Cuprins:
Cu toții folosim acest cuvânt și îl vedem în locurile publice special amenajate, însă puțini sunt cei care cunosc originea literelor care îl formează. Sunt șanse destul de mari ca, în cazul în care ai fost nevoit vreodată să folosești toaleta în timp ce te aflai într-un restaurant, mall ori aeroport, să fi văzut scris WC pe ușă, dar să nu fi acordat prea multă atenție semnificației și originii acestuia. De aceea, în articolul de astăzi, îți vom spune care sunt istoria WC-ului și de unde provine acest acronim.
Istoria toaletelor, pe scurt
În anul 1991, în India a fost descoperit magnificul oraș preistoric Mohenjo Daro, unul dintre cele mai mari orașe din Orientul Mijlociu în Epoca Bronzului, în care trăiau peste 40.000 de oameni în urmă cu mai bine de 5.000 de ani. În acele vremuri, aici exista un sistem hidrologic foarte complex, comparabil, spun specialiștii, cu cele moderne. Chiar și în urmă cu 5.000 de ani, aceștia aveau toalete și canalizare care rivalizează cu standardele moderne. Orașul a atins apogeul în jurul anului 3000 î.Hr. și a fost părăsit aproximativ 1.300 de ani mai târziu din motive rămase necunoscute. Complexul arheologic descoperit în urmă cu un secol conţine resturile câtorva toalete publice, care au fost construite în jurul anilor 2800 î.Hr.
Istoria WC-ului modern începe mult mai târziu, odată cu inventarea, în perioada romană, a sistemelor de canalizare, care au permis evacuarea deșeurilor umane într-un mod eficient și igienic. În anul 315 d.Hr., Roma Antică dispunea de 144 de toalete publice. Romanii tratau mersul la toaletă ca pe un adevărat eveniment social. Aceștia se întâlneau cu prietenii lor cu care făceau schimb de opinie, se puneau la curent cu noutățile și se ștergeau cu o bucată de burete fixată pe un mâner scurt de lemn. Apoi, acesta era clătit într-un canal cu apă care trecea prin fața toaletei pentru a putea fi refolosit.
Abia în secolul al XVI-lea, în Franța, au fost construite primele latrine publice, care au fost înlocuite în secolul următor cu toaletele cu apă, care aveau să devină populare în toată Europa. În Anglia medievală oamenii foloseau „olițe” și aruncau conținutul acestora pe ușă sau pe fereastră direct în stradă. Persoanele mai înstărite foloseau o cameră proeminentă care prezenta o deschidere pentru deșeuri suspendată deasupra unui șanț. Țăranii își făceau însă nevoile în latrinele comune situate la capătul străzilor. Toaletele publice aveau să fie înlocuite de unele „comode”, în care exista o cutie cu un scaun și un capac care acoperea un vas din porțelan sau din cupru pentru a colecta deșeurile. Odată cu trecerea anilor, toaletele au primit supape de spălare, rezervoare pentru apă care se sprijineau pe vasul de toaletă propriu-zis, precum și role de hârtie igienică, care au apărut pentru prima dată în anul 1902.
Vezi și istoria toaletei – Cine a inventat toaleta cu apă
Cine a inventat WC-ul
Deși este dificil de identificat inventatorul toaletei moderne, cert este faptul că Europa a descoperit instalațiile sanitare moderne în secolul al XVI-lea. Meritul pentru inventarea toaletei cu apă i-ar reveni, spun unii istorici, poetului Sir John Harrington, finul Elisabetei I. Alungat de la curtea regală și trimis la Bath, în sud-vestul Angliei, el a renunțat la condei în favoarea uneltelor pentru instalații sanitare. Astfel, în 1596, el a inventat o toaletă cu spălare, pe care a denumit-o Ajax. Aceasta era prevăzută cu un sistem de mânere care ajuta la golirea unei cisterne în timp ce utilizatorul deschidea simultan pârghiile supapelor prin care curgea apa pentru a se spăla, scrie site-ul Mentalfloss.com. Se presupune că regina și-a vizitat finul câteva luni mai târziu și a testat ea însăși acea toaletă, care i-a plăcut. De aceea, Harington a construit un aparat similar pentru ea la Palatul Richmond, însă invenția sa a fost ignorată timp de aproape 200 de ani.
Abia în 1775, englezul Alexander Cumming a obținut primul brevet pentru toaleta de apă cu mâner. Trei ani mai târziu, inventatorul Joseph Bramah a ataşat toaletei un sistem de valvă cu flotor, iar designul vasului începea treptat să semene cu cele pe care le folosim în prezent. A urmat Arthur Giblin, cel care a dat vasului forma finală a toaletei pe care o știm astăzi (apă activată prin apăsarea unui buton, bazin, valvă etc.).
De asemenea, există o teorie larg răspândită potrivit căreia inginerul englez Thomas Crapper, a proiectat prima toaletă cu apă în anii 1860. El a actualizat instalațiile sanitare din Castelul Windsor, Palatul Buckingham și Westminster Abbey. De asemenea, a brevetat robinetul și mecanismul de balansare din interiorul rezervorului toaletei, care împiedică revărsarea apei. În 1870 a deschis primul showroom de toalete și le permitea clienților să încerce produsele înainte să le cumpere.
3,6 miliarde de oameni nu au toalete în casă
Toaletele cu apă au fost introduse în Statele Unite ale Americii în secolul al XIX-lea și au devenit foarte populare în timpul Primului Război Mondial, atunci când guvernul american a început să le instaleze în bazele militare. Cu toate acestea, în multe locuri din lume, inclusiv în unele zone rurale din SUA, toaletele cu gropi erau încă comune până în anii ʼ50.
La ora actuală, în jur de 3,6 miliarde de oameni nu au instalații sanitare de bază în propriile locuințe, fiind nevoiţi să îşi facă nevoile fiziologice în natură. Dintre aceștia, 1,9 miliarde de oameni trăiesc având la dispoziție doar servicii de salubritate „de bază”, ceea ce înseamnă adesea anexe și latrine care tind să se umple sau să se reverse în timpul ploilor torențiale.
Lipsa sistemelor de canalizare şi de epurare a apei are implicaţii mai largi, atenţionează medicii. Urina şi fecalele contaminează sursele de apă, provocând îmbolnăviri şi chiar decese. Accesul la o igienă corespunzătoare este capitolul la care s-au înregistrat cele mai puţine progrese din Declaraţia Mileniului, adoptată în anul 2000 de către statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU).
Care este semnificația acronimului WC
Semnificația acronimului WC a evoluat de-a lungul timpului, dar a rămas întotdeauna legată de igienă și de sănătate. În perioada medievală, toaletele erau adesea construite în afara caselor și erau văzute ca un pericol pentru sănătate, deoarece mirosul puternic și prezența insectelor atrăgeau boli. De aceea, au fost construite latrine publice în orașe și castele, pentru a preveni răspândirea bolilor.
În secolul al XIX-lea, dezvoltarea teoriei microbilor a adus o nouă conștientizare a igienei și a făcut din WC o necesitate pentru sănătatea publică. În prezent, WC-urile moderne sunt prevăzute cu o varietate de dispozitive, cum ar fi covoarele de toaletă, hârtie igienică și sisteme de clătire, care asigură igienă și confort în utilizarea acestora.
Acronimul WC provine de la cuvântul englezesc „Water Closet”, care se traduce prin „closet/toaletă cu apă”. Acest termen a fost folosit pentru prima dată în Anglia în anii 1870, potrivit site-ului Plumbworld.co.uk. Acest termen a apărut în secolul al XVII-lea, atunci când toaletele cu apă au început să devină populare în Europa. Acesta descria toaleta cu spălător, o noutate în acele vremuri, în special în locurile publice, și era o modalitate de a evita rușinea rostirii cuvântului.
Cunoscut inițial sub numele de „Wash-Down Closet” (n.n. – dulap de spălare), acest termen s-a schimbat rapid în „Water Closet” datorită utilizării sale pe scară largă, înainte de a se schimba încă o dată în „WC”. De-a lungul timpului, termenul a fost scurtat la „WC”, care în zilele noastre este un acronim universal, fiind una dintre cele mai cunoscute și mai folosite abrevieri.
Deși termenul WC este recunoscut la nivel mondial, există și alte denumiri pentru toaletă în alte limbi. Spre exemplu, în germană, termenul pentru toaletă este „toilette”, în franceză este „toilettes”, iar în spaniolă este „baño”. Totodată, în multe alte limbi există cuvinte diferite pentru a defini toaleta, ceea ce reflectă diversitatea culturală și lingvistică a lumii.
15 curiozități despre WC-uri
- O toaletă folosește circa 25 de litri de apă de fiecare dată când este spălată.
- În toaletele publice, prima cabină de toaletă este întotdeauna cea mai puțin utilizată, ceea ce înseamnă că este și cea mai curată.
- Doar 80% dintre oameni se spală pe mâini după ce folosesc toaleta, în timp ce doar 30% dintre cei care se spală aleg să folosească săpun, potrivit site-ului MrRooter.com.
- De-a lungul vieții, o persoană obișnuită petrece în medie trei ani stând pe toaletă.
- În medie, un om folosește toaleta de aproximativ 2.500 de ori pe an.
- Regele Angliei George al II-lea a murit în 1760 după ce a căzut de pe vasul de toaletă.
- În 1890, Scot Paper Company a devenit primul producător care a folosit o rolă pentru hârtie igienică.
- Studiile arată că timpul petrecut pe o toaletă este direct proporțional cu numărul de funcții pe care utilizatorul toaletei le are pe smartphone-ul său. Cu cât ai mai multe aplicații pe telefon, cu atât vei petrece mai mult timp pe vasul de toaletă.
- NASA a investit peste 20 de milioane de dolari într-o toaletă cu aspirație pentru Stația Spațială Internațională.
- În Afganistan, sunt mai multe televizoare decât toalete;
- Anual, în jur de 40.000 de americani se rănesc stând pe vasele de toaletă;
- Aproximativ șapte milioane de americani și-au scăpat măcar o dată telefonul în WC;
- Telefoanele mobile au de 18 ori mai multe bacterii decât un vas de toaletă.
- Aproape 20% din populația lumii nu are acces la toalete adecvate, dar nu se poate nega că acestea îmbunătățesc semnificativ calitatea vieții și confortul.
- Deși se recomandă spălarea mâinilor cu săpun timp de 15-20 de secunde, doar 5% dintre oameni se spală pe mâini timp de 15 secunde sau mai mult.