul Borcea la Fetești, Viaductul peste Valea Iezerului și Podul peste Dunăre la Cernavodă, toate având o lungime totală de 4.088 m.
Sursa foto: 123rf.com
Vezi şi cine a fost Gheorghe Lazăr!