Respiră adânc și nu te îngrijora! Cu pași mici, orice copil care face mofturi la mâncare poate avea parte de o alimentație sănătoasă. Cu toții ne dorim să avem copii care mănâncă alimente pline de nutrienți și care le aleg în mod natural, chiar și-atunci când nu suntem în preajma lor. Cu toate astea, e necesar să ne reamintim că să forțăm copiii să mănânce sau să-i ”mituim” să facă asta nu ne va ajuta să obținem rezultatele pe care ni le-am propus.
Cuprins:
Cei mai mulți copii devin mofturoși la mâncare la un anumit moment dat. E o fază care se manifestă de obicei începând cu vârsta de doi ani, când copiii încep să-și exprime opiniile și să iubească un aliment într-o zi pentru ca în ziua următoare să-l respingă complet. E doar un pas în procesul de creștere. Atât timp cât copilul tău e sănătos, crește normal și are energie din plin, înseamnă că primește nutrienții de care are nevoie.
Mulți copii preșcolari vor arăta unul sau mai multe dintre comportamentele următoare, care, din fericire, vor dispărea cu timpul.
Mofturile copilului tău sunt temporare. Dacă nu faci mare caz din asta, ele vor dispărea de obicei până la începerea școlii. Încearcă următoarele recomandări pentru a face față situației într-un mod pozitiv.
Copilul tău s-ar putea să nu vrea să încerce alimente noi. E firesc pentru copii să respingă alimente pe care nu le-au mai încercat înainte. Iată cum îți poți determina copilul să încerce alimente noi:
Obiceiurile alimentare ale copiilor nu se schimbă peste noapte, însă folosind aceste strategii poți forma în ei, în timp, obiceiuri sănătoase. Pe măsură ce cresc, ce anume mănâncă și cât de mult mănâncă, va deveni responsabilitatea copiilor așa că vrem să ne asigurăm că-i pregătim de mici să facă alegerile potrivite de-a lungul vieții lor.
Dr. Mihail Pautov este medic specialist în chirurgie generală, dar și tatăl Anastasiei. În calitate de medic și de părinte, am vrut să aflăm de la doctorul Mihail care este abordarea lui când vine vorba despre copiii care fac mofturi la mâncare.
Când și de ce devin selectivi copiii în privința mâncării? Sunt ei conștienți de ceea ce fac sau este doar o joacă?
Vârsta medie la care s-a observat această selectivitate în alimentele preferate la copii este între 18 luni și 3 ani. De la 6 la 18 luni, când începe de regulă diversificarea, copiii sunt mult mai receptivi și primesc alimentele noi cu ușurință. La 18 luni copii încep să înțeleagă și să învețe controlul și autonomia, deci este relativ normal să acceptăm un ”NU” la anumite tipuri de mâncare sau texturi. Cu cât îi vom împinge mai mult, cu atât NU-ul va fi mai pronunțat.
Ce ar trebui să înțeleagă părinții din acest comportament și cum ar trebui să răspundă?
Aceasta este și o formă de a spune ”NU” la tot ce este nou, așa că felul în care le prezentăm noul este foarte important. Dacă observăm că nu îi place un anume aliment, îl lăsăm în pace pentru o perioadă scurtă și îl reintroducem altfel, sub altă formă, altfel gătit, îl lăsăm să îl exploreze senzorial, să se joace cu el, îl personificăm și țesem o poveste în jurul lui: spre exemplu morcovul, care stă singur în frigider și nu se joacă nimeni cu el, „săracul de el”.
De ce nu e indicat ca părinții să forțeze copiii să mănânce anumite alimente sau să termine tot din farfurie?
Mâncatul trebuie să fie o necesitate și o plăcere. Copiii îi vor imita pe părinți inlusiv la acest capitol. Dacă îi văd pe părinți/rude cum stau la masă, mănâncă, împart idei și se bucură de toată experiența, copilului îi va veni natural și lui să o facă. Însă dacă ne vom aduna toți în jurul lui și ne vom uita fix la el, vom comenta fiecare mestecătură, copilul se va inhiba și se va feri mereu de această „experiență”. Dacă copilului îi face plăcere să mănânce, putem fi siguri că se va opri atunci când se va sătura. Să îl obligăm să mănânce peste capacitatea normală a stomacului său îi va crea neplăcere și un pattern nesănătos de a mânca tot, un factor predispozant pentru supraponderabilitate și obezitate.
Din grijă și bune intenții, unii părinți apelează la ”tocmeală” în astfel de situații: ”dacă mănânci morcovul ăsta, îți dau o bomboană”. De ce nu e indicată o astfel de practică?
Pentru că mâncatul trebuie să vină natural, este o necesitate și un beneficiu al copilului. Nimănui nu îi place să îi fie foame, nici copilului tău. Dacă îi este foame și nu mănâncă, atunci este posibil să aibă o problemă medicală sau de natură psiho-emoțională și atunci este bine să consulți un specialist. În al doilea rând, zahărul este o otravă pentru copii și ar trebui consumat în cantități minime. Nu este bine să îi arătăm copilului că atunci când face ceva bun primește ceva nociv în schimb. Cel puțin putem înlocui bomboana cu un desert pe bază de fructe făcut în casă.
Și tu ești tată. Ai trecut printr-o asemenea situație cu fiica ta, refuzul de a mânca anumite alimente sau de a mânca, în general? Cum ai tratat situația?
Da, am trecut. Și la început am tratat problema greșit, instinctual. Apoi m-am informat și am înțeles că nu este deloc o soluție să forțezi copilul să mănânce. Am lăsat-o să mănânce cu mâna, să se joace cu mâncarea, am personificat-o și i-am creat un cult în jurul fructelor și al legumelor. Copilașii „baby” morcov si „baby” măr, căpșunile, afinele și zmeura nu lipsesc niciodată. De câte ori plecăm pe afară, avem fructe curățate după noi. Trebuie doar să fim pregătiți și să le avem la îndemână. După ce a ronțăit un morcov și un măr, nu îți va mai cere dulce.
Programul național ”Ce mâncăm?” este susținut, pentru al doilea an consecutiv, de Kaufland România, organizație care, prin proiectele sale de responsabilitate socială, își propune să schimbe în bine locul în care trăim.