Porția de carte. Jane Austen printre petale de flori / Femei cu forță de supraom

Grădina lui Jane Austen (Molly Williams, Jessica Roux, Editura Paralela 45)

Mă bucur că s-a oprit cineva asupra acelui amestec de apropiere cald, atenție la detaliu și melancolie luminoasă care răzbate din scrierile lui Jane Austen. Autoarea, Molly Williams, a analizat, la 250 de ani de la nașterea scriitoarei engleze, universul botanic folosit de una dintre cele mai iubite creatoare din literatura universală.

Dacă închizi ochii și te gândești la Jane Austen, probabil auzi foșnet de rochii de muselină, clinchetul ceștilor de ceai și acele replici tăioase, pline de duh, care au făcut istorie. (Printre picături vă recomand cu toată tăria spectacolul Mândrie și prejudecată (un fel de) de la Teatrul Excelsior din București).

Dincolo de saloanele luminate de candelabre scânteietoare și de dilemele amoroase ale surorilor Bennet, în volumul original există un personaj pe care adesea îl trecem cu vederea, în aproape toate cărțile pe care le citim: natura.

Astăzi, la Porția de carte, vă invit să facem o plimbare de plăcere prin „Grădina lui Jane Austen”, un volum semnat de Molly Williams, ilustrat migălos, în stil vintage, de Jessica Roux și tradus în limba română de Mugur Butuza. 

Nu este doar o carte despre botanică și nici o simplă monografie clasică; este poarta de acces în universul senzorial al unei femei care a înțeles că, uneori, înflorirea unui trandafir poate fi la fel de dramatică precum refuzul unei invitații la dans în timpul unui mare bal al vremii.

Descrierile speciilor de flori, copaci și alte plante alternează cu fragmente din opera lui Austen ce demonstrează importanța lumii vegetale, foarte prețioasă pentru oameni pe vremea aceea și atât de ușor de trecut cu vederea de noi, oamenii moderni, grăbiți și absorbiți de tehnologie.

Williams ne dezvăluie un amănunt biografic surprinzător: Jane Austen era responsabilă cu micul dejun și cu aprovizionarea casei, însă adevărata ei evadare era grădina. Cartea ne poartă prin anotimpurile vieții celebrei autoare, gata să ne explice de ce apar anumite plante în momente-cheie ale romanelor sale.

Dincolo de valoarea documentară, volumul este o capodoperă vizuală. Ilustrațiile Jessicăi Roux amintesc de vechile planșe botanice din secolul al XIX-lea. Veți găsi aici detalii despre liliac, mazăre dulce, iasomie și stejarii maiestuoși, toate redate cu o paletă cromatică odihnitoare pentru ochi.

Nu e doar o porție de citit, ci și o porție de frumos, împletindu-se original și armonios în volumul care ne apropie un pic mai mult lumea Angliei dinaintea epocii victoriene. E o carte a detaliului, a informației și, deopotrivă, a visării.

În plus, de aici putem învăța cum să facem un glob de pomadă din citrice (așa mergea cosmetica vremii!) sau o ghirlandă de frunze, folosite ca decorațiune interioară și exterioară.

Dacă aș avea chipul tău (Frances Cha, Editura Biblioteca Polirom)

Această incursiune în literatura și mentalitatea asiatică vorbește, înainte de orice, despre presiunea socială, o povară apăsătoare pe umerii sud-coreencelor, un val de aer greu de respirat pentru orice femeie, tânără sau bătrână, care trebuie să atingă niște borne: borna frumuseții, a maternității, a carierei, a relațiilor sentimentale.

În volumul tradus de Magdalena Ciuhăncan ne aflăm în Seulul profund, unde frumusețea nu e un cadou al naturii, ci o monedă de schimb eficientă, o investiție în viitor și, uneori, singura salvare din neajuns și sărăcie.

Frances Cha, autoare care a crescut între Statele Unite ale Americii și Coreea de Sud, ne introduce în viețile a cinci femei – cinci vecine. Fiecare, în felul său, trebuie să supraviețuiască – una este o artistă care se luptă să-și găsească locul, în timp ce alta este „o creatură a nopții”, care muncește într-un bar de noapte secret, ținând companiei unor bărbați misterioși și periculoși.

A treia fată e obsedată de chirurgia plastică și de cerințele absurde ale frumuseții fizice, iar cea de-a patra, care este aproape nevăzătoare, își duce traiul sub o altă obsesie – unul dintre membrii unei trupe muzicale de băieți. Mai există și cea de-a cincea femeie, cu problemele ei extrem de personale: ea și soțul ei își doresc un copil, pe care nu știu totuși cum o să-l crească, date fiind lipsurile de ordin material.

Miezul cărții este însăși dorința exprimată în titlu. „Dacă aș avea chipul tău” reflectă frământarea unei societăți în care forma bărbiei sau dimensiunea ochilor determină dacă vei obține o slujbă mai bună sau dacă te vei mărita cu un bărbat dintr-o clasă socială superioară. 

Prietenia dintre aceste femei este însă lucrul care le umanizează – căldura și bunătatea lor le salvează de la statutul de obiect și creează un spațiu sigur, unde adversitățile existenței exterioare nu le mai ating și nu le mai rănesc. Fără botox sau filtre sau bani sau neputință a vulnerabilității iremediabile.

Ne regăsim cu toate acolo, prin perspectiva propriilor șovăieli și nesiguranțe, a visului perfecțiunii, orice ar însemna asta pentru fiecare dintre noi. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE