De ce România se îndreaptă spre fundul sacului

În timp ce finanțele raportează succese pe linie privind reducerea deficitului bugetar (de altfel, foarte ușor de demontat, așa cum am arătat aici), economia a fost băgată în recesiune, prețurile continuă să crească (cu 3,1% în perioada ianuarie-aprilie 2026) privind cu atenție și îngrijorare cum promisiunea scrisă de nemajorare a TVA a președintelui Dan ne-a condus fix la majorarea TVA și la o inflație a primului său an de mandat, de 10,7% (din mai 2025 până în aprilie 2026).

În urmă cu fix o lună și înainte ca Ilie Bolojan să fie demis, la începutul lunii mai, mi s-a părut ireală o declarație a sa: „La Metrorex, situația este clară: sunt niște anormalități ca în loc să-ți faci în loc să-ți faci reducerea de cheltuieli, să-ți corectezi cheltuielile, să muți ineficiența în prețul final, în prețul biletelor la companiile monopoliste din transporturi. Și orice companie care este în această situație, dacă nu au o conducere în care într-adevăr se uită la cheltuieli și nu își bat joc de banii pe care îi încasează, dacă nu fac asta, ce fac? Se mută cu pierderile, se mută cu găurile negre în prețuri”.

Păi, tu nu ai făcut fix asta, Ilie Bolojan? În loc să faci reducerea de cheltuieli și să-ți corectezi cheltuielile, nu ți-ai mutat ineficiența în prețul final, prin majorarea TVA pentru contribuabilii captivi și buni platnici, favorizându-I pe cei care fac evaziune? 

Nu ai mutat ineficiența, inclusiv a guvernului tău (aceeași Mărie cu altă pălărie), în prețuri, astfel încât inflația din România a fost de 10%, de peste trei ori mai mare decât inflația din UE-27 (3,2%)?

Sau prin majorarea generalizată a TVA, a accizelor, a supra-impozitării pensiilor (prin CASS), a supra-impozitării capitalului (prin majorarea impozitului pe dividende), a supra-impozitării locuințelor (prin majorarea impozitelor locale cu 70%) și multe altele ai făcut fix ceea ce blamezi, respectiv în loc să-ți faci reducerea de cheltuieli, ai mutat găurile negre în prețuri?

În timpul ăsta, ce s-a întâmplat cu datoria publică? După ce i-ați supra-impozitat (da, tot voi) fix pe cei captivi și corecți, ați redus cumva datoria publică? Sau ați crescut-o de la 965 de miliarde de lei la final de 2024, la 1.132 de miliarde de lei (167 de miliarde lei în 12 luni, respectiv 14 miliarde de lei, sau aproape 3 miliarde de euro, pe lună)?

Cât de mult își mai permite România, o țară sărăcă, ca în timp ce supra-impozitează economia și o bagă în recesiune, să se îndatoreze cu trei miliarde de euro, pe lună?

E momentul ca oricine să se întrebe dacă această datorie publică pune bani în buzunarele populației sau mai degrabă în cele ale grupurilor de interese din anticamerele puterii, decapitalizând populația?

Este momentul ca oricine să se întrebe dacă împrumuturile-record, prin programul SAFE, de fapt încredințări directe, mai degrabă vor băga bani în buzunarele populației (sau ale grupurilor de interese), sau mai degrabă vor buzunări populația.

De ce companii precum DIGI au nevoie de încredințare directă de la SRI, ca să facă SRI-GPT? De ce guvernarea, buzunărește populația prin taxe mai mari, prin cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, prin cele mai mari dobânzi la datoria publică din Uniunea Europeană? De ce favoriții reformei sunt grupurile de interese din anticamerele puterii?

Aceste datorii publice gen SRI-GPT nu pun bani în buzunar, ci golesc buzunarele. Iar în ultimul an, România a ajuns să experimenteze toate cele cinci simptome care arată că se îndreaptă spre fundul sacului:

1. Creșterea datoriei publice, finanțată la cele mai mari dobânzi, și nu direcționată spre investiții, așa cum arată datele din primele patru luni ale anului:

• doar cheltuielile cu dobânzile au însemnat 23 de miliarde de lei (peste 4 miliarde de euro, cu peste 16% mai mult decât în perioada similară din 2025). Adică întregul deficit bugetar declarat pentru perioada ianuarie-aprilie 2026;
• cheltuielile de capital (investițiile) s-au înjumătățit față de perioada similară din 2025 (-10 miliarde de lei, respectiv o scădere de -49,2%)

2. Adâncirea decalajului dintre cei bogați și cei săraci. Rata inflației de 10,7% îi afectează în primul rând pe cei cu venituri mici, care își cheltuie (aproape) întregul venit pe bunuri și servicii esențiale. Clasa de mijloc este împinsă spre sărăcie

3. Ascuțirea tensiunilor politice: moțiunea de cenzură a însemnat, în opinia mea, doar faptul că aceia care au inițiat-o vor ei să fie cei care să buzunărească populația și să privatizeze pe nimic.

4. Supraextinderea influenței militare în dauna democrației și transparenței: Anularea alegerilor pe suspiciuni „flimsy” ale SRI a fost exemplul care a dat tonul. Încredințările directe finanțate din datoria publică sunt  doar cel mai recent exemplu. Intenția de a vinde pachete semnificative de acțiuni către „agreați”, este un alt exemplu la fel de puternic.

5. Pierderea avantajului competitiv: cu creșterea semnificativă a taxării capitalului, cu cele mai mari creșteri la prețul energiei, cu toate taxele și impozitele majorate, mai degrabă companiile vor dezinvesti din România, decât să își crească expunerea. 

Când experimentezi toate aceste simptome deodată, ce înseamnă?

Înseamnă că România se îndreaptă spre fundul sacului. A înlocuit reformele structurale cu mutarea ineficienței statului în buzunarele românilor. 

Când împrumuți 3 miliarde de euro pe lună doar ca să plătești dobânzi și să finanțezi proiecte transparente doar în anticamerele serviciilor, în timp ce tai investițiile la jumătate, recesiunea nu mai este un accident de parcurs, ci un rezultat garantat.

Cazul Metrorex, invocat de Ilie Bolojan, a devenit, în mod ironic, definiția întregii sale guvernări și a sistemului actual: când ești ineficient, nu tai cheltuielile statului, ci mărești TVA și prețurile pentru contribuabilii captivi.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE