Nu se cumpără cel mai ieftin, se cumpără cel „potrivit”: cum se decide, de fapt, ce dezinfectant ajunge în spital
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Discursul public despre lipsurile sau problemele din spitalele românești se oprește adesea la o explicație comodă: „nu sunt bani, așa că se cumpără cel mai ieftin produs”. În realitate, analiza mecanismelor de achiziție arată o disfuncție sistemică mult mai gravă. Adesea, în unitățile sanitare nu ajunge substanța cea mai accesibilă și nici cea mai eficientă, ci produsul favorizat, achiziționat uneori la prețuri umflate.
Cuprins:
Atunci când un produs biocid este ales în funcție de cine îl vinde și nu pe baza performanței sale dovedite, întregul lanț de siguranță al pacienților este afectat. Oricât de stricte ar fi protocoalele de curățenie și dezinfecție și oricât de riguroși ar fi membrii personalului medical de pe secții, efortul de prevenire a infecțiilor nosocomiale pornește compromis încă din momentul semnării contractului.
Iluzia criteriului „prețului celui mai mic”
Opinia publică este obișnuită cu ideea că licitațiile publice din Sănătate sunt dictate exclusiv de prețul cel mai scăzut. Această percepție justifică, aparent, de ce un produs nu oferă rezultatele scontate sau de ce mirosul din saloane este greu de suportat.
Realitatea din spatele caietelor de sarcini este însă diferită. Favorizarea anumitor furnizori se realizează prin specificații tehnice croite pentru a se potrivi unui singur ofertant. Astfel, pe hârtie se respectă normele legale de achiziție, dar în practică sunt eliminate produsele cu o formulă superioară sau cu un raport calitate-preț real avantajos.
Consecința directă este că sistemul de sănătate plătește uneori mai mult pentru soluții mai puțin eficiente. În loc ca resursele financiare să fie direcționate către substanțe de ultimă generație, ele ajung să acopere marje comerciale umflate ale unor intermediari care cunosc „mecanismul” achizițiilor rutiere din sistem.
Ruptura dintre biroul de achiziții și secția de spital
O altă problemă majoră este deconectarea dintre decidenți și utilizatorii finali. Persoanele care redactează documentațiile de achiziție și membrii comisiilor de evaluare își desfășoară activitatea departe de mediul clinic.
Feedback-ul asistentelor, infirmierelor sau al medicilor epidemiologi — adică al celor care aplică zilnic biocidul și observă dacă acesta afectează pielea, dacă se evaporă prea repede sau dacă este greu de dozat — rareori cântărește în alegerea finală.
Atunci când eficiența reală în utilizare nu este un criteriu de selecție, personalul medical se vede pus în situația de a lucra cu substanțe improprii. Se ajunge astfel la o falsă conformitate: spitalul raportează că are stocuri complete și că respectă normele de dezinfecție, dar siguranța epidemiologică din saloane rămâne o vulnerabilitate.
Cum arată o achiziție orientată spre rezultat
Pentru ca siguranța din spitale să nu mai fie o chestiune de șansă, decizia de achiziție trebuie ancorată în eficiența demonstrată pe teren. Companiile de profil care produc dezinfectanți la standarde înalte pun accent pe formule adaptate rigorilor medicale actuale, dar și pe suportul tehnic oferit unităților sanitare.
Schimbarea acestei paradigme necesită o reorientare către achizițiile transparente, unde criteriu de bază să fie randamentul clinic și siguranța dovedită. Producătorii din industria de profil, precum Klintensiv, atrag atenția că o prevenție eficientă depinde de sprijinirea deciziilor bazate pe rezultate măsurabile, prin furnizarea de soluții adaptate nevoilor reale din spitale, însoțite de ghiduri clare de aplicare și instruire continuă pentru personal.
Ieșirea din cercul vicios al achizițiilor formalizate depinde de capacitatea sistemului de a aduce la aceeași masă responsabilii de achiziții și practicienii de pe secții. Doar atunci când produsul este ales pentru cât de bine funcționează și se potrivește cu fluxul de muncă al cadrelor medicale, protocoalele de dezinfecție pot garanta o protecție reală pentru pacienți.
Prevenția reală în mediul spitalicesc nu începe în salon, la patul pacientului, ci în biroul unde se stabilesc criteriile de achiziție. Trecerea de la un model de cumpărare bazat pe favoritisme la unul bazat pe eficacitate microbiologică dovedită este singura cale prin care spitalele pot reduce cu adevărat riscul infecțiilor asociate îngrijirilor medicale.
